Pornind de la curiozitatile tinerilor parinti care lucreaza la VIP, am adresat Mirunei, dar si unor persoane publice, cateva intrebari despre relatioa parinte-copil.
Revista VIP: Cum ne crestem copiii - din instinct sau cerem ajutor? Ce primeaza: natura sau educatia?
Miruna Patrascu: Este eterna dilema. Ce se intampla de fapt este ca iti trebuie foarte multa dezvoltare personala ca sa-ti cresti copilul altfel decat ai fost crescut tu. Soricelul invata de la mama lui ca trebuie sa se sperie de pisica pentru ca si ea a invatat la randul ei acelasi lucru, da? Poti sa-ti cresti copilul din instinct si sa fie perfect doar presupunand ca tu nu ai probleme nerezolvate cu tine insuti.
Ce le recomanzi parintilor: cursuri sau carti de parenting?
Cartile ar trebui sa aiba unicul scop de a educa instinctul parintilor. Insa majoritatea sunt de genul 10 retete despre ce trebuie sa faci atunci cand copilul nu te asculta. Fiecare copil este diferit de ceilalti copii si fiecare relatie parinte-copil este unica. Cursurile de parenting sanatoase nu sunt cele care le spun parintilor ce sa faca, ci acelea care le dau informatii despre cum functioneaza copiii.
„60% din romani isi bat copiii doar de trei ori pe zi”
Ce trebuie sa stim despre parenting, ce trebuie sa stie parintii despre copiii lor?
O statistica de acum zece ani spunea ca 60% din romani isi bat copiii doar de trei ori pe zi – pe baza acestor statistici s-au dezvoltat strategii de parenting, in care intra concediul de maternitate si asa mai departe. Mai toate statele dezvoltate din lume au strategii de parenting. Strategiile de parenting si serviciile sociale se construiesc in jurul nevoilor pe care le are un copil – sunt nevoi primare pe care trebuie sa i le asiguri pentru a deveni un individ sanatos.
1. Are nevoie de o relatie de atasament - de un om care sa tina la el, cu care sa aiba o relatie constanta. Si aceasta este bucatica in care se strica cele mai multe lucruri;
2. Are nevoie de siguranta, sa fie protejat fizic.
3. Are nevoia de a se interactiona cu el individual – dar iata ce se-ntampla: “X merge, tu de ce nu mergi?”, “X a luat 10, tu de ce nu ai luat?” Ca si cum toti copiii ar fi niste robotei, identici, si daca un copil a facut un lucru si al tau nu, atunci ceva este in neregula cu el. Fiecare copil are plusurile si minusurile lui, noi suntem niste oameni frumosi, nu exista oameni care sunt mai valabili decat alti oameni si asta este una dintre nevoile foarte importante ale copilului pe care noi ne straduim sa o adresam - sa atragem atentia asupra diferentelor individuale.
4. Copilul are nevoie sa se dezvolte conform varstei lui – in Romania, copilul de pana la 3 ani este considerat o leguma. Pana atunci el trebuie sa manance, sa doarma si sa ne lase in pace, da? Cercetatorii boteaza aceasta varsta “early development” (dezvoltare timpurie). Ne nastem cu un IQ, este cat de cat dat, dar, cu o dezvoltare buna in aceasta perioada poti sa imbunatatesti mult IQ-ul unui copil si inteligenta emotionala. Orice copil pana in 3 ani are potentialul unui geniu, foarte multe posibilitati de a se dezvolta incep sa se inchida in jurul acestei varste si daca nu faci aceste lucruri pana atunci, se inchid niste porti definitiv. Se incepe si la noi sa se puna accentul pe educatie inainte de 3 ani, prin infiintarea unor crese, sa dea posibilitatea familiilor din clasele defavorizate sa-si duca copiii la crese, pentru ca acesti copii nu au acasa un mediu stimulant.
5. Copiii au nevoie de o comunitate care sa fie “child friendly” (prietenoasa cu copilul). Ideal ar fi sa ies pe strada si toata lumea sa stie ca un copil de 2 ani nu poate sa raspunda politicos si sa stea nemiscat. Toata presiunea pe care o pune societatea pe parinti le ia din posibilitatea de a interactiona cu copilul in modul in care copilul are nevoie. De asemenea, intr-o comunitate centrata pe copil, poti avea un serviciu care sa nu te discrimineze ca pleci seara mai devreme ca sa faci copilului baita, ca sa dau doar un exemplu.
6. Copilul are nevoie de structura, de limite si de asteptari, de o balanta intre autoritate si toleranta, balanta greu de tinut daca nu stii lucruri. El trebuie sa creasca intr-un mediu nici foarte autoritar, dar nici foarte tolerant, in care sa poate face tot ce vrea.
Care este cea mai frecventa greseala pe care o fac parintii?
Din experienta de cinci ani ca trainer de parenting la cursurile noastre, cea mai frecventa greseala pe care o observ si cel mai dificil de rezolvat ar fi aceasta - incercam sa salvam prin copiii nostri viata noastra: daca eu n-am facut facultate, copilul meu trebuie sa faca, daca eu nu sunt un om social, el trebuie sa fie. Asta este sursa tuturor celorlalte probleme pe care le au. Daca parintii ar putea sa se separe si sa nu se uite la copil ca la un accesoriu, ci ca la un om valabil...
Cat de mult ar trebui sa fie lasati copiii sa se descurce singuri?
In functie de varsta copilului si de cat stii tu ca poate copilul. Problema se pune atunci cand tu rezolvi pentru copil niste lucruri pe care ar putea sa le rezolve singur. Copilul de 2 ani ar putea sa se imbrace singur, dar pentru ca tu esti grabita si nu-ti place cum se imbraca, il imbraci tu. Sau cand copilul ar putea sa manance singur, dar daca face asta - face multa mizerie in jur, asa ca o sa-i dau eu de mancare. Si ajunge sa fie un copil de 5 ani care asteapta sa i se dea de mancare. In acel moment parintii iau libertatea copilului – libertatea de a spune ceva despre el. La adolescenta hotarasti tu daca are sau nu pagina de Facebook sau cu cine este. Ar trebui sa nu fie decizia parintilor.
Dar daca chiar nu se imbraca frumos copilul?
O sa observi ca faci foarte multe lucruri pe care le-ai luat de la parintii tai, pentru ca parintii tai le modelau. De exemplu, parintii tai erau oameni sociabili si ti-a placut asta si o duci mai departe. Daca modalitatea in care se imbraca copilul tau este o chestie de valoare pentru tine, atunci cea mai buna modalitate este sa modelezi – sa te imbraci asa cum crezi tu ca ar fi bine sa se imbrace in situatii date. Si daca nu il fortezi si copilul nu are in fata a ce sa se revolte, este putin probabil sa nu ajunga sa se imbrace si el cu bun-gust la un moment dat. Problema este ca parintii nu au rabdare, ar vrea ca copiii lor sa faca niste lucruri mai devreme decat copiii pot sa le faca. Cand are 4 ani, vrea sa se imbrace in bluzita mov si-n rochita roz, de exemplu, si este mai important ca si le-a ales de una singura decat ca se potrivesc sau nu.
Cat dureaza aceasta influenta a parintilor?
In primii sapte ani de zile, parintele e principalul punct de reper, de aceea se si numesc cei 7 ani de-acasa. Copilul deprinde de la el atitudini, valori si raportare la viata, niste lucruri care vor ramane cu el toata viata. Orice parinte o sa-ti povesteasca ca in momentul in care a avut copilul a-nceput sa spuna niste fraze ale parintilor lui pe care isi promisese ca n-o sa le rosteasca niciodata. Sunt niste lucruri pe care le porti cu tine toata viata. De pe la 8 ani, de prin clasa a doua-a treia, copiii incep sa-si manifeste independenta cautandu-si alte modele si exemple in viata lor. Este un moment in care parintii se duc undeva in fundal si copiii incep sa fie influentati de prieteni. Si bucatica asta pe care se joaca ei, cu rivalitatile pe care le au, cu “Azi sunt cea mai buna prietena cu Maria si apoi sunt cea mai buna prietena cu Mihaela”, se si cheama intr-un fel, se cheama „playground politics”. Acestea sunt sanatoase, sunt exercitii in care copilul incearca personalitati ca pe haine, ca sa se poata defini mai bine.
Si asa ajungem la adolescenta...
Adolescentii au de facut trei lucruri in aceasta perioada: sa-si defineasca sexualitatea, sa-si castige independenta fata de parinti si sa-si defineasca eul. In jurul varstei de 16 ani, valorile copilului incep sa se sedimenteze, incep sa-nteleaga cine e si ce vrea sa fie, si lucrurile se echilibreaza: grupul de prieteni nu mai joaca un rol atat de important in viata copilului, a descoperit cine e si raportarea se face mai degraba la eul lui decat la oamenii din jur. Ce le povesteste psihologul care tine cursul de perioada de preadolescenta si asolescenta parintilor este ca stie ca este o perioada dificila, in care insa parintii trebuie sa aiba incredere ca au crescut un om frumos, care o sa-si gaseasca pana la urma propriul drum si ca, la un moment dat, influenta mediului, care pare devastatoare pentru parinti, se va estompa. Iti dau un exemplu: daca atunci cand are 14 ani ii place sa se imbrace in fuste scurte si bluze mulate, nu inseamna ca atunci cand o sa aiba 20 de ani o sa se imbrace tot la fel. Inseamna ca are nevoie sa vada cum se raporteaza la lume si lumea la ea cand are fusta scurta si bluza mulata.
Relatia parinte-copil in lumea VIP-urilor: Andi Moisescu, Dana Nalbaru, Monica Tatoiu, Adina Buzatu fac destainuri
Am adresat cateva intrebari despre relatia parinte-copil Danei Nalbaru (mama Sofiei, 5 ani si jumatate), lui Andi Moisescu si Oliviei Steer (parintii a doi baieti, David si Luca, in varsta de 5, respectiv de 3 ani), Adina Buzatu (mama Sarei, 14 ani) si Monicai Tatoiu (mama lui Victor, 18 ani).
Ce va doriti de la copiii vostri? Ma refer nu doar ca viitori adulti, ci ce va doriti si acum.
Adina Buzatu: Sinceritate. Cred ca este decisiva in orice relatie, cu atat mai mult in cea parinte-copil.
Andi Moisescu si Olivia Steer: Ne dorim sa comunice cat mai mult cu noi. E singura cale sigura prin care ii putem ajuta sa faca diferenta intre ce-i bun si ce-i rau.
Dana Nalbaru: Nu doresc de la copilul meu nimic. Doresc pentru copilul meu sanatate, fericire, iubire si liniste acum si pentru totdeauna. Imi invat fetita sa faca alegerile pentru ea insasi si nu sa faca altii alegerile pentru ea.
Ce va doriti de la voi ca parinti?
Dana Nalbaru: Cel mai mult as vrea sa nu pierd comunicarea perfecta pe care am reusit sa o creez cu fetita mea si sper sa o pot invata sa aiba incredere in ea.
Monica Tatoiu: Sa am puterea sa inteleg. Sa am puterea sa astept. Sa am resurse spirituale si materiale sa merg dupa copilul meu.
Andi Moisescu si Olivia Steer: In mod evident, acelasi lucru ne dorim si de la noi. Sa avem capacitatea si puterea de a comunica in permanenta cu copiii nostri. Pentru ca nu cautam sa le impunem, ci incercam sa-i ajutam sa descopere singuri ce e cel mai bun si mai bine pentru ei.
Cat de bine se "potrivesc" stilurile voastre ca parinti?
Dana Nalbaru (casatorita cu actorul Dragos Bucur): Destul de mult. Noi suntem parinti activi in viata copilului nostru, implicati si comunicam mult cand vine vorba de luarea anumitor decizii in ceea ce o priveste pe Sofia, asa ca, daca stilurile noastre uneori nu se potrivesc, reusesc sa se combine.
Andi Moisescu și Olivia Steer: Gandim la fel din punctul asta de vedere. Daca n-ar fi fost asa nu cred ca am mai fi facut copii. Pentru noi, copiii nu tin de moda, toane sau scapari. Copiii inseamna responsabilitati pe care le-am constientizat, identificat cu voce tare si asumat din clipa in care ne-am considerat pregatiti.
Cum imbinati, in ceea ce faceti ca parinte, dincolo de dragoste, instinctul, experienta din propria familie, informatiile din carti, din traininguri (daca este cazul), de la prieteni?
Andi Moisescu si Olivia Steer: In principiu, culegem informatii din toate sursele, pe care le trecem apoi prin propriul filtru, care inseamna de fapt cartile si experientele personale.
Dana Nalbaru: In primul rand tinem cont de ceea ce doreste Sofia. Este destul de mare ca sa inteleaga aproape orice lucru care ii este explicat si stie sa faca diferenta intre ce este bine si ce e rau. De aceea, toate merg usor si linistit, indiferent ce avem de facut.
Adina Buzatu: Ma bazez pe instinctul matern si deciziile pe care le iau sunt raportate la personalitatea copilului meu, pe care nu doresc s-o influentez. Desi sunt utile, nu consider ca experientele altora sau trainingurile se pot aplica mot-a-mot in formarea copilului meu.
Monica Tatoiu: Il las sa aleaga pe el, il las sa gresesca si apoi ii explic de ce. Dupa ce intelege de ce, atunci raspunsul meu la cum este mai usor de acceptat si de inteles. Esenta educatiei consta in dezvoltarea gandirii critice de la inceput. In acest fel ne vaccinam copiii impotriva virusului "mersului cu turma".
Care sunt cele mai mari provocari pe care le aveti sau le-ati avut la un moment dat in relatia cu copilul dumneavoastra?
Monica Tatoiu: Lipsa mea de rabdare si lipsa apetitului lui pentru citit. Parintii au in general tendinta de a astepta de la copiii lor performante in domenile in care ei au performat. Parintii uita ca fiecare om este diferit, si tocmai in acest fel lumea straluceste ca un diamant.
Andi Moisescu si Olivia Steer: Cea mai importanta provocare de pana acum a fost sa invatam sa-i ascultam. Copiii ne spun intotdeauna lucruri esentiale daca stim sa-i ascultam si sa-i intelegem.