"Jazz-ul evolueaza vesnic, nu e o arta care sta pe loc"

Adaugata 2011-01-31, la ora 07:31:03
"Jazz-ul evolueaza vesnic, nu e o arta care sta pe loc" Jazz… un gen muzical, un mod de a trai, o cultura intreaga creata in jurul fenomenului, o poveste si multe sentimente. Saptamana trecuta, in Art Jazz Club din Capitala, Adrian Andries a lansat “Dictionarul de jazz”, o volum care nu ar trebui sa lipseasca din biblioteca niciunul meloman care vibreaza la auzul acordurilor acestui gen muzical atat de apreciat. In spatele numelui autorului stau ani intregi de devotament si dragoste nemarginita fata de o adevarata arta muzicala, in care improvizatia si spontaneitatea joaca un rol nepretuit...
Ce reprezinta acest dictionar pentru cultura jazz-ului din Romania?
Inseamna doua lucruri. In primul rand, ma simt obligat sa “atac” structura dictionarului. Acesta este structurat in doua secvente. Prima secventa nu este altceva decat o definire, o explicare a tuturor termenilor folositi in jazz. Lucrul acesta este necesar pentru intelegerea fenomenului in sine, pentru ca atunci cand zici “fox” sau “bebop”, publicul trebuie sa stie ce reprezinta acesti termeni. Prin urmare, aceasta este o secventa esentiala pentru intelegerea jazz-ului si cred ca am facut-o foarte bine. A doua secventa este o trecere in revista a tuturor personalitatilor importante din istoria jazz-ului.
Ce inseamna jazz-ul pentru sufletul dvs.?
Inseamna mult de tot. (rade) Este un lucru care ma defineste. Este o forma de a gandi, o forma de a trai, o forma de a te misca, de a percepe… inseamna foarte mult.
Tinerii din ziua de astazi mai asculta astfel de muzica?
Pai intamplator sunt si proprietarul acestui club (Art Jazz Club, n.red.), si sa stiti ca nu duc lipsa de clienti. (rade) Am clienti, sali full, oameni de toate varstele, incepand de la 20 de ani pana la 70, din toate categoriile sociale, de la studenti pana la medici si avocati, comercianti, simpli vanzatori… toti vin si asculta, intotdeauna, jazz.
Cand a aparut muzica de acest gen in viata dvs.?
Destul de devreme, prin ’65-’67.
Dragostea fata de ea v-a fost insuflata de familie?
Nu. M-au tentat personalitatile care apareau, din cand in cand, pe scenele bucurestene. Ma numar printre fericitii care l-au vazut pe Louis Armstrong, in ’65, cand a fost la noi. Au venit mai multi in perioada aceea, si atunci m-am indragostit de aceasta forma de exprimare, dragoste care… e perpetua.
Cati oameni sperati ca, prin localul dvs. si dictionarul pe care tocmai l-ati lansat, sa se familiarizeze cu acest gen de muzica si sa ajunga sa-l indrageasca?
Foarte multi, extrem de multi oameni, pentru ca am numerosi prieteni care frecventeaza locul, care sunt indragostiti nu de loc, ci de ceea ce se intampla aici. Sunt foarte multi oameni care chiar vor cartea asta. Nu am facut-o ca “outsider”, ci pentru ca am fost rugat sa o fac.
Credeti ca este necesar sa existe dictionare si pentru alte genuri muzicale?
Exista o “Istorie a muzicii universale” a lui Gruber. Este o carte destul de veche, care insa poate fi consultata de amatori. Ne putem oricand duce sa frecventam cursurile de la Conservator, nu ne opreste nimeni. Acolo chiar se preda istoria muzicii. Cine este interesat, gaseste surse de informare fara probleme.
Aveti un mesaj pentru viitorii dvs. cititori?
Sa continue ceea ce fac. Jazz-ul evolueaza vesnic, nu e o arta care sta pe loc. In fiecare an se schimba. Singura lor treaba e ca, daca citesc dictionarul si devin interesati de fenomen, sa continue ceea ce am facut eu.
de Roxana Truta - 2291 afisari
 
         
 
3.0 - 1630 voturi