De curind, o prietena care locuieste in zona Ferentexas mi-a povestit cum un OZN, inhaitat cu tiganii din zona, s-a pus pe furat curentul electric catarat pe stilpii de inalta tensiune. Intre iluminarea la cap a localnicilor si bazaconiile din mintile multor politicieni romani nu e prea mare diferenta, decit poate aceea ca, in privinta primilor, nauceala se datoreaza in principal consumului de alcool in exces, iar la cei din urma boala survine in urma durerii in fund. Inclin sa cred ca suferim de naivitate atunci cind ne imaginam ca exista vreun politician roman care sa fie atit de preocupat de interesul tarii incit sa-si neglijeze propriile interese si mai ales cele imediate. Nu cred nici in ruptul capului ca un rechin politic cum este Traian Basescu ar fi putut da vrabia din mina pe cioara de pe gard, si nici nu-mi imaginez ca exista vreun actor de pe scena politica minat de strategii pe termen lung. Totul se bazeaza pe cistigul imediat. Ce-i in mina nu-i minciuna, iar povestile referitoare la reforma sint bune de adormit copiii. Instinctul de conservare al clasei politice romanesti se bazeaza doar pe „aburirea“ electoratului.
Din pacate, marea boala de care sufera Romania secolului nostru nu este lipsa valorilor, ci prostia, din care denota lipsa generala de bun-simt, mama celui mai mare „dusman al poporului“, si anume ignoranta. Nu e o lozinca, dar din pricina ignorantei nimic nu poate deveni durabil in Romania. Sigur, pentru ca lucrurile stagneaza, e vinovat si principiul de baza despre care vorbeam mai sus, „interesul poarta fesul“. Dincolo insa de orice tip de interese, mai mult sau mai putin „oculte“ (ca tot e la moda termenul…), cangrena societatii este cauzata de martiala prostie. Lipsa de respect fata de individ, om, cetatean isi face simtita prezenta la tot pasul. Nu avem protectie sociala, nu avem protectia consumatorului, cum sa putem vorbi atunci despre protejarea valorilor democratiei? Nu exista sistem social care sa nu aiba in centrul sau siguranta individului.
In schimb, la noi se merge pe principiul carnii de tun. Smecherii se folosesc de multimi, nicidecum nu le servesc. Sigur ca protestele de strada au condus la prabusirea in sondaje a PDL-ului, dar nici cu opozitia nu mi-e rusine. Din pacate, pe intreg frontul politic se apeleaza la fumigenele promisiunilor. Asa a fost cazul reducerii numarului de parlamentari, al depolitizarii birocratiei de stat sau al reformei in justitie. Inaintea bailor de multime s-a inventat Agora, spatiul in care vechii oratori si politicienii din Antichitate isi tineau discursurile. Tot din nevoia de a fi ascultati, pentru a convinge si pentru ca ulterior sa se poata folosi de masa de indivizi pe care au convins-o. Agora nu s-a nascut pentru ca un ins anume sa „impartaseasca“, sa „ofere“, ci doar sa ceara, chiar sa pretinda, sub o masca ori alta. Apoi, s-a inventat votul, nu pentru a „servi“ multimea, ci pentru a-i specula slabiciunile.
Prostia este cel mai ieftin si mai hranitor aliment, avind in vedere ca majoritatea oamenilor se hranesc cu el sorbind din propriile vene. Cacofonia prostiei bate toba cu gratie: moderatoare cocosate si purtatoare de verdicte, analisti sceptici cu rictus superior, politicieni dispretuitori, actori mofluzi specialisti in agricultura, bloggeri infatuati, toata lumea ne explica „ca cauza“ regresului tarisoarei noastre e ba una, ba alta, cind, de fapt, toate se leaga de o singura radacina: ignoranta care denota din surplusul de prostie.
Prostia nu e doar apanajul romanilor; ea dateaza din vremuri imemoriale, ba chiar este zugravita in epopee celebre. Prostia l-a facut pe Adam sa se indra­gosteasca, in loc s-o intrebe pe Eva daca face banking, prostia i-a facut pe troieni sa accepte darurile grecilor inainte sa inventeze antivirusul. Daca ne intoarcem la istoria Imperiului Otoman, ne reamintim ca turcii au beneficiat pe deplin de infatuarea timpa a printilor si regilor occidentali, ba chiar a unor papi pe care Dumnezeu a uitat sa-i unga si cu putina abilitate diplomatica. Desi il batuse la scor de forfait pe Baiazid la Rovine, Mircea cel Batrin a „facut tusa“ la Nicopole, unde orgoliul unor cavaleri precum celebrul duce de Nevers a primat in dauna ratiunii, iar rezultatele dezastruoase s-au vazut. Iata un exemplu drag noua, romanilor nationalisti, insa, cel mai des, prostia ucide, chiar daca inainte te imbie si te seduce, ca o dama parsiva cu glezne fine si cu sini ofertanti. Si tot prostia ne da ghes si spre urna de vot, sperind ca, odata bagindu-ne ce avem mai drag (adica mina) in incaperea plina cu senzatii tari, iaca, ne va trasni si miracolul! Fis!...