Pronunt AFP cu sfiala la care te indeamna respectul desavarsit pentru cineva. Trecandu-i pragul sediului central din Paris, am avut de fiecare data sfiala intrarii intr-o Catedrala. Si asta deoarece in constelatia agentiilor mondiale de stiri - doar cateva la numar - France Presse reprezinta sabia de Toledo, inoxidabila si nefisurabila. Liderii sai, intalniti in diverse imprejurari, mi-au acreditat statura acului infipt in centrul cadranului solar, a obeliscului din Place de la Concorde. Inconfundabil si infatigabil.
Am cunoscut pe cativa dintre ei. Cel dintai, Claude Roussel, intra in biroul meu de la Casa Presei prin martie '90. Barbat relativ scund, uscativ, cu fata brazdata de varsta. Facuse parte din acel grup de ziaristi, candva in transeele agentiei Havas, care in ziua eliberarii Parisului - 20 august 1944 -urca scarile cladirii din Piata Bursei. Asigurasera pana atunci, la Londra, Emisiunea BBC Francezii vorbesc francezilor. Pagina celebra din istoria presei mondiale la vreme de razboi.
Ajunsi, acum, la etajul trei, isi lasara armele pe birou si neintarziat trecura la cea mai apropiata masina de scris pentru a redacta prima depesa a agentiei atunci create: France Presse. Stirea prin care se anunta marsul trupelor avandu-l in frunte pe generalul Leclerc pe Champs Elysées. A devenit Presedinte-Director General al AFP in 1975. Adica in anul in care se retragea din activitate legendarul Jean Marin - pe numele sau adevarat Yves Morvan - cel ce detinuse fotoliul din varful piramidei pret de un sfert de secol. Domnul Roussel se afla in Romania int-o misiune de documentare. Ne-a intors pe toate fetele. Voia sa stie si cum stam si ce leafa avem, vorba romanului. Am fost invitat la Paris, pentru a semna contractul de colaborare intre agentiile noastre de stiri.
Se afla acum in fruntea bucatelor Claude Moisy. Jurnalist pe sfarsit de cariera, buna parte petrecuta in calitate de corespondent diplomatic la Rangoon, Delhi, Londra, Washginton. Prin el aflam, din sursa franceza, evolutiile in Dosarul Watergate. Urmarise, ca si mine, la fata locului, afacerea care va impinge la demisie pe Richard Nixon, alesul republican triumfal din 1972. Inaltut, calvitie avansata, nasul usor borcanat. Am aflat si de unde i se tragea: practicase boxul. I-am obtinut bunavointa de a testa terenul pentru o asistenta de specialitate in domeniu. Retin si azi prima reactie: noi putem face multe pentru dvs. Dar nu avem bani pentru asta! Dar si daca pornim ceva, numai in cadrul planurilor de colaborare intre guvernele noastre. Am luat-o de capital. Reuseam sa prind un paragraf punctual in acordul guvernamental aflat in pregatire. O delegatie de experti din AFP s-a deplasat la noi pentru a vedea ce ar fi de facut si din ce parte ar fi ploaia care va veni. S-a conturat un plan de informatizare cu trei variante. Nu aveam niciun computer in toata agentia. Am mers pe formula unei retele de lucru cu 60 de calculatoare. S-au implicat Ministerul de Externe francez si UNESCO in calitate de finantatori. Implementarea s-a consumat beneficiind de prezenta succesorului sau - Lionel Fleury. El a venit in doua randuri la Bucuresti, ultima oara pentru a rezolva, alaturi de ambasadorul Frantei si de subsemnatul, taierea panglicii inaugurale. Placuta pe care au fost gravate datele legate de eveniment a fost fixata pe unul dintre peretii institutiei. Nu cred ca a rezistat incercarilor timpului. Sistemul computerizat, da.
Lionel Fleury avea staif. Inalt, blond, cu freza de actor. Purta ochelari. Terminase ENA (Scoala Nationala de Administratie), consumase stagii de activitate in telecomunicatii. Se potrivea manusa in conducerea unei companii nascute pentru a se pricepe sa ajunga intr-o clipa la capatul pamantului. A devenit ulterior directorul scolii de jurnalism din Marsilia. Acum conduce masterate in sfera telecomunicatiilor.
Un triumvirat de asi: Roussel-Moisy-Fleury. Ii leaga, desi atat de diferiti prin CV, acel set de calitati prin care cineva definea portretul directorului de la Agentia France Presse: o personalitate intelectuala, experienta de presa relevanta, dimensiune mondiala, exprimata prin calitatea de a avea idei clare despre realitatile internationale. In plus: sa stie, obligatoriu, engleza. Roussel - Moisy - Fleury. Trei straini care mi-au devenit amici.