POZA:
       
 

Szép Gyula: "La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara din lume"

Parcursul vietii artistice a lui Szép Gyula a fost marcat de numeroase cotituri, chiar si implicarea sa in domeniul artelor lirice fiind intamplatoare. Daca nu ar fi fost chemat in 1988 la Opera Maghiara din Cluj, probabil ca ar fi fost obligat sa paraseasca Romania, iar asta pentru ca, pe atunci, erau inlaturati  din functii multi dintre cei care lucrau in Tinutul Secuiesc si se ocupau cu promovarea culturii maghiare. Luna trecuta, Szép Gyula, in prezent director al Operei Maghiare din Cluj, dar si membru fondator al Societatii Romane „Mozart” („Eu nu-mi inchipui cum un om cult din punct de vedere muzical ar putea asocia muzica adevarata cu altcineva in afara de Mozart”, dupa cum ii place sa glumesca), a venit la Bucuresti pentru a asista la o sedinta organizata de  Ministerul Culturii. Am avut astfel onoarea de a-l cunoaste. Ne-am intalnit la o terasa din zona Unirii si l-am ascultat cu mare atentie pe acest rafinat om de cultura, de la care avem multe de invatat si putem afla lucruri pe care putini tineri le cunosc in ziua de azi.

Sa incepem cu omul Szép Gyula. Ce puteti sa ne spuneti despre dvs.?
Am studiat la Conservatorul de Muzica „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, oras langa care m-am nascut. Pe atunci, institutia inca mai avea o sectie maghiara, care ulterior a fost insa desfiintata. Am lucrat 11 ani in Secuime, initial ca director al Casei de Cultura din Odorheiu Secuiesc, fiind apoi mutat cu forta la Miercurea-Ciuc. Peste doi ani, am fost dat afara si de acolo...

Care a fost motivul?
Am fost prins la Bucuresti avand in masina cateva carti si reviste in limba mea materna, de unde s-a tras concluzia ca promovam cultura maghiara. Eu cunosc bine limba romana, insa pur si simplu „traiesc” in alta limba.
 
Care a fost primul dvs. contact cu muzica?
Tatal meu a avut grija sa ma indrume catre acest domeniu, cumparandu-mi un pian cand eram in clasa I. Doi ani mai tarziu, m-a dus la o scoala de muzica din Cluj-Napoca, unitate de invatamant care avea si internat.

Sunteti acum managerul celui mai vechi teatru permanent de limba maghiara, o institutie cu o istorie foarte interesanta.
Eu conduc in prezent primul teatru maghiar profesionist din lume, care a fost infiintat in anul 1792. De atunci, a functionat fara intrerupere timp de peste 222 de ani. Trebuie mentionat faptul ca la Teatrul Maghiar au fost puse in scena lucrari dramatice in mai multe limbi. In anul 1822, aceasta institutie a prezentat prima opera maghiara, Fuga lui Béla. Timp de peste 30 de ani, Opera din Cluj-Napoca a fost singurul teatru liric in limba maghiara, cea din Budapesta prezentand, pe atunci, creatii in limba germana; de-abia prin anii 1830 au inceput sa se organizeze si acolo spectacole in limba maghiara. Inca de atunci, Opera din Cluj-Napoca era la nivelul celor din Europa Occidentala. Dupa 1840, la doar cativa ani dupa premierele din Italia, au fost prezentate aici lucrarile lui Giuseppe Verdi, Gaetano Donizetti sau Gioachino Rossini. Pentru acele vremuri, cand nu existau mijloace de comunicare moderne, era un lucru incredibil.

Cluj-Napoca este gazda unui adevarat izvor cultural...
Da. Acum doi ani, in acest oras a avut loc un festival la care a participat si Opera Nationala din Bucuresti, directorul fiind bucuros ca, in sfarsit, spectacolele institutiei pe care o conduce au fost puse in scena si in Cluj-Napoca. I-am raspuns ca Opera Maghiara a fost pentru prima oara la Bucuresti in anul 1860, cand a prezentat sapte titluri. Despre acele spectacole desfasurate intr-un oras care, desi nu avea opera, cunostea foarte bine literatura, se poate citi in cronicile lui Nicolae Filimon. Eu lucrez in Cluj-Napoca de aproape trei decenii si inca n-am reusit sa prezint spectacole in Bucuresti.

Credeti ca domeniul culturii depinde de politica?
Nu cred ca problema este neaparat de natura politica, ci mai degraba financiara. Costurile organizarii unui spectacol de opera si in alte orase nu pot fi acoperite numai de vanzarea biletelor de intrare; este nevoie de sustinere fie din partea autoritatilor locale, fie de la sponsori.

Prin ce incercari ati trecut de cand ati preluat conducerea Operei Nationale?
Mi-am inceput activitatea in calitate de secretar muzical, am fost apoi director adjunct, iar de cinci ani sunt director general. Am reusit sa avem un colectiv mai tanar si, chiar daca in ceea ce priveste prezenta publicului nu stam foarte bine,  nici nu ne putem plange. Ne-am dori sa vina mai multa lume si cand avem un spectacol de opera clasica, nu doar la un musical. Ne pare rau sa observam ca, atunci cand prezentam Mozart sau Verdi, nu este aglomeratie la casa de bilete. In trecut, am fost nevoiti sa facem destule compromisuri. Nu aveam alte solutii, asa ca acceptam si lucrari de calitate mai slaba. Acum insa nu-ti mai poti permite sa pui in scena spectacole de divizie B sau C. Pe internet exista destule canale de YouTube si posturi de televiziune la care se pot urmari spectacole lirice de calitate. Daca nu oferi si tu acelasi lucru, publicul te taxeaza si ramai cu sala goala. Din fericire, la noi nici nu  se pune problema.

„In anii '90, am fi putut forma o opera numai cu artistii clujeni –romani si maghiari – care fugisera din tara
Care a fost cea mai grea perioada prin care a trecut Opera Maghiara?
Anii '80, cand politica tarii era exagerata, dorindu-se eliminarea culturii maghiare din Romania. Din punct de vedere al repertoriului, noi nu am fost foarte afectati de cenzura, pentru ca autoritatile de atunci nu au vrut sa se atinga atat de mult de muzica. In zece ani, aceasta „credinta” s-a accentuat. Sectiile maghiare ale liceelor de muzica abia mai functionau, la celelalte erau acceptati putini elevi de aceasta etnie, iar absolventii facultatilor erau repartizati prin Moldova. Practic, intreaga cultura maghiara din Romania era sugrumata. Foarte multi solisti vocali talentati au fugit atunci din tara, pentru ca nu se mai puteau angaja nicaieri. In anii '90, am fi putut forma o opera numai cu artistii clujeni – romani si maghiari – care fugisera din tara in cele doua decenii precedente. In iarna anului 1990 au iesit la pensie toti membrii corului, asa ca ne-am vazut nevoiti sa o luam de la capat. Apoi, incet-incet, am inceput sa reconstruim institutia. Daca as fi putin mai egoist, as spune ca suntem cea mai buna opera din tara, desi am trecut prin numeroase momente grele. De exemplu, de multe ori se intampla sa nu avem curent, dar reuseam sa incheiem spectacolele folosind lampi de grajd.

Trei opere de Verdi, pentru prima data in Romania
Iata ca acum sunteti in centrul atentiei. Opera Maghiara din Cluj-Napoca a fost onorata cu trei premii la Iasi.
Da. Principala distinctie a fost pentru cel mai important eveniment liric al anului. In decembrie 2013, am prezentat patru opere nejucate pana atunci in Romania. Trei dintre acestea – Luisa Miller,  Giovanna
d’Arco si I masnadieri – sunt lucrari scrise de Verdi in tinerete, pe librete inspirate din dramele lui Friedrich Schiller. Punerea lor in scena a reprezentat un efort enorm, insa am avut parte de sprijin artistic de la Opera din Budapesta, cea din Bucuresti si Opera Nationala Romana din Cluj-Napoca, pentru ca nu aveam solisti suficienti… Cea de-a patra a fost Contele Ory, de Rossini.

Iata ca sunteti un „om al schimbarii”, asa cum spune si sloganul revistei noastre...
Avem in program si teatru liric maghiar contemporan, prin care sprijinim compozitorii actuali. Putini fac acest lucru. Deschidem stagiunea cu o premiera absoluta: opera Byzantium a lui Selmeczi Gyorgy, compozitor nascut in Cluj-Napoca, absolvent al Conservatorului din Bucuresti. Continuam anul acesta cu Nunta lui Figaro, o lucrare foarte cunoscuta, care insa nu a mai fost pusa in scena la Opera Maghiara de cel putin 40 de ani. Este ambitia mea ca, din cand in cand, sa prezentam si cate o opera de-a lui Mozart.

De ce Mozart?
Dar nu intrebati asta… (Rade.) Fiindca este Mozart. Din pacate, publicul nu vine in numar atat de mare la spectacolele puse in scena dupa operele sale ca dupa cele ale lui Verdi sau ale lui Puccini, insa muzica sa este superioara fata de cea a oricarui alt compozitor. Noi nu putem doar sa ne mulam dupa gusturile publicului, ci trebuie sa le aratam oamenilor care sunt optiunile dintre care pot alege.

Care sunt problemele pe care le intampinati in calitate de manager?
Doar de ordin financiar, dar consider ca nu sunt numai ale mele... Ma deranjeaza faptul ca artisti la fel de buni ca cei din Paris sau oricare alt colt al lumii au la noi salarii de 300–400 de euro, in timp ce, cand merg in strainatate, primesc chiar 4.000 de euro pentru un spectacol. Cum as putea atunci sa-i motivez sa ramana? Ar mai trebui mentionata si educatia muzicala a tinerilor, care este sub orice critica. Nu pot sa astept ca elevii sa fie convinsi de profesori sa vada un spectacol de opera, care nu e la fel de usor de digerat ca unul de teatru. Iar acum, nici macar profesorii nu mai stiu cine a fost Verdi…

de Anca Lapusneanu - 70449 afisari
 
         
 
1.1 - 20 voturi
 

Ultimele articole FREE