"Teatrul in Romania nu exista"

Adaugata 2009-04-13, la ora 08:13:11
"Teatrul in Romania nu exista" Povestea lui este «una foarte banala dar tot povestind-o in stanga si in dreapta, mi-am data seama ca este o poveste exceptionala pentru ca am avut si am in continuare foarte mult noroc». A plecat de la Iasi, unde s-a nascut si a facut facultatea, fara sa aiba vreun gand maret de a ajunge actor la Teatrul National. Felix Alexa a fost cel care l-a vazut la Braila intr-un spectacol de Radu Apostol si l-a adus la Teatrul National din Bucuresti.

De ce spui ca ai noroc ?
Pentru ca am doi parinti foarte normali, amandoi sunt muncitori, nu au legatura cu nimic din lumea teatrului , decat cu munca lor. Am avut noroc ca niciodata n-a trebuit sa fac cel mai mic compromis, am avut noroc ca n-a trebuit sa dau spaga nimanui pentru nimic, am avut noroc ca Dumnezeu m-a harazit, har pe care l-am folosit si uite ca am avut noroc ca toate lucrurile s-au legat.

De ce n-ai ales sa urmezi cursurile Facultatii din Bucuresti ?
Pentru ca eu mi-am dorit sa fiu actor, iar actor poti fi oriunde, la Braila, la Arad... Genul de gandire «vreau sa ajung actor la Teatrul National» mi se pare proasta. In primul rand trebuie sa fii un actor bun, apoi lucrurile se aranjeaza.

E adevarat ca actorii sunt depresivi ?
Asa e, unii actori sau artisti care au structuri mai sensibile se deprima mai usor. Prin natura meseriei esti obligat sa ai un simt al luciditatii si al observatiei foarte puternic si atunci vezi foarte bine si simti tot ce se intampla in jurul tau si mai ales simti foarte acut ceea ce se intampla cu tine. Cred, de exemplu, ca un artist, fata de alti oameni, e mult mai constient de faptul ca un om se naste si altul moare. Mai joci un personaj care presupune multa drama si introspectie si trebuie sa cauti in tine toate mizeriile, rautatile, punctele vulnerabile pe care le ai si, cand iesi din scena, iti dai seama ca, intre tine si personaj, nu e chiar asa mare diferenta,pentru ca lucrurile alea se afla in tine.

Cum  reusesti sa treci de la o stare la alta atunci cand joci atat de multe tipologii?
E o tehnica si o igiena a meseriei. Trebuie sa stii sa-ti protejezi mintea. Plus ca actorul este o fiinta destul de labila psihic si atunci actorul este si o fiinta sado-masochista, este un chin frumos, o perversitate.

Care e cea mai mare temere a unui actor ?
Uite, duminica trecuta am avut o spaima, o frica , m-am trezit cu o durere in suflet, este un fel de sarma, ca la circ, unde poti sa cazi foarte usor sau poti ramane acolo. Si, cel mai periculos este sa iti pierzi reperele si de asta exista actori care, in tinerete, au fost foarte buni si apoi au luat–o razna. Nimeni nu stie de ce, poate nici ei nu stiu de ce. Te duci intr-o zona care nu mai e buna si, deodata te trezesti la 40 - 50 de ani, ca tu nu mai esti ce ai fost.

Ce crezi despre «becalismele» din Burghezul Gentilom?
Daca e facuta cum trebuie si cu bun gust nu am nimic impotriva, totusi teatrul este oglinda societatii in care traim. Pe de alta parte, marile texte clasice din Shakespeare sau Moliere sunt contemporane prin problematica spectacolelor, fara sa actualizezi tu foarte mult, fara sa-l aduci pe Tariceanu in scena. In «Burghezul gentilom» e un anumit gen de teatru, poate ca nici nu e teatru, e un melaj ciudat intre mai multe forme de arta si de teatru si parerea mea este ca s-a exagerat putin. Stii care e nenorocirea pana la urma? Ca exista public si pentru asta!

Crezi in Dumnezeu?
Eu sunt ortodox. Cred si, mai mult decat atat, e ceva stabil in viata mea. E un refugiu, acolo ma duc cand nu mai inteleg oamenii, cand am o depresie, o bucurie.

 

Crezi ca sistemul religios a fost creat pentru a nu se crea haos in lume ?
Sunt de acord ca  biserica este un sistem pentru a domina, eu nu am nevoie sa ma duc la biserica pentru a ma ruga, pot sa ma rog si pe strada si in casa. Nu despre asta e vorba. Legatura mea cu Dumnezeu nu are legatura cu sistemul lor. Sunt multi oameni care nu fac rau pentru ca au un dram credinta si nu stiu de ce credinta asta ajunge mai repede la oamenii de rand care nu au cultura. Dintotdeauna biserica a manipulat oamenii. As intelege sa fie religia o chestie la care sa aderi daca nu am plati la inmormantari, daca ai da preotului doua milioane ca sa-ti ingroape mortul. Cat timp trebuie sa ma duc la biserica sa platesc pentru un acatist noua milioane, atunci parca nu mai cred. Credinta mea cu Dumnezeu e de alta natura.

Ai jucat in piese care nu ti-au placut ?
De cele mai multe ori. Sistemul teatral in Romania este extrem de prost, teatrul in Romania nu exista. Pentru ca actorii si-au pierdut capul si pentru ca banii ne-au acaparat aproape pe toti, e greu sa mai gasesti un Victor Rebenciuc, o Mariana Mihut si multi altii, ca slava Domnului avem actori mari. E greu si atunci lumea a cazut in comercialul asta in care, daca tu nu incerci sa intri in sistemul lor, te autoexcluzi. Poti insa sa fii smecher si sa joci in spectacolele proaste dar sa nu-ti pierzi credinta, adica sa stii ca e proasta piesa, dar sa-ti faci bine treaba. Rodica Mandache mi-a povestit ca, la un moment dat, juca intr-un spectacol slab si spunea ca daca piesa e slaba nu isi da foarte tare interesul sa faca un rol bun si era un alt mare actor in sala care i-a spus: « Rodica, nu ti bate joc de rol! E un spectacol prost, dar nu iti bati joc de rol ci de tine iti bati joc.» De atunci incerc sa joc bine orice rol.

Filme si carti preferate ai?
«Billy Elliot», «Todo sobre mi madre», «Run Lola Run», iar carti: «Bucuria vietii», «Nopti salbatice»... De obicei eu caut in carti ceea ce nu traiesc in viata!

Piesa care te-a marcat ?
«Drept ca o linie» de la Braila. Era vorba despre un gay care era bolnav de sida. Un rol foarte greu. A trebuit sa citesc, sa ma documentez.

Poti  compara teatrul din Romania cu cel din Europa de Vest ?
Teatrul in Romania nu exista, n-avem ce sa comparam.

de Adriana Raducu - 3136 afisari
 
         
 
3.0 - 2049 voturi