De vreo 15 ani nu mai invatam! Azi avem pretentii! Pana si inspectorul scolar face dezacorduri... Stam si ne minunam: BAC-ul arata nivelul slab al pregatirii din scoala romaneasca si ajungem sa-i luam in serios pe care care spun: "Ei, pe vremea mea se facea carte! Pe vremea  lui Ceausescu, dascalul era dascal…". Uitam insa un amanunt: cei care tocmai au dat BAC-ul sunt cei care ai intrat in clasa 1 in 1999,  adica la 10 ani dupa revolutie... Cu toate acestea,  de vreo 20 de ani mai mult ne plangem decat facem ceva, de 20 de ani tot facem reforme, ca nu mai stiu elevii ce sa invete. Facem teste pe ei, de parca ar fi cobai. Copiilor nu le mai place cartea, de mici. Daca nu invata in primii ani de scoala este greu de crezut ca o vor face mai tarziu, cand cunostintele se aseaza peste niste lacune mai vechi... Acum vreo saptamana discutam despre masacrarea limbii romane de catre politicieni, dar nu sunt singurii care o fac. Ieri auzeam, intr-o interventie televizata, cum inspectorul scolar din Giurgiu a facut un dezacord: "Ministerul si inspectoratul si-a facut datoria". Tot stimabilul care vegheaza la bunul mers al invatamantului din judetul respectiv ne minuna spunand: "grad de promovabilitate" in loc de "grad de promovare", asta pentru ca vorbea in cunostinta de cauza, dupa ce aflase cati elevi promovasera BAC-ul, nu facea o estimare inainte de examen. Atunci ce asteptari sa avem de la elevi?!

35 copii in clasa! 40 minute/ora! Manuale cu limbaj pretios!
De multi ani avem manuale alternative, desi examenele sunt unice. La clasa a IV-a, manualul de istorie  este scris in cuvinte pe care le-ar intelege cu usurinta poate un elev de liceu. Dar, dupa ce am vazut ce putere de intelegere au jumatate dintre acestia, acum am dubii ca ar intelege  exprimarea celor care au scris manualul cu pricina. Daca ai rabdare si ii "traduci" copilului din romana in romana, informatiile nici nu ar fi multe, iar copilul ar fi curios sa afle despre subiectul cu pricina. 

“Mami, cartea asta de istorie e flatulenta unuia care ne crede deja istorici!”
Unul dintre copiii de generala, care a invatat ceva istorie anul acesta, evident, ajutat de parinti, a spus: “ Mami, cartea asta de istorie este flatulenta unuia care ne crede deja istorici”. A ras copilul, satisfacut ca a facut o gluma tare si ca a folosit cuvantul corect in context. Si aceste manuale alternative au in spate adevarate afaceri, asa cum se intampla si cu spitalele. Sunt lasate parca intentionat sa moara, pentru a se dezvolta sectorul privat. Nu doar politicienii, ci si cei din sistem o fac, pentru ca au spirit de initiativa. Din nefericire insa, un parinte trebuie sa lucreze intens cu cel mic in primii ani de scoala pentru a dubla invatatorul. Daca nu are timp, apeleaza la meditatori! Daca nu are bani si nici timp, atunci... Dumnezeu cu mila. Nu pentru ca aceasta nu ar sti, ci pentru ca sunt mute alte motive: intr-o clasa sunt 34-35 de elevi, iar ora are 40 de minute. Daca elevul se ridica in picioare si spune ca nu intelege ceva, invatatorul ii spune ca, daca are timp, mai explica la final. De cele mai multe ori nu are timp, pentru ca are un plan de respectat. La matematica, de pilda, metoda falsei ipoteze este o catastrofa in manual, dar daca vei cauta pe internet, vei gasi o metoda video, extrem de simpla, prin care copilul pricepe ce vrei sa-i spui. Voi veni cu un exemplu al unei tinere ce si-a dat BAC-ul acum vreo 5 ani: a fost cel mai mic copil al unei familii cu cinci copii. Dintre acestia, toti au mers la facultate, au invatat, au fost olimpici. Tanara in cauza , desi cu acelasi bagaj genetic, a invatat cu aceiasi profesori ca si fratii mai mari. La final de liceu nu stia cand sa scrie cu doi sau trei "I", cand sa puna sau nu cratima, iar vocabularul ii era extrem de sarac. Ca atare, la inceput, vina o poarta doar sistemul si parintii, iar copiii ajung sa vada, in viata de zi cu zi, ca scoala nu-i mare scofala, ca pot ajunge miliardari si fara. Asa se face ca cei care invata foarte bine sunt exceptii. Copiii foarte saraci ajung sa invete foarte bine, din dorinta de a ajunge mai sus, iar cei cu stare financiara sunt fortati de parinti sa invete, sustinuti de multi meditatori.

Un deputat face temele cu fetita sa
Un deputat, tatal unei fetite de scoala primara, Oajdea, ne explica, acum vreo doua luni, ca rezolva temele la matematica pe care fetita sa le are, pentru ca nu le intelege. Ca atare, daca cei mici nu invata din clasele primare, cum ar putea sa o faca la adolescenta, cand au aflat deja ce sunt fardurile, ce sunt cluburile, ce sunt banii si hainele de firma, ce sunt drogurile usoare.

Rezultat maret: anul, avand mai putini studenti, vom da mai putini bani facultatilor!
Asadar, avem un cerc vicios. Invatamantul superior este finantat , ca si scoala preunivesitara, per-capita, adica pe cap de student/elev. Tragem concluzia ca anul acesta, invatamantul superior va avea mult mai putini musterii, ca atare, mult mai putini bani ca finantare. Iata un alt succes al unui popor transformat in populatie. Intre timp, avem facatori de lege, oameni care conduc multe segmente  de activitate/non-activitate din tara asta care incalca legea. Nu platesc taxe, gasesc solutii pentru ca au avocati buni, iar cei care nu au mari firme, cum este Vadim Tudor, caruia nu-i ajunge indemnizatia de 7.000 de euro pe luna , plus toate celelalte cheltuieli ( diurna, deplasare, consilieri) care se ridica, pentru un europarlamentar fara functii in PE, la 150-200.000 euro, angajeaza fictiv oameni si incaseaza bani in locul lor. Zvonul circula de vreun an si ceva, dar este greu sa dovedesti... La fel cum e greu de dovedit cine e vinovat pentru situatia dezastruoasa de la bacalaureatul de anul acesta. Mai grav este ca unii elevi au ajuns sa-si puna capat zilelor pentru ca au picat examenul de maturitate. De data aceasta spre cine mai aratam cu degetul?