Biu Marquetti: Pentru mine muzica este "El Paraiso de la Vida"

Adaugata 2011-07-29, la ora 10:41:16
Biu Marquetti: Pentru mine muzica este "El Paraiso de la Vida" De la 4 ani rade, canta si danseaza. Este un om vesel si reuseste sa-i binedispuna si pe cei din jur. A venit in Romania in 2006, cand s-a alaturat proiectului Mandinga, iar peste doi a reprezentat Cuba la Festivalul Cerbul de Aur. Din 2009 are propria trupa de instrumentisti veniti din Cuba, Peru, Chile sau Columbia, cu care face ca evenimentele la care participa sa fie de neuitat. Biu Marquetti ne-a marturisit ca ii place Romania, dar ca este mereu cu gandul la Cuba.

Ce are diferit Cuba de Romania?
Dupa mine, avem mai multe in comun decat diferente. Dar daca vorbim de tari, sunt deosebiri de muzica, clima, vegetatie, masinile de epoca, plaje (de nisip alb), dar la nivel de  limba (ambele fiind latine) sunt foarte multe similitudini.

Ce iti place acolo? Ce iti place aici?
Acolo imi place totul, bineinteles, fiindca "este tara mea" si nimic nu este mai bine "ca la mama acasa". Mai ales bucuria de a trai: noi suntem un popor care stim ca avem probleme economice, dar totusi zambim, dansam, cantam si asa au ajuns oamenii sa vina in vacanta in Cuba, doar pentru a uita de stres, pentru ca acolo este pur si simplu... o nebunie!!! Aici, in Romania imi place zapada (la nebunie!), imi place muzica populara (hora, sarba, brasoveanca), muzica lautareasca, imi plac parcurile, raurile, orasele medievale, sarmalele cu smantana, ciorba de vacuta, si, in special, petrecerile (chiar daca unii oameni sunt foarte stresati).

La ce ti-a fost foarte greu sa te adaptezi?
La frig. Si sa stii ca inca nu ma adaptez. In plus, la limba romana (care mi se pare frumoasa, dar grea, deoarece aveti litere in vocabular care nu exista in limba spaniola si a trebuit sa le invat "dupa ureche") ma descurc, dar inca nu pot sa zic ca vorbesc bine, desi citesc bine. In rest cred ca m-am adaptat foarte bine.

Ai cantat in trupa Mandinga, apoi ai optat pentru o cariera solo. De ce?
Contractul a expirat cand am realizat ca oamenilor le placea muzica latino. Mi s-a deschis o usa si am vazut ca oamenii ma primeau foarte bine. In Cuba deja realizasem visul meu de a canta intr-o orchestra mare asa ca am decis sa merg inainte ca solist. Ma consider o persoana optimista si suficient de ambitioasa pentru a lupta pentru ceea ce am de gand si voi fi mereu recunoscatoare trupei Mandinga, deoarece prin intermediul lor am ajuns aici si am cunoscut Romania.

Ce a reprezentat pentru tine momentul Cerbul de Aur?
Sincer, nu a insemnat nimic special pentru ca m-am dus fara sa stiu exact despre ce era vorba; am realizat dupa, cand deja eram in Brasov, si am regretat faptul ca, daca stiam despre ce e vorba, as fi putut face mai bine. Mai ales ca a fost pentru prima data in viata mea cand am cantat fara orchestra in scena (doar cu negative) si am fost foarte dezamagita de prestatia aceea. Cu siguranta nu as mai face asa ceva niciodata.

Care au fost intalnirile si intamplarile care ti-au schimbat viata?
Atunci cand am avut ocazia (patru ani ca solist pentru AZUCAR NEGRA, una dintre cele mai bune orchestre din Cuba) sa duc muzica mea in multe tari din intreaga lume si sa am experiente extraordinare. De exemplu, "impartirea scenei" cu Julio Iglesias si Boyzz ll Men in Insulele Franceze. O alta experienta importanta a fost atunci cand am decis sa continui cariera ca solist aici in Romania. Fiind strain, fara familie, stii ca e mai dificil, asa ca a trebuit sa-mi adun toate puterile mele si sa nu privesc inapoi. Am trecut prin momente foarte grele si le multumesc celor care au fost alaturi de mine atunci: Analia Selis, Dana Cristescu, Mara, Ati, Bogdan Holeiciuc, Costin Malaescu, Mihaela Anghelus, Carla, Ana, Raubel, Gustavo si ,desigur, partenerul meu Gilberto. Au venit apoi si momentele bune, de bucurie, multumita lui Dumnezeu si, desigur, a poporului roman, care m-a primit cu bratele deschise. Dar cea mai frumoasa dintre experientele care mi-au schimbat viata pentru totdeauna a fost cand am nascut-o pe fetita mea, care este motivul meu de a trai si pentru care zi de zi incerc sa zambesc, sa invat din experientele negative si sa merg mai departe.

Vorbeste-ne despre familia ta. Stiu ca mama, sora si fiica ta au ramas in Cuba. Cum tii legatura cu ei?
Da, am o familie foarte frumoasa (din pacate, in Cuba). Pe fata mea o cheama Lienlysbell si studiaza pianul (deja la al treilea nivel) si este o eleva foarte buna la scoala. Sora mea a venit in vizita de 2 ori pana acum in Romania, iar mama mea are o diploma de master in invatamantul primar (in prezent este pensionara). Pentru ca acolo familiile sunt mari (si am parte de matusi, bunici, veri), ma simt un pic mai relaxata stiind ca fata mea este inconjurata de multa dragoste. Desigur, vorbesc cu ei foarte mult la telefon (platesc cam 200-300 de euro lunar) pentru ca dincolo internetul este un pic limitat si foarte scump. Merg in Cuba de 2 sau 3 ori pe an unde stau cate 2 luni... plang aproape in fiecare zi pentru ca suntem despartiti... ii cer binecuvantarea mamei mele de departe... Dar fac acest sacrificiu pentru a le oferi lor un viitor mai bun.

Te gandesti sa iti refaci familia in Romania? Sa te recasatoresti?
Desi sunt mandra ca mama mea este casatorita de 28 de ani, eu nu sunt genul de persoana care crede ca pentru a avea o familie buna, trebuie sa ma casatoresc neaparat. Sunt cupluri care locuiesc impreuna o viata, fac o familie si sunt foarte fericiti. Pentru mine, sa semnez un document nu inseamna nici iubire, nici intelegere, nici respect reciproc si nici loialitate. Eu cred ca totul se rezolva in timp si, daca e sa fie din nou, aceasta va fi atunci cand Dumnezeu vrea. 

Te gandesti sa ii iei si pe ei in Romania?
Desigur, de asta sunt aici si ma straduiesc in fiecare zi sa lucrez pentru a obtine un statut, pentru a deveni o persoana mai buna, mai profesionista si, mai ales, pentru ca fiica mea sa vada rezultatul sacrificiului.

Ce te-a motivat sa aduci in trupa ta instrumentisti din Cuba, Chile, Peru?
Ma consider profesionista in munca mea si, pentru mine, cand  s-a deschis o usa spre o cariera ca solist cu muzica latino-americana si cubaneza (astfel incat oamenii  sa afle mai multe despre radacinile mele), mi s-a parut necesar sa pot oferi o formula scenica cu muzicieni din America Latina. Am facut-o si, multumesc lui Dumnezeu, pana in prezent, poporul roman apreciaza si se bucura de aceasta muzica (ii vad la orice eveniment la care sunt invitata si pentru mine este o mare satisfactie).

Te afli printre numerosii artisti din America de Sud care reusesc in diverse domenii in lumea larga. De ce ti-ai dorit sa pleci? Ce crezi ca te-a impus in piata romaneasca?
Se poate spune ca si aici si in Cuba am fost o persoana norocoasa si privilegiata. M-am nascut cu un talent de a canta, de a simti muzica, de a ma bucura de munca si de viata, de intalnirile cu oamenii si ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest dar, pentru ca m-a ajutat si in Cuba si aici. Cred ca, daca m-as mai putea naste inca o data, as vrea sa se intample la fel: sa ma nasc in Cuba (unde sa ma dezvolt ca artist) si sa plec afara ca sa promovez muzica si cultura mea cubaneza. De fapt, nu eu am ales Romania, Romania m-a ales pe mine, si, sincer, sunt foarte recunoscatoare. Trebuie sa spun ca aparitia mea in/cu Mandinga m-a ajutat foarte mult. Dar stiu ca am contribuit si eu fiind exotica, cubaneza, carismatica, avand talentul de a canta si de a interactiona cu publicul, de a face oamenii sa se simta bine. Cred ca muzica trebuie sa ajunga in inimile oamenilor. Pentru mine muzica este totul, este bucuria de a trai, este pur si simplu "El Paraiso de la Vida" si, multumita lui Dumnezeu, eu sunt cumva o parte din el. 
de Ancuta Balan - 5031 afisari
 
         
 
3.1 - 2649 voturi