Asii noului cinema, creatori de scoala noua

Cineastii romani sunt tot mai vizibili pe plan international, iar produsele lor sunt intr-un fel sau altul legitimate de „instantele“ din afara ca fiind foarte bune. Premiile luate de romani la cele mai importante festivaluri dovedesc acest lucru.
In acest context, toata lumea se intreaba de scoala romaneasca de film, care lanseaza talente pe piata, intr-o epoca in care filmul a devenit un fel de „ambasador” al culturii noastre. Oare influenteaza succesul nevoia tinerilor sau a unor oameni de a face actorie? In ultimii ani, scolile particulare de teatru si de film nu au intarziat sa apara. Normal, intr-o tara libera si democratica, oricine poate sa opereze in orice fel de sfera si domeniu de activitate daca e pregatit, acoperit si poate oferi competenta si expertiza intr-un domeniu. Si, dincolo de acestea, cel mai important este ca exista o cerere pe piata si cineva vine in intampinarea ei cu o oferta. Cei care au deschis astfel de scoli sunt oameni valorosi din lumea filmului, care transmit mai departe experienta lor celor care isi doresc sa patrunda tainele artei actorului. Vorbim aici de Dorotheea Petre (prima actrita premiata la Cannes), Dragos Bucur (detinator al premiului „Stele in devenire" - Shooting Stars la Festivalul Filmului de la Berlin), Dorian Boguta (castigatorul celui mai bun scurtmetraj romanesc pentru filmul De azi inainte, pe care l-a regizat), Alexandru Papadopol (cunoscutul actor din serialele de televiziune) si Florin Serban (castigatorul trofeului „Ursul de argint” la Festivalul de Film de la Berlin).

Dorotheea Petre: actoria ca terapie
Dorotheea Petre are scoala de actorie „Fii actor!”, care imbina tehnicile actoriei de film cu cele de teatru. Multi dintre cei care se inscriu la cursurile ei vor sa-si rezolve probleme legate de dictie sau de timiditate, abordarea trecand prin ABC-ul actoriei, exercitii de vorbire specifice fiecarui cursant, de improvizatie. Cu ajutorul lor, cursantii se relaxeaza, scapa de emotii, se obisnuiesc sa vorbeasca in fata celorlalti si sa se simta confortabil atunci cand sunt priviti. Initial, Dorotheea a pornit de la dorinta de a deschide un centru dedicat artei actorului, care sa adune tot felul de oameni diferiti ca formare, nu neaparat actori, pasionati si atrasi de actorie, dispusi sa experimenteze. „Ma gandeam la un fel de laborator de cercetare in actorie. Eram si sunt pasionata de felul in care actoria te ajuta sa te dezvolti ca om si cum iti folosesti experienta, cum iti transformi traumele, obstacolele emotionale in combustibil care te ajuta sa faci performanta in actorie. In meseria asta se aplica ceea ce spunea Ovidius in Metamorfoze - «Nitor in adversum» (ma sprijin pe ceea ce mi se impotriveste), adica noi, actorii, ne folosim mostenirea emotionala ca imbold si sursa de inspiratie pentru rolurile pe care le jucam, iar asta are si un efect terapeutic”. Dorotheea spune ca, de cele mai multe ori, a avut surprize pe platoul de filmare atunci cand a lucrat cu neprofesionisti, care s-au dovedit a fi mai liberi, mai creativi si mai spontani decat actorii cu diploma. „Nu scoala sau diploma te face actor, ci talentul, munca si pasiunea pe care le depui pentru acest lucru. Pana la urma, cand te duci la un casting conteza cum interpretezi, nu-ti cere nimeni diploma si detalii despre anul cand ai terminat Facultatea de Teatru si la cine”, a adaugat aceasta.

Fara Puiu si Muntean, cariera lui Dragos in film ar fi sfarsit prematur
„Intr-o zi, Radu Muntean mi-a vorbit despre necesitatea ca modelele si actorii sa fie mai pregatiti atunci cand ajung pe set. Unii nu stiu «sa stea in semne», in lumina, habar nu au ce inseamna sa menajeze microfoanele, era vorba, de fapt, de lipsa experientei... Eu am dus mai departe discutia aceea si am infiintat Actoriedefilm.ro.98”, explica Dragos. Ideea „il obseda” de vreo trei sau patru ani, dar nu avusese nici timp, nici curaj sa o puna in aplicare. Intr-o zi, i-a sunat pe Alexandru Papadopol si pe Dorian Boguta, s-a intalnit cu ei si le-a pus pe masa proiectul. „Somnul ratiunii naste monstri. Daca stai prea mult, incepi sa-ti inventezi activitati si probleme... Adevarul este ca nu exista o scoala de actorie specializata pe film si noi asta incercam sa facem cu Actoriedefilm.ro. UNATC este (si probabil va fi inca 100 de ani de acum incolo) cea mai buna scoala de teatru din tara si una dintre cele mai bune din Europa, dar din pacate nu exista o specializare pe actorie de film. Eu unul am simtit lipsa asta. Daca nu as fi avut norocul sa intalnesc oameni ca Puiu sau Muntean, cariera mea in film ar fi sfarsit inainte de a incepe si as vrea ca actorii care termina cursurile noastre sa fie pregatiti pentru ce ii asteapta pe platoul de filmare”. Odata pornit la drum, lucrurile au inceput sa functioneze...
Aflata, deocamdata, la stadiul de pasiune, cei trei actori spera ca in curand aceasta sa devina si o afacere. La cursuri actorii au parte de o initiere in ceea ce Dragos numeste „actorie de film", apoi au discutii cu regizori, operatori, scenaristi, sunetisti, actori consacrati, dar cel mai important este faptul ca la final filmeaza! Fac film adevarat, cu regizori adevarati, cu echipe profesioniste, in locatii, cu lumini, sunet si machiaj. Anul acesta, Actoreidefilm.ro a filmat primul sau lungmetraj, in care au jucat Dragos, Papi si Doru, un film independent sustinut de o multime de companii din industria romaneasca de film. „30 de absolventi ai scolii noastre vor putea fi vazuti in cinema, in 2013, intr-un film in care eu cred foarte mult, Love Building. Sa reuseasca aici si pe urma pot pleca si «la export»”, spune, in gluma, actorul.

Dorian Boguta: „Nu cred in expresia: «Fac doar pentru mine»!”
La fel ca si Dragos Bucur, Dorian Boguta a uitat cum este sa faci actorie pe scena teatrului. „In ultimii zece ani, viata mea profesionala a tinut numai de fim. Totul s-a raportat la film, nu pentru ca nu as iubi teatrul, ci pentru ca asa a fost sa fie”. Dorian nu exclude ca pe viitor sa se implice in proiecte ce tin de teatru. Daca ar primi o oferta in acest sens, nu ar spune nu. Dorian este cunoscut pentru investitiile sale in industria cinematografica, fiind producatorul unui film care a fost selectat la Festivalul de la Cannes. „10 a fost produs de Bell Film in coproductie cu Stop-Film, am investit si eu in el si asta este o satisfactie. Bineinteles ca in momentul cand un film de-al tau e selectat la un festival bucuria e foarte mare. Nu cred in expresia: «Fac doar pentru mine»! Nu, cand muncesti la un proiect o faci pentru a fi vazut, pentru spectatori si pentru mai multe participari la festivaluri. Ca orice alta creatie, filmul are nevoie de aprecieri, iar daca peliculele mele vor fi selectate la festivaluri importante as fi foarte fericit”, ne impartaseste Dorian din experientele sale.
Boguta si-a dorit sa devina actor cand avea 12 ani. „Mi se parea o profesie usoara, care nu presupune prea mult efort, te bucurai de aprecieri, erai mereu in centrul atentiei”, isi aminteste el. Insa, cand a devenit actor cu acte in regula, si-a dat seama ca nu e chiar asa cum si-a imaginat. Sa faci actorie nu e deloc usor si nu ai mereu parte de apreciere din partea publicului. Trebuie sa muncesti si sa suferi mult, ca sa ajungi acolo unde iti doresti. Cu toate acestea, cei mai multi sunt dispusi sa faca sacrificii si sa suporte orice: „Chiar daca fara munca e cam greu sa culegi niste roade, uneori in actorie tine foarte mult si de noroc, de sansa... Ca sa nu mai vorbesc de talent - ori il ai, ori nu-l ai. Si ar mai fi ceva. Sansa, care e atat de importanta in actorie, tine de tara in care te-ai nascut! Intr-o tara in care se fac 50 de filme pe an sansa ta e sa joci in 50 de filme, iar in alta tara in care se fac trei filme pe an sansa ta e sa joci in trei filme. Cu toate acestea, nu mi-as schimba profesia niciodata”.
Dorian Boguta considera ca cea mai mare problema a industriei cinematografice de azi nu sunt actorii, ci lipsa proiectelor. „As fi ipocrit sa zic ca nu exista. Sunt, dar pentru o piata cum e Romania ar trebui sa fie mai multe. Cred ca e o problema si faptul ca actorul isi negociaza singur contractele”. Cu siguranta, cu totii avem un loc liber sub soare, iar in final graul se alege de neghina. Asa considera si Dorian, care-i incurajeaza pe cei pasionati de film sa incerce si poate, cine stie, se vor regasi in echipa celor de la Hollywood... „Multi au ales, putini au reusit. In profesia asta e mult mai greu sa reusesti in afara decat in multe alte profesii in care au reusit deja romanii. De obicei, cand vrei sa faci un film afara, trebuie sa o faci in engleza sau franceza, italiana sau germana, iar limba noastra materna e romana si concurenta este mult prea mare. Sansa si talentul te pot ajuta: au dovedit-o Marcel Iures, Maia Morgenstern si, de curand, Dragos Bucur. Dar este posibil totusi”. Cum se poate realiza visul de a juca in strainatate? Sa joci intr-un film bun in Romania, acesta sa mearga la un festival de film international important, eventual sa ia niste premii si atunci tu poti fi remarcat de un producator sau regizor. Urmatorul pas?... „Trebuie sa fii pregatit sa faci fata acestei sanse. Depinde numai de tine, deoarece, daca te-a vazut deja si te vrea, inseamna ca l-a impresionat talentul tau si mai departe trebuie sa fii serios sa poti servi talentul viitorului tau”.

Adrian Titieni: „Noi, actorii, trebuie sa ne declaram intentiile”
Ideea lui Dorian Boguta este sustinuta si de rectorul UNATC, Adrian Titieni, care considera actoria o profesie al carei spatiu cultural este limba, si de aceea este greu de aici sa ajungi in exterior. Ideea unei scoli de film sau de teatru i se pare foarte buna, iar pe cei trei actori ii cunoaste si ii apreciaza. Pica pe ganduri atunci cand se aduce in discutie destinul actorilor din Romania, care au si asa o viata foarte grea... „Situatia de la noi din tara nu poate fi pusa intr-o ecuatie simpla, nici raporat la actori, nici la orice cetatean ce-si traieste zilele aici. Nu e nici gri, nici neagra, este foarte complicata si are foarte multe variabile. In aceste circumstante, trebuie sa facem ceva, nu pentru a supravietui, ci pentru a vietui intr-un domeniu”. Domnul Titieni este cunoscut de publicul larg din serialele de televiziune unde a avut colegi pe platoul de filmare multi amatori. Insa rectorul UNATC considera ca participarea neprofesionistilor la seriale, inclusiv la productiile cinematografice, este un lucru vital atat in Romania, cat si in afara. „Trebuie sa distingem foarte clar produsul. Producatorul si creatorul respectivului proiect isi asuma responsabilitatea ca amatori sau oameni care nu au legatura cu profesia sa participe la filmare”. In incercarea noastra de a atinge si cateva puncte sensibile si chiar nevralgice referitoare la vedetele devenite actrite peste noapte, Adrian Titieni ne-a raspuns, intr-un mod diplomatic, cum ar putea actorul sa-si mentine pozitia pe piata. ”Noi, actorii, trebuie sa fim coerenti, sa ne declaram intentiile, trebuie sa ne facem cunoscuti sau cunoscuta functia pe care o avem in social. In plus, ar trebui sa fim putin mai uniti, sa constientizam cu mijloacele pe care le avem ca toti sunt responsabili de destinele culturii si artei din Romania, lucru care nu se intampla, si atunci probabil ca de la sine nu se va produce nicio mutare”.

Draga Olteanu Matei: „Toate aerele acestea pe care ni le dam sunt absolut inutile”
In ultimii patru ani, Draga Olteanu Matei și-a continuat activitatea la Piatra Neamț, unde a inființat Compania de Teatru „Teatrul Vostru", asociație ce are ca scop promovarea teatrului in randul amatorilor. Piesele pe care doamna Olteanu Matei le pune in scena sunt numai comedii romanesti ce au fost scrise in perioada dintre cele doua razboaie mondiale. Actrita doreste ca publicul sa nu le uite si sa-si descreteasca fruntile atunci cand intra in teatrul ei. A apelat la neprofesionisti din motive ce tin de partea financiara. „Noi lucram fara parale”, ne spune ea. Amatorii care joaca in aceste piese au fiecare cate un venit bine definit si vin la repetitii dupa orele de serviciu. Rezultatul este unul mai mult decat incurajator. Chiar imbucurator, pentru ca de fiecare data vin spectatori, iar sala e mereu plina. Ba chiar s-au facut si turnee prin tara si in Israel. „Prinde foarte bine sa pui in scena piese traditionale, fara experimente sau alte mofturi. Imi plac foarte mult cei din noul val de actori, sunt foarte talentati, numai ca nu are cine sa-i puna in valoare. Subiectele pe care le ataca regizorii sunt, dupa parerea mea, maladive. Toti cauta nebunie, depresie, lipsa de orizont in piesele pe care le pun in scena. Sunt putin cam chinuitoare subiectele pe care si le aleg ei. Si chiar ma surprinde, fiind in genere oameni tineri, ca regizori batrani nu prea mai avem…”.
Si doamna Draga Olteanu Matei lauda initiativa tinerilor actori de a intemeia institutii unde sa pregateasca oamenii pentru actorie pentru ca, vorba aia, fara concurenta nu exista valoare. „Foarte bine au facut, sa vina cat de multi, pentru ca asa ii alege pe cei mai buni. Loc este pentru toata lumea. Conditia este sa aiba calitati. Daca au, se mentin si ajung la o varsta inaintata in fruntea bucatelor. Publicul ii indrageste, ii iubeste, vrea sa-i vada, ii sustine. Daca nu au calitati, se consoleaza si ei cu ce pot. Nu e niciun fel de filozofie. Toate aerele acestea pe care ni le dam sunt absolut inutile si, cand ajung fiecare sa inteleaga ca s-au entuziasmat degeaba, de foarte multe ori e cam tarziu si e foarte dureros. Eu le explic celor care vin la mine ca toata lumea este atrasa de mirajul scenei, al ecranului, al micului ecran, numai ca una este sa fii consumator de arta si alta este chiar sa creezi. Este o diferenta foarte mare si o treaba foarte dificila. Si, sigur ca arta se face cu sacrificii, cu durere, deceptii, bucurii foarte mari…”, conchide aceasta.

Radu Jude regreta alegerea Universitatii Media
Daca scolile sunt la mare cautare, se pare ca universitatile care isi propun sectii de regie, film si actorie nu au rezistat pe piata, mai ales intr-o perioada de criza. Universitatea Media este una dintre ele. In Cotidianul, regizorul Radu Jude, cunoscut pentru  Lampa cu caciula (2006) - cel mai premiat scurtmetraj romanesc al tuturor timpurilor - castigator al marilor premii la Sundace, San Francisco, Los Angeles, si alte festivaluri internationale, absolvent al Universitatii Media, intrebat de reporter daca inainte de a face filme a facut multa asistenta pe langa diversi regizori,  raspundea: „Am facut asistenta din anul al II-lea de scoala. Fiind la una foarte proasta, mi-am dat seama ca nu aveam ce invata de la oamenii aceia. Asa ca am zis sa imi fac ucenicia, incercand sa invat strict partea de meserie inclusa in profesia de «regizor». Ca in bransa asta, „arta“, „talentul“ etc. nu se invata, dar partea de mestesug cred ca se poate prinde. Am fost asistent 3 de regie la Amen de Costa-Gavras, apoi la un film american, Vacuum, cu trupa Stomp, la o multime de reclame, la Furia si Moartea domnului Lazarescu, unde l-am cunoscut si pe Andrei Butica”.

Florin Serban: a reprezenta vs. a trai
Florin Serban este cel care a facut vedete din anonimi si a lucrat cu detinuti pentru filmul sau Eu cand vreau sa fluier, fluier. A facut cinci ani cursurile Masteratului de Film de la Columbia University, apoi a predat ca asistent Teoria filmului in cadrul aceleiasi  universitati. Regizorul roman are Scoala de Actorie si un proiect cinematografic in derulare, pentru care a inceput castingul de neprofesionisti: „In actoria de film sunt alte unelte implicate, si acestea pot fi invatate. Nu cred ca e nevoie de patru ani de facultate. Daca oamenii acestia sunt curajosi, nu vor apela la tehnica. Este o diferenta foarte mare intre a trai si a reprezenta. Unii actori invata in scoala sa reprezinte. Lucrul acesta probabil functioneaza pentru teatru, dar este mortal pentru film. Daca eu intalnesc un actor care nu reprezinta, ci traieste, si se potriveste, are datele fizice ale personajului, nu ma inversunez sa caut neprofesionisti. In ultimii ani, la noi, datele sunt mai multe in zona reprezentarii decat in cea a trairii. E ca si in cazul realitatii si realitatii virtuale. Nu este nimic cu cea virtuala, atata timp cat nu o socotesti realitate in sine. E exact ca un act de dragoste versus masturbare. Nu e nimic cu masturbarea, atata timp cat nu o crezi dragoste. Despre asta este vorba. Intr-o parte se traieste, in alta se reprezinta”.



de Anca Lapusneanu - 8516 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi