Camelia Potec - "Pasul catre performanta a fost facut dintr-o joaca"

Adaugata 2014-09-05, la ora 16:17:17
Camelia Potec - "Pasul catre performanta a fost facut dintr-o joaca" In luna august s-au implinit fix zece ani de cand Camelia Potec a castigat medalia de aur la 200 m liber, la Olimpiada de la Atena din 2004. In octombrie 2013 a devenit presedinte al Federatiei Romane de Natatie si Pentatlon Modern (FRNPM), fiind la acea vreme cel mai tanar presedinte de federatie din Romania. Doua performante notabile de care sportiva este foarte mandra. Cu peste 200 de titluri nationale in palmares, inotatoarea originara din Braila ne-a vorbit intr-un interviu acordat in exclusivitate revistei VIP despre importanta familiei in viata sportivului de performanta dar si despre visele unui copil, viitor campion.

Din punctul de vedere al unui sportiv de performanta, cat de importanta este familia si timpul petrecut cu aceasta?
Ca sportiv, stiu sa apreciez timpul petrecut alaturi de cei dragi, pentru ca de la o varsta frageda am plecat de acasa in cantonamente si turnee. Familia e stalpul de rezistenta; orice s-ar intampla in competitii, ei te vor astepta cu bratele deschise. Te vor iubi neconditionat si nu stai cu teama ca ii vei dezamagi.

Familia ta a calatorit intotdeauna cu tine la concursuri? Le-ai simtit lipsa vreodata?
Familia nu a calatorit cu mine la competitii. Doar la Jocurile Olimpice de la Atena au fost parintii mei, care s-au bucurat enorm cand am castigat medalia de aur. Fratele meu (foto) nu a fost alaturi de noi, pentru ca nu ii place sa zboare cu avionul. Nu le-am simtit lipsa deoarece stiam ce am de facut si stiam ca ei imi sunt alaturi.

Cine a fost stalpul de sustinere in familie?
Fiecare are rolul lui in familie si ne sustinem unii pe ceilalti. Suntem patru persoane in familie, deci patru stalpi.

Poate un sportiv sa ajunga campion singur, fara sprijinul familiei?
Un sportiv poate ajunge campion, insa depinde si de familia fiecaruia, de antrenorul si de oamenii de langa el. Nu toti sportivii sunt norocosi sa aiba o familie unita sau o parte din sprijinul lor. Asta nu inseamna ca nu pot deveni campioni prin multa munca si ambitie.

“Mergeam pe jos cam 30 de minute pana la scoala”

Cum erau zilele tale cand erai copil? Cand ai facut pasul de a te antrena pentru performanta?
Pasul catre performanta a fost facut dintr-o joaca. Iubeam apa, acest sport, imi placea sa stau mult in apa. Viata mea la noua ani arata astfel: dimineata de la 7:30 la 8:30 miscare si incalzire pe uscat, intre 8:30 - 11:30 antrenament in apa, in intervalul 12:00 - 16:00 scoala. De la 16:00 la 19:00 inot. La 19:30 ajungeam acasa, mancam si de la 20:00 incepeam temele pana pe la ora 22:00.

Ai stiut dintotdeauna ca vei ajunge campioana la inot? La ce performante viitoare visai cand erai mica?
Nu am visat la asta, sincer, dar pentru asta munceam tot mai mult. La inceput, visam sa fiu municipala (campioana n.r.), nationala apoi sa iau aurul in competitii internationale, europene, mondiale si olimpica. Astazi, din palmares imi lipseste doar medalia de aur mondial.

Cum a decurs relatia cu fratele tau mai mic, cand tu erai mereu ocupata cu scoala si antrenamentele?
Am fost uniti de mici pentru ca eu aveam antrenamente de la 7:30, iar el pleca cu o ora mai devreme spre scoala, ca sa mergem impreuna, desi el incepea orele la 8:30. Mergeam pe jos cam 30 de minute pana la scoala. Noi doi am avut o relatie speciala de mici, pentru ca am invatat la aceeasi scoala, am mers la inot impreuna, timp de patru ani; mereu a existat o comuniune speciala intre noi.

de Adriana Paraschiv - 4818 afisari
 
         
 
3.0 - 9020 voturi