POZA:
       
 

Calatorie in "Tara Vulturilor"

La inceputul lunii mai am calatorit in Albania alaturi de colegi si prieteni de la revista Romania Pitoreasca, televiziunea Travel Mix si Universitatea „Constantin Brancusi“ din Targu Jiu, in urma invitatiei Excelentei Sale domnul Sami Shiba, ambasadorul Albaniei la Bucuresti.

Potrivit zicalei „calatorului ii sade bine cu drumul”, am pornit dis-de-dimineata, in jurul orei 4, nu inainte de a ne lua bun-ramas de la domnul ambasador. A fost un drum de aproximativ 900 de kilometri, prin Bulgaria si Macedonia, unde am admirat peisaje deosebite si captivante.

Am ajuns in Albania la lasarea intunericului. Dupa trecerea printr-un defileu, am stra­batut o portiune de autostrada, pana in apropiere de Tirana. Dupa o calatorie de 18 ore, ne-am cazat la hotelul Mondial, prima noastra gazda pe pamant albanez.

Am fost primiti ireprosabil, cu o cina stilata. Personalul deosebit de amabil ne-a descris fiecare fel de mancare si ne-a imbiat cu vinuri ale casei, dar si cu bere Tirana si Korça, aceasta din urma fiind exceptionala. Ne-am imprietenit cu un ospatar pe nume Blendi, care ne-a dat mai multe detalii despre bucataria albaneza.

In dimineata urmatoare, dupa o bineme­ritata odihna, prietenul nostru – Mihai – ne-a facut o surpriza: ni l-a prezentat pe Kopi Kyçyku, academician vorbitor de limba romana, foarte cunoscut in mediie de valoare. Am aflat mai multe despre legaturile de suflet romano-albaneze si ne-am pus de acord asupra unei serii de proiecte comune in diferite domenii.
Am avut placerea de a o cunoaste si pe Ingrid Palop de la Departamentul de Marketing al Ministerului Turismului din Albania, gazda noastra pe tot parcursul vizitei in „Tara Vulturilor”.

Prima data am fost la Berat, „Orasul celor 1.000 de Ferestre“. Aflat la 130 de km sud fata de Tirana, este unul dintre cele mai vechi orase ale Albaniei. In Antichitate era locuit de tribul ilir al desaretilor, iar din secolul al III-lea i.e.n. a fost ridicata acolo fortareata Antipatrea. Inauntrul zidurilor acesteia s-a dezvoltat orasul, unde s-au ridicat biserici cu fresce minunate si o scoala de caligrafie. Mai tarziu, in epoca ocupatiei otomane, au fost construite si moschei.

Venind din partea noua a orasului prin cartierul Mangalem, am descoperit un exemplu de oras cu arhitectura romano-bizantina si accente otomane, in care casele si stradutele inguste incanta privirea trecatorului. Numeroasele cladiri cu aspect unic si o multime de geamuri mai mari sau mai mici au facut ca Beratul sa fie supranumit „Orasul celor 1.000 de Ferestre”, fiind inclus de curand in patrimoniul UNESCO. Oricine il strabate are impresia ca intra intr-o mare de ferestre sau intr-o zona cu celule fotovoltaice.

Trebuie sa amintim ca in cadrul Fundatiei „Amfiteatru”, promovam conceptul de turism responsabil. Ei bine, in Berat am putut vedea cum se organizeaza un astfel de turism. Pe stradute, locuitorii expun tarabe cu produse locale: dulciuri, gemuri, miere, cusaturi, broderii sau tesaturi. Car­ciu­mioarele amenajate cu gust imbie trecatorii cu apa, cafea, vin, bere, o gustare sau chiar un pranz intr-o ambianta plina de liniste si farmec. Pentru a scoate in evidenta si mai mult specificul local, aici a fost deschis Muzeul Onufri, dedicat pictorului cu acelasi nume si fiului sau, Nikolla (artisti albanezi din secolul al XVI-lea), unde am putut admira frumoasele lor icoane in stil renascentist.

Am parasit cetatea cu sentimentul ca desco­periseram adevaratul spirit al localnicilor, precum si arta lor de a se prezenta lumii asa cum sunt si de a promova astfel turismul. De pe muntele Tomorr am privit de sus orasul nou, situat la poale, unde eram asteptati la pranz de domnul Krenar Kalo, directorul Departamentului de Marketing si Promovare al Ministerului Turismului. A urmat o intalnire placuta si am purtat primele discutii despre turismul din aceasta tara. Avand iesire la Marea Adriatica si la cea Ionica, Albania a dezvoltat foarte mult turismul de litoral. Pentru a pune in valoare plajele intinse cu nisip fin, albanezii au facut investitii majore in infrastructura hoteliera si in serviciile de cazare si alimentatie publica. Nu au fost ignorate nici turismul montan – Albania avand piscuri mai inalte decat Carpatii nostri, muntele Korab atingand 2.764 de m – sau agroturismul, pentru clipele unice oferite in pensiuni cu specific local.

Dupa masa, ne-am indreptat impreuna spre Vlorë pentru a cunoaste zona de coasta si hotelurile, precum si orasul in care s-a proclamat independenta Albaniei.
Pe inserat, cand soarele se ducea sa-si caute culcusul in mare, am ajuns la hotelul Regina, aflat pe malul golfului Vlorë, in fata peninsulei Karaburun. Camerele erau largi, cu bai ultramoderne si cu o vedere superba la plaja, mare si tarmurile peninsulei – un loc ideal de a petrece vacanta! A urmat o alta masa excelenta, la care s-a servit peste foarte bine preparat.

Dimineata am pornit catre Vlorë, anticul Aulon, care se poate numi „orasul inde­pendentei”. In Piata Drapelului am vazut Monumentul Inde­pen­dentei, o realizare artistica grandioasa care aminteste de cel mai drag moment al isto­riei albaneze: declaratia de independenta din 28 noiembrie 1912.

Nu departe de acesta se afla Muzeul Independentei, situat in cladirea cu doua etaje unde s-a semnat declaratia si de la al carei balcon Ismail Qemali a fluturat steagul noii natiuni independente.
Am parasit orasul in jurul pranzului, indreptandu-ne spre Riviera albaneza, unde se afla cele mai bune plaje ale tarii: Dhërmi, Himara, Jale, Borsh, Porto Palermo s.a., dar si spre Parcul National Llogara.

Inainte de a intra in zona pasului Llogara, a inceput o ploaie deasa, care s-a intetetit pe masura ce am urcat spre varf, fenomenul fiind insotit si de ceata. La coborare, ploaia s-a oprit si am putut astfel sa ne bucuram de o priveliste minunata. La primul popas dupa iesirea din defileu, ne-am oprit pentru a admira imensele plaje si marea de culoare albastru-indigo. Dupa o gura de aer proaspat, ne-am suit in masini si am plecat catre Saranda, cel mai sudic oras al Albaniei, aflat pe coasta Marii Ionice. Acolo ne-am cazat la hotelul Brilant, situat pe o colina cu o vedere splendida catre port si catre insula Corfu, unde se putea ajunge in mai putin de o jumatate de ora, transportul cu feribotul costand 17 euro. Saranda ocupa astazi un loc important in turismul albanez de litoral. Cand am ajuns noi, localnicii se pregateau pentru deschiderea sezonului si pentru prima sarbatoare – Festivalul Midiilor.

Seara am avut o intalnire importanta cu Stefan Çipa, primarul orasului, fost ministru de Interne al Albaniei, care ne-a introdus in atmosfera orasului si a imprejurimilor. Am fost primiti cu multa prietenie si am discutat despre diversele legaturile dintre popoarele noastre de-a lungul timpului, marcand momentele care ne-au unit. Dorind o buna continuare a relatiilor, am stabilit sa discutam ulterior despre posibilitatea unei infratiri a Sarandei cu o localitate din Romania. La cina desfasurata la primarie, amfitrionul nostru, domnul Aristot, seful turismului din primarie, ne-a rasfatat atat cu cele mai alese produse si bauturi locale, cat si cu povesti foarte interesante despre cultura locala. La final, fara sa exageram catusi de putin, ne-am despartit purtandu-ne o afectiune ca intre frati.

A doua zi am plecat la Butrint, un sit UNESCO situat la 18 kilometri de Saranda, in care am regasit intreaga istorie a zonei mediteranene. Acest oras a fost martor al cresterii si declinului marilor imperii care au dominat regiunea. Am vizitat o multime de monumente construite in mai bine de doua milenii de istorie – de la templul elenistic din secolul al IV-lea i.e.n. pana la fortificatiile otomane ridicate in secolul al XIX-lea.

Legenda spune ca, dupa caderea Troiei, Helenus, unul dintre fii regelui Priam, a sacrificat aici un bou ranit, aflat pe tarm, jertfa considerata de bun augur. Denumirea antica a orasului – Buthrotum, care inseam­na „boul ranit” – se inspira tocmai din aceasta legenda. Mai tarziu, Virgiliu avea sa mentioneze in Eneida popasul facut aici de Enea, in drumul sau spre Italia. Epoca de glorie a orasului a fost in timpul dominatiei romane, cand Iulius Caesar si Augustus au intemeiat o colonie pentru veterani. In 1797, orasul cedat Frantei de catre Venetia a fost cucerit de otomanii condusi de cunoscutul Ali Pasa, supranumit si „Bonaparte Musul­manul”, care urma sa construiasca un castel la gura raului. Printre oaspetii sai s-a numarat si lordul Byron, marele poet englez. In 1928, o echipa italiana condusa de Luigi Maria Ugolini a facut investigatii arheologice moderne, care au durat pana in 1939. In clipa de fata, Fundatia „Butrint“ se ocupa de cercetarea si conservarea sitului, care face parte din patrimoniul UNESCO incepand cu anul 1992.

La pranz, ne-am intors la Saranda. Ne-am plimbat pe faleza catre zona restaurantelor si am vazut cum se lucra chiar in zona de promenada, cu toate ca era zi de duminica. Festivalul Midiilor se apropia cu pasi repezi si totul trebuia sa fie gata. Aflat printre muncitori, primarul urmarea lucrarile si avea grija ca nimic sa nu fie lasat la voia intamplarii. Ne-am salutat si am vorbit despre vizita la Butrint.

Dupa masa, ne-am indreptat catre Gjirokastër, numit si „Orasul de Piatra” sau „Orasul celor 1.000 de Trepte”, datorita caselor de piatra, inghesuite una langa cealalta, care dau impresia unei fortarete. Si cum orasul se intinde pe pantele estice ale muntelui Mali i Gjerë, in anumite locuri am avut de urcat multe trepte. Prima asezare de aici dateaza din secolul I e.n. Orasul a crescut odata cu ridicarea castelului (secolul al IV-lea), care in anul 1336 apare mentionat cu numele de Argyrokastro. Acesta reprezinta adevarata inima a orasului si este cel mai mare castel din Albania. De pe meterezele sale poate fi admirat peisajul carstic de exceptie format de raul Drinos, precum si valea acestuia, unde se afla zonele turistice Kocul si Viroi. Tot in zona Gjirokastër se afla si ruinele vechiului oras Antigona, fondat de faimosul rege Pirus al Epirului, care l-a botezat cu numele iubitei sale sotii. In fortareata am putut admira si exponatele Muzeului National al Armelor, o bogata colectie care cuprinde lucruri datand de la epoca neoliticului pana la Al Doilea Razboi Mondial.

Ne-am petrecut noaptea la hotelul de patru stele Cajupi, aflat la poalele castelului. Cladirea are cele mai mari camere pe care le-am intalnit nu doar in Albania, ci si in intreaga lume (si suntem umblati!).
Am dedicat ultimele zile Rivierei Durrësului, una dintre cele mai lungi ale Adriaticii, petrecandu-ne timpul in statiunea Golem. Am fost oaspetii hotelului de cinci stele AS, situat chiar pe plaja. Un personal minunat si o bucatarie de exceptie ne-au facut sa ne simtim minunat in ultimele ultimile zile in Albania, iar managerul general, Enkleona Kondi, a fost o gazda extraordinara.

In Albania am intalnit persoane minunate, de neuitat: de la personalul hotelurilor si reprezentantii Ministerului Turismului si ai autoritatilor locale, care au avut grija de buna desfasurare a deplasarii noastre, pana la locuitorii care ne-au primit cu dragoste. Trebuie sa-i amintim pe domnul academician Kopi Kyçyku, angajatii de la service-ul auto din orasul Fier – care, dupa ce ne-au ajutat cu rezolvarea unor probleme la masina, ne-au oferit o sticla de rachiu local, in semn de prietenie – si cei doi politisti rutieri din zona Fier – Lefter Fejzulla si Perporim Cela – care ne-au indrumat atunci cand am avut nevoie. Le multumim tuturor, in frunte cu Excelenta Sa, ambasadorul Sami Shiba.

 
         
 
3.0 - 1 voturi
 

Ultimele articole FREE