Arsenie Papacioc: "Vederea pacatelor proprii este infioratoare"

Adaugata 2011-07-25, la ora 09:35:53
Arsenie Papacioc: "Vederea pacatelor proprii este infioratoare" Un mare duhovninc a plecat dintre noi. In numarul de astazi al revistei VIP gasiti un interviu pe care reporterii revistei i l-au luat cu un an inainte de a trece la cele sfinte, dar si relatarea de catre un apropiat al studiului religiei ortodoxe mai putin cunoscuta de publicul larg a unui episod care-l leaga pe duhovnicul Papacioc de duhovnicul Cleopa. In preziua sarbatorii Sfantului Prooroc Ilie Tesviteanul, 19 iulie, Parintele Arsenie Papacioc, duhovnicul de la Manastirea "Sfanta Maria" de la Techirghiol, a plecat la Domnul. Avea 97 de ani si suferea de o serie de probleme cardiace si renale, pentru care a si fost internat de doua ori in luna aprilie a acestui an. Glumea adesea ca va ajunge la 100! N-a fost sa fie asa, dar cei care l-au cunoscut s-au bucurat din plin de prezenta, sfaturile si harismele pe care Dumnezeu le-a revarsat asupra sa din belsug. Era prieten bun cu parintele Cleopa Ilie si cu parintele Teofil Paraian de la Sambata de Sus. 

"<<Popa cu cioc>> - Papacioc"
Parintele Arsenie Papacioc s-a nascut la 15 august 1914, fiind al saptelea copil al parintilor Vasile si Stanca. Casa parinteasca se afla in satul Misleanu, comuna Perieti din judetul Ialomita. Numele civil al parintelui Arsenie a fost Anghel. "Ma cheama Papacioc pentru ca tatal bunicului meu a fost preot in Macedonia, in nordul Greciei si de aici vine numele. Era aroman si i s-a spus: «Popa cu cioc» - Papacioc. Dar la origine ne chema Albu. Bunicul meu a venit cu mii de oi din Macedonia si s-a instalat in Ialomita, unde era campie", ne marturisea duhovnicul. Arestat si condamnat sub regimul maresalului Ion Antonescu, in 1941, parintele Arsenie a suferit in puscariile comuniste alaturi de parintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcanescu si altii. A devenit calugar in 1946, la Manastirea Sihastria. Pentru inceput, a fost numit parintele spiritual al elevilor de la Seminarul Monahal de la Neamt. Intre 1952-1958, a fost preot si egumen la Manastirea Slatina. In vara anului 1958, a fost arestat din nou, pentru ca facea parte din grupul "Rugul Aprins" unde se intalneau pentru discutii cu caracter spiritual si cultural multi intelectuali, alaturi de preoti si calugari. Condamnat pentru aceasta la 20 de ani de munca silnica, a fost gratiat in 1964 din inchisoarea Aiud. A fost slujitor al unei parohii din Ardeal pentru o vreme, iar din anul 1976, a fost duhovnicul Manastirii "Sfanta Maria" din Techirghiol. Aici l-au cunoscut cei mai multi dintre credinciosii care i-au devenit ucenici, venind din toata tara pentru a se spovedi. 

"Nu exista grad de rudenie intre sot si sotie, pentru ca ei sunt una"
La parintele Arsenie mergeau foarte multi tineri sa ii ceara sfatul. Unii intrebau daca e mai bine sa se calugareasca sau sa casatoreasca. Unii il intrebau cum sa fie fata pe care o cautau de sotie. Iar cineva l-a intrebat: "Cum sa fie jumatatea mea?". La aceasta, a raspuns: "Asta este o expresie care mie nu mi-a placut. Nu e o jumatate a ta, ci un tot al tau. Tu esti tot, ea e tot. Nu exista grad de rudenie intre sot si sotie, pentru ca ei sunt una. Dumneavoastra ati vazut steaua lui David, evreiasca: sunt doua triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e facuta de David, care era omul lui Dumnezeu, si ea reprezinta fiinta omeneasca, care are calitatea calitatilor in creatia lui Dumnezeu: chip si asemanare cu El. si de aceea l-a facut pe barbat intai ca un triunghi echilateral, cu baza in sus, pentru ca barbatul e tare in putere, apoi un triunghi echilateral cu baza in jos, care simbolizeaza femeia. Nu exista «jumatatea mea»".
Intrebat despre viziunea mortii ca realitate, parintele Papacioc a raspuns antologic: "La 95 de ani de viata am fost la multe capataie de morti. Nu va dati seama ce tipete grozave se aud atunci, in contactul cu cealalta lume, despre care se stie, dar despre care nu se crede in timpul vietii. Vederea pacatelor proprii este infioratoare, iar ele nu se pot repara decat prin intoarcerea inapoi. Ei inapoi nu se mai puteau intoarce, pentru ca venise moartea sa-i ia. V-am mai spus, moartea nu vine sa-i faci o cafea, vine sa te ia!"

Fragment din interviul realizat acum un an cu duhovnicul bucuriei
Daca Dumnezeu insusi este iubire desavarsita, ce putem face noi pentru a fi demni de aceasta iubire neconditionata?
Iisus Hristos ne-a adus putinta de a ne indumnezei dupa har; ne-a dat puterea de a ne lepada de pacat, de a ne ierta vrajmasii, de a exista ca o entitate mai mare decat oricare alta. Toata creatia este minunata, dar omul a fost creat anume cu o iubire grozava, iubire care nu stiu daca se poate spune prin cuvinte. Dumnezeu este altceva decat credem noi, este iubire desavarsita. El ne-a creat doar pentru El, ca sa ramanem cu El in vecii vecilor, sa incercam sa ne desprindem de tot ceea ce inseamna pacat. 
de Marius Popescu - 6284 afisari
 
         
 
3.1 - 5757 voturi