Revad notite crezute uitate. Ma sperii cand (re)descoper ca este nascut in 1920. Ce multi ani are in spate... Dar si cat de multe... Peruvianul Javier Perez de Cuellar y de la Guerra - cum se numea, complet, in buletinul de identitate - pare a fi fost nascut pentru o existenta planetara. Noi, jurnalistii, l-am surprins tarziu, pe cand preluase demnitatea suprema la Natiunile Unite. Am si profitat de ocazie, noi cei doi ziaristi romani acreditati la ONU in acel an - Dumitru Tinu si subsemnatul - cerandu-i un interviu pentru presa de la Bucuresti. Ne-a primit, gasesc in carnetul meu de atunci – 1982 - in biroul sau de lucru de la etajul 38 al Secretariatului General, cu o punctualitate demna de anuntat ora exacta. Pleca a doua zi in Europa, probabil pe masa de lucru trebuie ca avea destule mape asupra carora urma sa se pronunte. Incaperea, cu nimic deosebita ca marime de ale altor colaboratori pe care ii vizitasem. Geamurile dau spre East River si Quens, cartierul din vecinatate, catre aeroportul Kennedy unde urma sa se imarce nu peste mult timp, pentru a trece Atlanticul. Avea sa ajunga si in Romania, ocazie cu care ne vom saluta la noi acasa.

Imi exprimam parerea ca a fost destinat sa urce pe piscurile diplomatiei. Plec de la constatarea ca a intrat in ministerul de externe la 20 de ani. Va ajunge ca diplomat la Paris, Londra, La Paz, Rio de Janeiro, iar la Moscova, Berna si Caracas va lucra ca ambasador. Sistemul onusian il va absorbi cu desavarsire. Devine reprezentant permanent al tarii sale pe langa Natiunile Unite. Are responsabilitati de top. Ajunge secretar General adjunct al ONU pentru afaceri politice speciale. Este desemnat reprezentant personal al Secretarului General pentru sectoare inflamate-Cipru, Afganistan, insulele Falkland. Sprijina Grupul de la Contadora, in a carui forta de linistire a apelor in America Centrala crede.

Desemnarea, la 1 ianuarie 1982, in functia de Secretar General se inscrie in logica lucrurilor. Va ramane pana la 31 decembrie, refuzand sa incerce un al treilea mandat. O spusese mai devreme si s-a tinut de cuvant.

Logic, ma gandesc, ar fi sunat in mintea unora, nu putini, victoria sa in alegerile pentru jiltul prezidential in propria-i tara. Votul popular a inclinat catre Fujimori. El va deveni premier si ministru de externe.

Trag aproape de mine interviul de care aminteam, pentru a reproduce un gand al sau, pe firul intrebarilor primite. "Tineretul este un alt nume pentru viitor. Orice se refera la tineret, la destinele lui, are o valoare fundamentala. Tineretul inseamna dorinta de a trai, bucuria de a trai indiferent de tara careia ii apartine, de sistemul politic, de conceptiile filozofice".