Alexandru Arsinel: "Cred si sper ca acest linsaj sa fie oprit"

Adaugata 2013-09-27, la ora 15:36:11
Alexandru Arsinel: "Cred si sper ca acest linsaj sa fie oprit" Un prieten bun al revistei noastre, Alexandru Arsinel, unul dintre cei mai iubiti actori de la noi din tara, apreciat in toata lumea, traieste in momentele acestea o drama. La sfarsitul lunii august a.c., acesta a suportat un transplant de rinichi. De atunci a inceput cosmarul... Cine l-a condamnat la moarte? Insasi viata?

Este adevarat ca regretati ca v-ati nascut in Romania?
Nu m-am exteriorizat si nu m-am plans niciodata, pentru ca noi, actorii, unii oameni, avem puterea sa ascundem in fata spectatorilor, celorlalti, durerea care ne-a cuprins. Am fost consultat permanent de catre profesorul necrolog Nicolae Ursea, si in ultimii ani de profesorul Gabriel Mircescu de la Universitatea Carol Davila.
In timp, rinichii s-au degradat si atunci sfatul lor a fost ca, inainte ca organele mele principale sa se degradeze, ar trebui sa ma gandesc la transplant. M-am interesat la inceputul anului unde se poate face un transplant renal - nu stiam absolut nimic despre lucru acesta. Atunci, un amic de la Viena pe care l-am sunat, mi-a zis: „Sandule, vedeti ca la Cluj este un centru de transplant care este renumit si care este afiliat unei directii medicale a Papalitatii, sub controlul Papalitatii. Medicul acesta se numeste Mircea Lucan”. Am facut rost de numarul de telefon al lui la inceputul lunii iulie, i-am trimis dosarul si mi-a spus ca spre sfarsitul lunii august sa vin la un consult.

Ce s-a intamplat dupa?
Asa am ajuns la Cluj, cunoscandu-l personal pe profesorul Lucan, care m-a avertizat. „Draguta, sa vedem cum stai cu organele, sa-ti facem o tomografie si sa analizam in ce masura la varsta de 70 de ani, ai sansa sa-ti reuseasca un transplant”. Mi-a facut analizele si m-a trimis acasa spunandu-mi. „S-ar putea, ca intr-o zi, intr-o saptamana, intr-o luna in jumatate de an, sa primesti un telefon si sa te anunt ca am gasit un rinichi compatibil cu tine. Din clipa respectiva, in sase, sapte ore trebuie sa fii la Cluj, pentru ca rinichiul nu asteapta”.
Am venit acasa si tocmai incercam sa mai gasesc o solutie in ideea de a scapa de operatie, pentru ca mi-e frica. Stiam ca este o opertie grea, complicata si faptul ca s-a pus problema varstei m-a panicat. Dumnezeu a facut ca in trei zile sa primesc telefon sa-mi spuna. „Sa fii la Cluj maine dimineata, la ora 9.00”. Am incercat sa gasesc bilete de avion, chiar l-am rugat pe Adrian Enache care are o relatie la Tarom sa gaseasca. N-a reusit! M-am dus pana la urma cu baiatul meu cel mic, am gasit doua bilete la clasa I. Am ajuns la aeroport, cei de acolo mi-au spus ca au fost deblocate si vandute. Am intrat in panica iar si pana la urma au gasit doua locuri - eram cu sotia.
Am ajuns la Cluj, mi-au luat sange... Si atunci am aflat care e procedura. Chemasera inca cinci persoane pe doi rinichi sa dializeze rinichii respectivi si cu sangele meu, si cu sangele lor. Din cele cinci persoane, au fost alese doua. O fata si cu mine. Mi-a zis. „Du-te si dezbraca-te. Te tai!”. Nu stiti ce a fost in sufletul meu. Nu stiti ce emotii am avut intr-o perioada cat am asteptat de la ora 9.00 dimineata, cand mi-a luat sange, pana la ora 13. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie compatibil si sa plec acasa, sa nu ma taie. Asa de frica mi-a fost.
Pana la urma, m-au luat repede si nu mi-am dat seama ca m-au adormit. M-au operat si dupa trei ore si jumatate, patru, m-am trezit si mi-au spus ca operatia este o reusita. Am fost tratat de o echipa exceptionala de medici, unica in felul ei, niste oameni minunati care noaptea primesc telefoane de la posibili donatori si merg sute de kilometri sa-l recolteze, sa-l aduca in stare de functionare, sa opereze. Sunt o echipa extraordinara. Si nu am decat recunostinta si multumire ca au reusit sa ma opereze. Din cele peste 2000 de transplanturi care s-au facut in tara, peste 1600 s-au facut la clinica condusa de profesorul Mihai Lucan si din toate acestea 0.015% au fost facute pentru persoane de peste 70 de ani. Sunt trei cazuri. Deci, au avut si ei curaj ca m-au operat si am avut si eu, mai ales ca eram in totala necunostinta de cauza. Stiam un singur lucru de la prof. Mircescu: ca trebuie sa am sansa ca rinichiul sa fie cat mai compatibil cu organismul meu si sa nu am un numar foarte mare de anticorpi pentru ca risc sa-l resping. Asta a fost tot!

V-ati operat „pe datorie”?
Clinica nu este privata, este de stat. Nu am platit niciun leu.
 
„Am nevoie de liniste si de sanatate”
Ce a insemnat pentru dumneavoastra aceasta experienta?
A fost o trezire la viata, la speranta. Aceasta operatie presupune o refacere fizica si psihica. Ce s-a intamplat dupa..., acuzele lansate de acel ONG mi se par un atentat la viata mea si, in general, un atentat la viata celor peste 70 de ani. Trebuie sa ceri aprobarea unui ONG ca sa poti sa fii operat. Disparitia tragica a acelei fete la care s-a facut referire m-a durut foarte mult, insa am aflat mai tarziu ca nu era operata. Sunt lucruri murdare, si te aduc intr-o stare de revolta. Am spus atunci ca imi pare rau ca m-am nascut in tara asta. Dar gesturile unora din presa si faptul ca familia mea, prestigiul meu pe care l-am castigat greu in 50 de ani, luptandu-ma pentru o conditie mai buna, o viata intreaga, m-au demoralizat foarte tare si cred, si sper, ca pana la urma acest linsaj sa fie oprit. Am nevoie de liniste si de sanatate.

Cine v-a vizitat la spital, la Cluj?
Nu prea au fost, nu ai voie sa vizitat. A fost Florin Piersic si niste amici din America.

Cum va simtiti dupa operatie?
Sunt cu masca pe figura si o pun ori de cate ori intra cineva pe usa si ce-i mai dureros este ca nu pot sa-mi iau in brate nepotii. Ei sunt purtatorii cei mai frecventi de virusi adusi de la gradinita, de la scoala si n-am voie sa-i vad decat de la distanta.

Ce puteti sa ne spuneti despre tratamentul pe care il aveti acum?
Este un tratament indicat de medici. Am avut o evolutie buna. Dar in ultimele zile, din pricina stresului, s-au modificat unele rezultate de analize si am fost chemat inapoi la Cluj. E un tratament care te duce la starea sau situatia bolnavilor de SIDA pentru ca imunitatea scade spre zero. Vreau sa iau toate masurile si impotriva infectiilor, si pentru scaderea imunitatii.

Va puteti deplasa prin casa?
Daca nu ma scol eu din pat, ma scoala nevasta mea si ma obliga sa merg. Dar inca nu am foarte multa forta.  

Un rinichi este mai tanar. Se simte diferenta in organism?
Diferenta n-o simt. Se simte doar ca rezultat al analizelor- ureea foarte mult si creatinina.

„Unii chiar nu au uitat ce am insemnat ani de zile pentru poporul meu”
Putem sa spunem ca ati vazut moartea cu ochii?
M-am bucurat pentru ca am revenit, ca mi s-a dat o sansa la viata si m-am intristat ca a trebuit sa descopar unele lucruri legate de oameni.

Ce le transmiteti celor care v-au barfit in tot acest timp?
Sa le dea Dumnezeu dupa inima lor. Nici nu cred in treaba asta.

Cum vi se pare sistemul de sanatate din Romania?
Trebuie ajutat. Trebuie sa facem orice sacrificiu pentru sanatate. Sanatatea este un domeniu care raspunde de bunastarea sufleteasca, de viitorul acestei natiuni. Trebuie sa se faca mult mai mult pentru sanatate. Sa nu renuntam o clipa la obligatiile pe care le avem fata de om. Iar sanatatea, educatia si cultura ar trebui sa fie pe primul plan.

Cine v-a sustinut in perioada asta?
Enorm de multi oameni. M-au sunat din Israel, din America, din Canada. M-au sunat prieteni, cei din Dolhasca. Oameni de care n-am auzit si care m-au imbarbatat permanent. Oricum trebuia sa ma duc periodic la control la Cluj. Controalele se vor rari de parcursul a sase luni de zile, iar la teatru sper, la inceputul lunii noiembrie sa apar pe scena.
As dori sa se comenteze cu discernamant si in cunostinta de cauza.

Teatrul... ce rol va mai avea acesta in viata lui Alexandru Arsinel, de acum incolo?
Voi incerca sa gasesc o modalitate pentru ca eu nu ma pot rupe de scena, unde mi-a petrecut o viata intreaga si nu pot sa ma despart de dumneavoastra.

Sunteti un gurmand. Ati avut, la un moment dat, si o rubrica in revista noastra despre mancare. Ce regim alimentar aveti?
Fara sare, fara carne, o serie intreaga de alimente interzise.

Mai urmariti stirile?...
Ma uit la televizor. Am avut noroc ca nu au prins comentariile rautacioase. Am prins unele care m-au bucurat ca sunt si gesturi pozitive. Unii chiar nu au uitat ce am insemnat ani de zile pentru poporul meu.

Ce mesaj ati vrea sa transmiteti prin intermediul revistei VIP?
Le multumesc public tuturor celor care au avut nevoie de transplant, la toti transplantatii. Si vreau sa le multumesc prin intermediul dvs. celor care, dintr-un gest de mare umanitate si daruire fata de viata, cedeaza organele catre centrele de transplant din Cluj si Bucuresti.



In revista VIP din luna octombrie veti putea citi mai multe detalii cu privire la procedeul „transplantului de rinichi” si care este pozitia specialistilor vizavi de acest aspect.

de Anca Lapusneanu - 3384 afisari
 
         
 
3.0 - 2781 voturi