Ilie Badescu: Bacalaureatul 2011 poate fi comparat cu un tsunami social

Adaugata 2011-07-11, la ora 10:29:56
Ilie Badescu: Bacalaureatul 2011 poate fi comparat cu un tsunami social Este usor sa acuzi o parte sau alta a clasei politice sau, in bloc, atumite categorii sociale sau profesionale, cum ar fi profesorii. Mai greu este sa interpretezi semnificatiile unui fenomen care a erodat societatea romaneasca in ultimii douazeci de ani. Despre sistemul de invatamant s-a vorbit mereu mult- si cu atat mai intense au fost dezbaterile in preajma examenului de bacalaureat din acest an-, dar s-a actionat putin. Interpretarile au fost si acestea pe masura. Inversunate, adeseori partinitoare, au ajuns cu greu la esenta problemelor. Intr-un articol publicat in numarul din aceasta saptamana al revistei VIP, sociologul Ilie Badescu a descifrat cateva dintre cauzele profunde ale degringoladei din invatamant. Din fragmentul de conversatie de mai jos, aflam, printre altele, ca o natiune nu poate fi impartita in doua cete: una formata din cei cinstiti si destepti si cealalta din cei idioti si incorecti.

Sunt studentii dvs de acum mai putin pregatiti decat cu 20 de ani in urma? De ce? Ati observat o panta descendenta in nivelul de pregatire a studentilor dvs? Incepand de cand? Care sunt lipsurile majore in pregatirea acestora?
Nici un profesor cu vocatie n-ar putea sustine asa ceva. Lucrarile si studiile la care sunt solicitati studentii, discutiile, contributiile de sinteza, culminand cu tezele de licenta, arata indubitabil o inteligenta colectiva de tip ofensiv. Se pot, desigur, modifica centrele de interes cognitiv ale studentilor de azi comparativ cu centrele de interes ale  celor de acum 20 de ani, ceea ce ar putea sa deruteze un profesor cu experienta limitata, poate  chiar cu o sensibilitate scazuta fata de partenerul sau strategic in actul academic care este studentul, si acel profesor ar fi tentat sa raspunda afirmativ la intrebarea Dvoastra. In realitate, insa, studentii de azi sunt foarte inteligenti. Inteligenta colectiva se modifica greu. Exista insa si o inteligenta a sistemelor, inclusiv a sistemului de educatie. Sistemele pot fi mai inteligente azi ca ieri ori mai putin inteligente. Un exemplu de dinainte de 1990 este edificator. Studentii de la Politehnica aveau, de regula, note foarte mici la o disciplina care se preda atunci, numita „socialism stiintific”. Nota mica insa era tocmai dovada inteligentei colective a studentilor care refuzau o disciplina mediocra moral, intelectual si civilizational. Nota aceea mica era expresia boicotului la adresa unui sistem curricular mediocru si deci indicatorul unei strategii colective inteligente. Daca studentii de atunci s-ar fi dovedit receptivi la modulatiile mentale si ideologice ale unei asemenea discipline, m-as fi indoit de inteligenta lor. Ca sa revin in actualitate, cred, de pilda, ca sistemul Bologna este mai putin inteligent decat sistemul anterior si daca exista o performanta mai scazuta azi decat ieri cauza ar trebui cautata in caderea de nivel a sistemului si nu in scara de inteligenta a studentilor. Insa, ca sa conchid, nimic nu ma indrituieste sa cred ca studentii de azi sunt mai putin inteligenti decat cei de ieri si daca cineva ar aplica vreun test de inteligenta ca sa dovedeasca contrariul m-as indoi de validitatea etalonului si de multe altele. 

Care credeti ca sunt cauzele rezultatelor dezastruoase din acest an de la examenul de bacalaureat?
Cred ca este vorba mai degraba despre o defectiune de sistem si nu despre o cadere a elevilor pe scara de inteligenta si cu atat mai putin pe scara morala. Eu sunt suspicios cand aflu ca distributia statistica a unor rezultate la scara unor mase statistice mari (aici este vorba despre cei peste 100 000 de elevi, o cifra uriasa) se abate de la legea numerelor mari (de la curba lui Gauss). O proba de examen este menita sa ierarhizeze toti elevii dupa o caracteristica data (nivelul de cunostinte). Or in cazul la care ne referim, probele au indus o segregare, adica au eliminat din capul locului mai mult de jumatate dintre elevi: Avem de-a face cu o segregare nu cu o ierarhizare, ceea ce trezeste indoieli asupra validitatii probelor de examen ca unitate de masura si deci ca instrument de cantarire. In toate masele statistice de proportii mari se disting trei grupari: una foarte mica, a celor de jos, alta, foarte mica si ea, a celor de sus si, a treia, foarte mare, a celor de la mijloc. Prin urmare gruparea celor care ar fi trebuit sa cada examenul ar fi trebuit sa fie de circa 15-20%, a celor de la varf ar fi intrunit aceiasi proportie, restul de circa 60-70% ar fi trebuit sa-i cuprinda pe mijlocii: adica pe cei admisi cu medii situate la mijlocia scarii de notare (intre notele 5 si 8). Legea lui Gauss poate fi infirmata la o asemenea scara numai de interventia unor factori catastrofici. In exemplul nostru, insa, gruparea a treia, adica a mijlociilor, aproape ca nu exista: caci jumatate au trecut si jumatate au cazut. Explicatia, in atari situatii, trebuie cautata in alta parte decat in caracteristicile acelei populatii. O posibila explicatie ar putea fi cautata in patru „locuri”. Primul „loc” al unei atari explicatii ar putea fi chiar probele de examen: daca acestea au un grad de dificultate cu mult peste media capacitatii elevilor de liceu, atunci rezultatul poate fi asemanator cu cel la care ne referim, dar, in acest caz, vina nu este a elevilor, ci a celor care au utilizat o asemenea unitate de masura eronata. Desigur, nu stim daca lucrul acesta este adevarat, dar ipotetic, ne putem intreba daca nu cumva e de vina cantarul folosit. O proba inadecvata ii lasa pe unii in afara evaluarii, adica produce cel mult o segregare, nu o evaluare (ierarhizare). Probele de examen trebuie sa cantareasca gradatia unei abilitati, gradul prezentei acelei abilitati la fiecare elev, de la cel mai slab la cel mai bun. Probele de examen de la acest bacalaureat au avut un efect bizar: au provocat o segregare, adica i-au eliminat pe unii din actul ierarhizarii. Intrucat aceia n-aveau abilitati de un nivel asa de inalt (nu pentru ca abilitatea evaluata le-ar fi lipsit cu totul, ci pentru ca testul folosit nu putea sa evidentieze gradatia, proportia) efectul a fost unul eliminatoriu nu ierarhizator: ei au fost eliminati in loc sa fie ierarhizati. In loc sa induca un efect de ierarhizare, probele de examen au indus unul de segregare, eliminatoriu: i-au admis pe jumatate dintre ei si au eliminat cealalta jumatate . Ei au fost eliminati nu pentru ca n-ar fi avut capacitati scolare de un grad oarecare, masurabil (cand unitatea de masura e corecta, dovedeste ca are putere de discriminare, cum spun statisticienii), ci pentru ca gradul de dificultate al probelor nu-i lasa sa treaca dincolo de pragul segregarii. Discutia este mai lunga, dar specialistii inteleg despre ce este vorba. In consecinta, daca am admite ca 100.000 de elevi au fost cu totul pe dinafara, adica sub nivelul care-i face evaluabili, ar urma sa conchidem ca ei provin din medii familiale intelectual si moraliceste mediocre. Asadar, un al doilea loc ipotetic al explicatiei ar fi, in aceasta eventualitate, rama celor 100.000 de familii cu copii respinsi. Insa, ca sa admiti ca 100.000 de familii sunt moralmente mediocre si intelectual decazute, este extrem de riscant si inalt improbabil. Ar insemna sa credem ca in Romania exista doua sisteme familiale, unele care-si condamna copii la idiotenie si la necinste (copiere etc.) si altele de inalta moralitate si inteligenta. Ca inteligenta este variabila este neindoielnic, dar ca populatia unei tari se imparte exact in doua: jumatate destepti si morali, si cealalta jumatate, prosti si imorali, este un lucru imposibil de dovedit. Nu cred in aceasta ipoteza fiindca nimic n-o probeaza (chiar daca sunt politicieni care se incordeaza sa induca opinia ca familia romaneasca a degenerat si ca odraslele unei intregi generatii de romani familisti sunt din start niste reziduuri, un fel de esecuri vii). Riscul unei atari judecati este urias si raspunderea pentru aceasta asertiune este si ea uriasa. O atare sentinta cade ca o ghilotina peste chipul a doua generatii active de romani: a unei generatii active azi (parintii acestor copii) si a celei de maine (copiii insisi). Cel ce afirma asa ceva expune poporul roman unui oprobiu european, ceea ce este grav. Al treilea loc ipotetic al explicatiei ar putea fi sistemul scolar dimpreuna cu un urias corp profesoral, ceea ce iarasi este inalt improbabil, fiindca tot profesorii acestia i-au instruit pe ceilalti 100.000 de elevi care au trecut bacul. Prin urmare, metodologic, suntem la nivelul ipotezei „zero”, care ne interzice categoric sa conchidem A sau nonA. Deci cade si aceasta ipoteza. Ar mai fi al patrulea loc ipotetico-explicativ: calitatea (inteligenta) sistemului insusi. Acesta a fost, intr-adevar, supus unor cutremure endemice induse de o reforma incontinenta, care ar putea provoca o prabusire a sistemului, dar nici acest loc explicativ nu poate fi invocat cu deplin temei, caci acelasi sistem, oricat de zguduit de reforme s-ar dovedi el,  a fost rama celorlalti 100.000 de elevi promovati. In concluzie, in absenta unor date relevante, putem spune ca simetria celor doua jumatati (a admisilor si a respinsilor) este si temeiul suspiciunilor de toate felurile, pe care nu ne vom incumeta sa le trecem dincolo de pragul dubitativ, caci exista organisme si factori inalt specializati care ar trebui s-o faca in cadrul unor examinari sistematice si cu siguranta o vor face. Ceea ce pot spune, insa, cu deplina tarie, este ca fenomenul acesta reclama o examinare cu grad de urgenta maxima fiindca chestiunea este una dintre cele mai grave din ultimii 20 de ani. Cred ca fenomenul poate fi comparat doar cu un tsunami social si el n-ar trebui sa ingaduie clipe de odihna clasei care si-a asumat directia acestei tari in ultimii 20 de ani.
de Ancuta Balan - 3261 afisari
 
         
 
2.9 - 1436 voturi