Radu Paraschivescu: "Nu ma consider antologabil"

Adaugata 2011-06-29, la ora 08:48:24
Radu Paraschivescu: "Nu ma consider antologabil" Niciun taximetrist nu i-a spus "V-am vazut la emisiunea lui Patapievici". A primit, in schimb, sugestii de genul: "Mai luati-va si de Dinamo" sau "Da’ despre porcariile de la Rapid de ce nu scrieti?". Cu toate acestea, Radu Paraschivescu – caci despre el este vorba – are parte si de surprize. "Cu doua luni in urma, un domn m-a oprit langa blocul unde stau si m-a felicitat pentru <Fluturele negru> (n. red. – cea mai recenta carte a sa). Port, uneori, mici discutii literare cu oameni care ma vad citind in metrou si ma abordeaza. Si imi place, de ce sa fiu ipocrit?"... Aflam mai multe despre el din interviul ce urmeaza.

Ati spus foarte hotarat ca nu ati strange niciodata propriile dvs. texte intr-o antologie. De unde aceasta vehementa?
Am cateva motive sa raman pe pozitii: 1. Nu ma consider antologabil. 2. Nu vreau sa-mi cresc numarul de carti scrise cu orice pret. 3. Cred ca exista o diferenta certa intre un lucru scris pentru ziar sau revista, adica un produs sortit efemerului, si un lucru scris pentru a aparea in volum. Stiu ca unii autori aduna in carti absolut tot ce-au scris, de la reclamatii la politie la cronichete in revistele glossy. Ba chiar le recomanda si altora sa faca la fel. E dreptul lor. Personal, cred ca sunt foarte putini autori romani ale caror articole sau eseuri rezista la testul timpului si merita cu adevarat sa fie prinse intre coperti. 

Ati avut ocazia sa publicati carti ale lui Misu Gainusa si sa-l cunoasteti altfel decat noi, cei care ne-am creat imaginea carcotasului de pe micul ecran. Cum se vede Gainusa prin prisma lui Radu Paraschivescu? Dar cartile lui?
Mihai Gainusa a publicat la noi doar "Fara cap si fara coada", un roman pe care nu eu l-am adus in colectia "Rasul lumii". A venit pe alta cale. Sincer, nu e genul meu de carte comica, dar s-a vandut foarte bine, in mare masura datorita notorietatii televizuale a autorului. Textele lui Gainusa din "Cronica" mi se par peste ce-a scris in cartea aceasta, dar asta conteaza prea putin. De cunoscut, l-am cunoscut inaintea lansarii si mi s-a parut un tip in banca lui. Fara ifose, fara izmeneli, fara crampe de celebritate. Un tip OK.

"Ghidul nesimtitului" a reprezentat un semnal de alarma pentru societatea actuala din Romania sau o tentativa de detasare fata de tragismul viitorului tot mai sumbru?
"Ghidul" a fost o gluma si nimic mai mult. Probabil o gluma inspirata, din moment ce peste 50.000 de oameni au ras la ea cumparind-o. Insa nu mi-am propus sa reformez nimic si pe nimeni scriind "Ghidul nesimtitului". A, daca el produce insanatosiri intamplatoare ale moravurilor, cu atat mai bine. Dar nu prea cred. Oricum, eminentele si vigilentele de la "Critic atac" si-au cheltuit inutil energiile straduindu-se sa desfiinteze cartea. Ma asteptam sa aiba tinte mai ambitioase, nu sa faca epocala descoperire ca "Ghidul" e un pseudoeseu (am spus eu singur acest lucru de vreo 30 de ori) si sa conchida ca incerc – fara succes, fireste – sa-l imit pe Andrei Plesu.

Cum va petreceti timpul liber? Ce va place sa ascultati? Care sunt hobby-urile dvs.?
Timp liber? Iata ceva nou. Neavandu-l, nu mi-l petrec. Viata mea sociala e anemica – daca ma intalnesc cu o pereche de prieteni pe luna, e bine. In rest, colaborari in presa si la televiziune, munca la editura, cartile pe care le scriu si, din cind in cand, un ragaz in care plec din tara. Cinci zile, trei, o saptamana, doua. Daca strang bani si daca reusesc sa predau in devans ce am de predat. In ce priveste muzica, prefer in continuare anii 1980, desi ascult si lucruri noi. Sigur, am fixatiile mele: Pink Floyd, Queen, Mark Knopfler, Dream Theater, Paul Simon, The Alan Parsons Project, Toto, Journey. Dar si The Tiger Lilies, Coldplay, Keane, Verve, Oasis, Wallflowers sau Amy Macdonald. Si imi place Mircea Baniciu. Uite-asa, de banateni ce suntem amindoi. Iar daca uitatul la meciuri poate conta ca hobby, il trec cu placere.

Care sunt destinatiile dvs. preferate de vacanta? Unde v-ar placea sa locuiti? Care este cea mai memorabila calatorie a dvs.?
Oho, de patru ani fac tot felul de trasee. Mi-e greu sa aleg ceva cu inima usoara. De fapt, e imposibil sa optezi intre Bruges si Siena, intre Praga si Lisabona, intre Strasbourg si Istanbul, intre Sevilla si München. Ma rog, daca sunt somat sa ma decid, orasul meu preferat e Roma. Tarile in care vreau sa ma intorc cat mai des sunt Franta si Italia. Daca ar fi sa plec definitiv din Romania, m-as stabili intr-un orasel din Toscana (n-am vazut regiune mai frumoasa). Iar vacanta pe care cred ca o pot pune pe primul loc a insemnat o saptamana pe Lacul Como, urmata de o alta in Provence. Cu doi ani in urma.

In ce relatii va aflati cu Divinitatea? Ce L-ati ruga pe Dumnezeu, daca ati avea sansa de a-L intalni?
Sunt convins ca-L intalnesc chiar daca nu-mi dau seama pe loc. Sunt la fel de convins ca are o slabiciune pentru mine. Mi-a facut duium de daruri: noroc, sanatate, parinti longevivi, o sotie pe potriva mea, un copil reusit si posibilitatea de a-mi castiga existenta facind lucruri care-mi plac. Sunt un credincios nepracticant si nesistematic. Vorbesc cu Dumnezeu cand si cand (mai rar decat ar fi cuviincios din parte-mi), insa fara sa asum ipostaze de falsa smerenie sau de cucernicie jucata. Ii povestesc lucruri si-i multumesc cum ma pricep. Intr-un registru mai degraba colocvial. Sau facand partea de bine pe care le-o pot face altora.

Spuneati ca trecutul este mai ofertant decat prezentul in privinta subiectelor pentru viitoarele dvs. carti. Sunteti atipic. Multi autori contemporani mizeaza tocmai pe aceasta noua lume in operele lor. De ce nu urmati si dvs. aceasta "reteta"? 
Am avut si carti ancorate in imediat. Doua romane, o culegere de povestiri, un volum de proze sportive, cartea despre clisee si ar mai fi. Nu cred ca trebuie sa alegi intre trecut si prezent. In fond, au existat scriitori care au optat pentru viitor si au cucerit lumea (Jules Verne, Isaac Asimov si Arthur C. Clarke, printre altii). Cred pur si simplu ca am avut sansa sa vad niste locuri si sa ma tenteze ideea de-a le iscodi trecutul. De aici au iesit subiecte de carte, spre norocul meu. Daca exista sau nu retete in materie, las la aprecierea dumneavoastra. Nu ma despart de prezent, nu-l contest, nu incerc sa-l desfiintez. Atata doar ca Portugalia si Italia mi-au intredeschis usi spre trecut, pe care n-am facut decat sa le imping in laturi. Nu exclud posibilitatea sa scriu din nou despre lucruri care se petrec azi, dupa cum mi se pare plauzibil ca, la un moment dat, Dan Lungu sa scrie despre Monteverdi, iar Cartarescu sa inchege o alegorie a vietii pe Marte.
de Roxana Truta - 3700 afisari
 
         
 
3.0 - 2259 voturi