Alfred Nobel, se stie, savant si om de afaceri suedez, neavand copii, a preferat sa-si lase spre cheltuire averea – impresionanta - de laureatii premiului ce-i poarta numele. Din 1901 incoace, de cand Premiile Nobel exista, o mana de oameni din diverse tari ale lumii se vad convocati la Stocholm pentru a primi medalia, diploma, dar si banii ce li se cuvin gratie deciziei celor ce hotarasc castigatorii Nobel.
Cine decide adresantii insemnelor de innobilare cu banii lui Alfred Nobel? Depinde. Laureatii anuali pentru Fizica, Chimie si Economie sunt stabiliti de Academia Regala Suedeza. Institutul Carolina din Stockholm fericeste pe savantii din Medicina. Premiul pentru Literatura il fixeaza Academia Suedeza. Cat priveste premiul Nobel pentru Pace, el se hotaraste in Tara Fiordurilor, unde Parlamentul National constitue un comitet alcatuit din sase persoane cu drept de hotarare in domeniu.
Premiile, ca si la scoala, au pretentia de a confirma performanta. In sfera creatiei, insa, functioneaza si asa numitul criteriu de incurajare. Laureatul n-a avut vreme sa se bata cu zmeii din poveste dar vadeste calitati care l-ar putea aduce in aceasta ipostaza. De aceea, pe langa premii date somitatilor la ordinea zilei, apar pe alocuri nume-surpriza.
Premiile Nobel sunt individuale ori colective. Ele nu tin, teoretic, de tara de unde vii, dar daca rasfoiesti listele cu premianti, vei constata anumiti poli magnetici care incurajeaza recrutarea privilegiatilor de pe versanti anume. Nu lipsesc de pe lista teritorii punctiforme pe Glob-gen Santa Lucia ori Timorul de Est. Dar, ca si pe la Olimpiade, pe podiumul cel mai inalt se afla, banuiti, Statele Unite. Reprezentantii sai au reusit sa adune 160 de premii Nobel. Eternul rival, in toate, Federatia Rusa, se afla la distanta: doar 21 de premianti proprii in areopagul universal. In spatiul ramas-Germania cu 93 de Nobel-i, Anglia, 68, Franta 38.
Unde este Romania? Unde sa fie, veti reactiona pe data, nu se stie ca doar Profesoru George Emil Palade poarta pe frunte coroana recunosterii universale. Dreptu-i, pana la un punct, dar nu si complet adevarat. Si asta pentru ca nu e corect sa scapam din vedere realitatea. Daca este sa luam in seama doar pe cei nascuti pe pamant romanesc, lista incepe intre-adevar cu numele ilustrului savant, premiat in 1974, dar continua cu Ioan Moraru (1927-1989), stralucit specialist in anatomia patologica. A condus ani de zile Institutul medico-legal ''Mina Minovici'' ca si Institutul ''Victor Babes'', avand totodata o remarcabila prezenta pe palier international. Era co-presedinte al Organizatiei ''Medicii lumii pentru prevenirea razboiului nuclear'' cand aceasta primea, in 1985, Premiul Nobel pentru Pace. In anul urmator primea acelasi premiu Ellie Wiesel, nascut in 1928 la Sighetul Marmatiei. Fusese transportat cu familia, de catre autoritatile maghiare de ocupatie, la Auschwitz. El a scapat cu viata si s-a afirmat drept unul din cei mai motivati recuperator de memorie privind holocaustul. In sfarsit, ne este proaspata premierea, in 2009, a scriitoarei Herta Muller, nascuta in Banat.
Daca e sa extindem usor fortat limitele Careului de asi cu conexiuni romanesti, n-as ezita sa amintesc un fapt uitat: Saul Bellow, autorul romanului “Darul lui Humbold”, primea Premiul Nobel pentru Literatura, pe lista canadei, asa cum H. Muler era bagata in seama pe cea avansata de Germania, in 1976. Era casatorit pe atunci cu o romanca din familia Bagdasar si ne va vizita tara in anul urmator. Cine m-ar putea sa-l consider... romanian step-winer?
Sa revenim la Premiul pentru Pace. Cunoastem primul castigator: Bertha Kinsky. Era austriaca si devenise secretara lui Nobel, in urma anuntului dat de savant in cautare de colaboratori merituosi. In lungul anilor, Premiul a cautat din priviri persoane ori organisme care sa onoreze asteptarile fondatorului. Dintotdeauna, cine-i alesul a ramas un mister pana la comunicarea oficiala. O cutuma face ca doar premiantul sa fie cunoscut de public, nu si candidatii dintre care a tasnit victorios. Asa se face ca foarte tarziu s-a aflat numele altora, aflate in urna din care se extrage lozul cel mare. Astfel se face ca nu s-a aflat de competitori celebri ocoliti de noroc. Intre ei, la acest capitol, au figurat si Stalin si Hitler...
Asadar, Uniunea Europeana isi potriveste la rever insemnele de laureat Nobel pentru Pace. Lista pemiantilor cu nume de institutii-faimoase-nu este deloc firava. Ne amintim ca au urcat pe podium la diferite date de calendar ONU; UNICEF; Amnesty International, Fortele ONU pentru pace, Crucea Rosie, Organizatia Internationala a Muncii.
O intrebare isi face loc: este un premiu de consacrare sau unul de incurajare? Pusa astfel, intrebarea pare si chiar este simplista. Dar asta nu ne impiedica sa luam in seama si aceste posibile disjunctii. In fond, Barack Obama a primit acest premiu cand abia incepea urcusul legat de atributiile nou dobandite prin venirea la Casa Alba. Kissinger il primea cu ani in urma ca urmare a calitatilor dovedite in furtunilor specifice negocierilor ce pareau fara sfarsit.
Dar sa revenim la UE si la neasteptatul premiu dobandit, inconditiile in care atatia altiu considera ca il merita, Este, cred eu, si una si alta. Piata Comuna, Comunitatea Europeana cum s-a numit tranzitoriu, este un proiect ambitios si de buna seama merituos. El a pornit la drum cu o mana de membri fondatori si a ajuns la dimensiunea de azi, explicata tocmai prin mersul convingator pe un teren deloc lipsit de aluviuni, falii imprevizibile amenintari. Dar nu s-a oprit din loc si nu a incetat sa provoace interes si sa catalizeze vointa de asociere a diferitelor parti de continent. N-a fost asa de la inceput. Marea Britanie n-a fost sedusa de cantecul de sirena al fondatorilor. Dar avea sa vina momentul in care sa-si doreasca intrarea in front. A fost pusa la punct ca un scolar. Intrasigent de fel, presedintele Frantei a impus un time-out pentru reflectii, argumentand: “Cand noi v-am invitat alaturi, prietenul meu Mc Millan, pe atunci premier ne-a raspuns ca nu-l intereseaza planul nostru. Vreti acum? Lasati-ne sa vedem daca venirea noastra ne avantajeaza pe noi!
Nu sunt cele mai senine zile pentru Uniunea Europeana, daca luam seama la crizele de tot felul care nu se mai termina. Dar nimeni nu poate neglija enormul set de ecuatii carora, in timp, li s-a gasit rezovari. Deci: premiu pentru performanta. Nori apasatori plutesc in vant peste Bruxelles si peste noi toti. Putem considera acest recent Premiu Nobel pentru pace si drept unul de incurajare: Let's go to work! Noi va credem in stare sa mergeti mai departe!”.