Romania devenea, la 14 mai 1981, intr-o seara de joi, a unsprezecea tara din lume care a trimis un om in cosmos. Pina atunci, in spatiu au mai ajuns, la bordul unui satelit sovietic, un detector de radiatie cosmica fabricat in Romania si citeva instrumente stiintifice folosite in misiuni ulterioare. Soiuz-40 si-a luat zborul de pe cosmodromul de la Baikonur, la ora locala 21.17. La bordul sau, cosmonautul-cercetator Dumitru Dorin Prunariu il avea alaturi pe cosmonautul-pilot Leonid Popov, comandantul de zbor, intr-o capsula micuta, care i-a transportat la bordul Statiei Spatiale Saliut 6 dupa o zi de zbor.
La finalul celor sapte zile, 20 de ore, 42 de minute si 52 de secunde petrecute in spatiu, Prunariu si Popov au revenit acasa, pe Pamint, indeplinind misiunea cu succes. Astazi, dupa aproape 31 de ani, Dumitru Prunariu, singurul roman care a zburat in spatiul cosmic, este presedintele Comitetului ONU pentru Utilizarea Pasnica a Spatiului Extraatmosferic si presedinte al Asociatiei Exploratorilor Spatiului Cosmic. De asemenea, Prunariu este membru in comitetul de curatori al Academiei Internationale de Astronautica si reprezentantul oficial al Romaniei in Comitetul de Relatii Internationale in cadrul Agentiei Spatiale Europene.
Primul roman care a ajuns in spatiu va conduce comitetul de specialitate in domeniul cosmic al ONU pina in luna iunie, dupa ce, anul trecut, a prezidat la Viena o sesiune aniversara unica, dedicata implinirii a 50 de ani de la primul zbor al unui pamin­tean in spatiul cosmic, Iuri Gagarin. Sesiunea aniversara a fost cu atit mai importanta cu cit anul acesta s-au implinit 50 de ani de la prima sesiune a Comitetului ONU pe care il prezideaza, din care acum fac parte 70 de state membre si 29 de organizatii internationale.
Cu toate ca are un program foarte incarcat si foarte multe responsabilitati, Dumitru Prunariu raspunde si invitatiilor venite de la diverse scoli, unde isi face timp sa mearga si sa le vorbeasca elevilor, fiind convins ca puterea exemplului este foarte importanta pentru formarea profesionala a acestora.

Ati afirmat ca „acolo sus, se joaca adevarata ruleta ruseasca si fiecare clipa care trece poate sa fie ultima“. Care a fost prima traire emotionala din spatiu si ce anume v-a impresionat mai mult?
In primul rind, este o experienta unica sa iesi in afara atmosferei terestre si sa-ti vezi propria planeta. Toti cei care au iesit in spatiul cosmic au fost in primul rind impresionati de imaginea Pamintului, de formele de relief care se vad cu totul altfel decit pe harta, unde sint marcate in culori conventionale, au fost impresionati de subtirimea atmosferei terestre. Daca iti inchipui ca Terra ar fi cit un mar,  grosimea atmosferei nu este mai mare decit grosimea cojii lui. Toate aceste lucruri iti creeaza o stare deosebita, iar prima emotie este legata de forma Pamintului, care parca se rostogoleste sub tine asemenea unui bolovan imens. Ai, pur si simplu, senzatia ca nava sta pe loc, iar Pamintul este cel care se roteste sub tine. Incet, incet, te obisnuiesti cu trecerea de la zi la noapte, de 16 ori in 24 de ore, cu soarele care rasare in spatiul cosmic precum o imensa minge de foc. Toate acestea te marcheaza pe viata.

Sinteti cosmonautul din afara URSS care a primit cele mai bune calificative din partea specialis­tilor programului Intercosmos. Ce anume v-a impiedicat sa mai faceti astfel de calatorii?
Din nefericire, am iesit o singura data in spatiul cosmic, desi as fi dorit sa mai fac acest lucru, insa nu a fost posibil, pentru ca sint implicate anumite relatii de colaborare intre statul roman si statele care lanseaza zboruri cosmice. Statele Unite nu au fost interesate niciodata sa colaboreze cu astronauti din Europa, iar legaturile Romaniei cu Federatia Rusa au fost deteriorate acut dupa decembrie ’89… Federatia Rusa era un partener foarte important pentru noi, atit din punct de vedere economic, cit si stiintific, iar in acest moment este un partener foarte curtat de cele mai importante state ale Europei de Vest, dar si de SUA. Pe de alta parte, China este un partener important pentru Romania, insa nu este interesata sa lanseze in spatiu astronauti din alte tari.

Academia Romina v-a primit in rindurile, ei ca membru de onoare, pentru realizarile dvs. deosebite. Ce alte titluri
ati mai primit?
Este o recunoastere a activitatii mele de pina acum. Academia Romana mi-a acordat, anul trecut, in luna mai, Meritul Academic, ce mi-a fost inminat cu ocaza unei sesiuni festive, iar in luna decembrie m-a primit in rindurile elitei intelectuale a tarii. Detin si cel mai inalt ordin al Romaniei, Steaua Romaniei in grad de Mare Ofiter. Este cel mai inalt ordin pe linia decoratiilor de stat. Pe de alta parte, am mai fost decorat anul trecut de ministrul apararii nationale, cu Emblema de Onoare a Armatei Romane, aceasta fiind cea mai inalta decoratie pe linie militara.

Dumitru Prunariu inseamna un model de urmat pentru multi tineri. Cum reusiti sa le acordati si lor timp cu toate obligatiile pe care le aveti, si cit timp va mai ramine pentru familie?
Uneori, cind timpul imi permite, accept invitatii de la diverse scoli, pentru a le explica elevilor ce inseamna sa fii astronaut, ce presupune un zbor in spatiul cosmic, foarte multi fiind interesati sa afle cit mai multe amanunte. Din pacate, nu pot face fata tuturor invitatiilor, deoarece programul meu este foarte incarcat in fiecare zi. Adesea intilnesc oameni realizati in domeniul stiintific sau aeronautic care-mi spun: „Stiti, cind eram mic, ati fost la noi la scoala si de atunci m-am hotarit sa va urmez exemplul“. Sint convins ca puterea exemplului este foarte importanta pentru viitoarea cariera a elevilor.
Din ianuarie pina in martie, apoi in iunie-mai si de la sfirsitul lui august pina la inceputul lui decembrie, sint mai mult in avion, spre diferite destinatii, unde fie am de prezentat materiale de specialitate, fie trebuie sa conduc sesiuni sau mese rotunde, fie trebuie sa fac fata unor protocoale la nivel inalt si foarte inalt. Programul meu zilnic se termina aproape regulat la 2-3 noaptea si incepe la 7-8 dimineata.  Pe linga toate acestea, trebuie sa ma ocup si de familie. Cu sotia ma vad cu placere de trei-patru ori pe an, ea fiind de mai bine de patru ani ambasadorul Romaniei in Armenia. Preocuparile noastre principale sint legate acum de evolutia fiilor nostri si a familiilor lor, din care fac parte deja si cei trei nepoti pe care ii avem: Arina, care este deja in clasa a III-a, Andrei, fratele ei de cinci ani, care viseaza numai avioane si nave cosmice, si Ana, care, la trei ani, are deja o personalitate aparte… Ma gindesc cum vor duce ei mai departe numele de Prunariu, avindu-i drept model pe fiii mei, care simteau deja, la virsta lor, ca poarta un nume care ii obliga mult.