Reforma sistemului educational - Cine opreste dezastrul?

„Ai carte, ai parte” spune un vechi proverb romanesc. Luand in considerare rezultatele celor mai importante examene din ultimii ani, dar si pozitiile ocupate de elevii nostri la testarile internationale, aceasta sintagma aduce tot mai mult cu incantarea unui blestem...

Pentru oricare civilizatie, educatia este Alfa si Omega. Sistemul educational romanesc a functionat ca o bomba cu ceas, care a explodat inca de anul trecut. Desi, incepand cu anul 2000, rata de promovabilitate nu scadea sub pragul de 75% la nivel national, in 2011 si 2012 cifrele indicau o realitate sumbra: nici macar jumatate dintre elevi nu a reusit sa promoveze primul examen important din viata (45,72% a fost rata promovabilitatii examenului de bacalaureat 2011, anul acesta fiind chiar in scadere, respectiv 43%, in sesiunea iunie, inainte de contestatii). Mai mult decat atat, rezultatele elevilor romani la testele PISA - programul de evaluare internationala a elevilor initiat de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, afiseaza pozitia Romaniei pe ultimul loc intre tarile din Uniunea Europeana si locul 49 din totalul celor 67 de state participante. Aceasta pozitionare indica, fara echivoc, ca sistemul de invatamant romanesc are grave deficiente de proiectare, incepand cu clasele gimnaziale si chiar primare, din cauza lipsei de viziune si a iresponsabilitatii celor care au condus sistemul educational romanesc din 1989 incoace.
Despre tentativele de reforma in Educatie initiate de ministrii care s-au perindat din 1990 si pana in prezent s-a vorbit mult. Nu au reusit sa creasca si sa educe principala resursa umana a Romaniei si nici introducerea Bacalaureatului diferentiat sau a „clasei zero” nu pare a fi masura salvatoare, avand in vedere ca, spre exemplu, in sistemul educational finlandez, considerat cel mai performant, copiii incep scoala tot la varsta de sapte ani.
Este drept ca reforma in invatamant trebuie sa inceapa cu ciclurile de scoala principale, cu sistemul preuniversitar. Insa cheia tuturor solutiilor este transformarea curiculara, modul de organizare si de predare a materiilor, adaptat zilelor noastre si pregatirea profesorilor, care trebuie sa se asigure ca rezultatul muncii lor este unul cat mai eficient in educatia copiilor. De asemenea, si ei trebuie sa invete permanent, or indicele european de invatare pe intreg parcursul vietii - ELLI - arata clar ca aici Romania este pe ultimul loc. „Cel mai important este ceea ce invata copiii si de aceea modelul de descentralizare curiculara este fundamental prioritar, urmat fiind de ceea ce inseamna modelul de strategie de resurse umane in educatie, centrat pe cariera didactica a profesorilor. Apoi, eliminarea inspectoratelor, generalizarea sau introducerea alternativei de bacalaureat international. Romania are un management neperformant si leadership neperformant. Oamenii care au condus n-au exercitat exercitiul transformational pentru ca n-au rezolvat problema numarul zero, faptul ca pe timpul mandatului lor scoala romaneasca a ramas incremenita in paradigma comunista. Dupa parerea mea, defectul major al celor de la conducere este defectul de leadership. Romania pe bune incepe cu scoala pe bune. Defectul fundamental al sistemului de educatie este ca el a ramas incremenit in paradigma sa anterioara, in timp ce Romania este membra NATO si UE”, subliniaza Marian Stas, coordonatorul programului educational Liderii mileniului III, profesor la Harvard Kennedy School. Asa cum este ea proiectata, scoala romaneasca este incapabila sa transmita valori, elevii nu au posibilitatea sa-si aleaga materiile pe care doresc sa le studieze, sa fie performanti si sa-si construiasca viitorul.
Sa ne aducem aminte cati dintre cei care am parcurs intreg ciclul de studii incepand cu anii 1990, am fost aspru pedepsiti pentru chiul, copiat sau pur si simplu intarzierea la ore? Astfel de comportamente, considerate grave in sistemele civilizate, la noi au continuat sa fie acceptate si au dus doar la deprinderi negative. Ba mai mult, chiar si profesorii au incurajat „furtul” prin actiunile total neprofesioniste, cum ar fi intarzierea la clasa sau parasirea orelor mai devreme. „Dupa ce am iesit din sistemul public de educatie, dupa liceu, am invatat ca daca zici ca faci ceva si nu faci, lumea se supara, ca daca promiti ceva si faci intocmai ceea ce ai promis, sponsorii nu-ti mai dau banii. Am invatat ce este acela un dead-line serios. Insa a trebuit sa ma re-educ, singur, din pumni”, isi aminteste o alta „victima” a sistemului de invatamant, pe nume Razvan Crisan, unul dintre tinerii antreprenori de succes din Romania, fondatorul Oricum. Organizeaza Shorts-up, eveniment ce promoveaza filmul de scurt metraj, ce strange sute de persoane la fiecare editie, si proiectul Cluburile de Film One World, prin care, cu ajutorul filmelor-documente si a dezbaterilor pe tema drepturilor omului, copiii din licee cunosc si alte „lumi”, alte societati.
Modul invechit in care este organizat sistemul educational romanesc, in clase de REAL si UMAN, cu 18 materii pe semestru, cu ore de cate 50 minunte etc., axat pe verbul a examina, a evalua si nu pe cel real de a invata nu poate fi o deschidere catre lume si nici nu poate produce elite sau transmite valori. Dimpotriva, ingradeste creativitatea si incurajeaza obedienta. Or, trebuie sa mentionam ca industriile creative au inregistrat rezultate spectaculoase si in Romania, avand o contributie de6% din PIB. Prin urmare, cu cat vor exista mai multi tineri creativi, care vor reusi sa-si implementeze ideile, cu atat mai bine pentru Romania. Altminteri, continuam sa ne dam cu praf in ochi, laudandu-ne cu elita noastra, cu cei cativa tineri care reusesc sa se remarce la olimpiadele internationale.
Ideea transformarii Romaniei in principalul centru regional pentru industriile creative a fost expusa de Razvan si asociatia Oricum in 2007. Industriile creative reprezinta industria cu cea mai mare valoare adaugata, pentru ca „uzina” care lucreaza este creierul, iar „suruburile” pe care le produce sunt ideile. „Daca vrem sa avem in continuare o elita a industriilor creative foarte buna, cum este in prezent, sa lasam lucrurile cum sunt pentru ca haosul a fost mereu mediul propice pentru aparitia “geniului”, dar aceasta tipologie de om este rara si nu putem sa ne mintim cu iluzia ca printre noi sunt numai genii. Dar daca vrem un sistem public de educatie care sa isi satisfaca clientii atunci lucrurile nu trebuie sa ramana asa” Aceasta observatie a lui Razvan pare a se aplica la intreg sistemul educational romanesc.

Ani de-a randul s-a ascuns gunoiul sub pres, aratandu-se cu degetul la cei opt sau zece elevi care obtin medalii de aur la olimpiadele internationale. „Lotul olimpic al Romaniei a reusit perfomanta de a obtine patru medalii si de a se clasa pe locul doi pe natiuni la Olimpiada Internationala de Geografie, desfasurata in perioada 21 - 27 august 2012 la Koln, Germania”, este un anunt recent postat pe site-ului Ministerului Educatiei. Minunat, dar oare aceste rezultate sunt suficient de grele incat balanta rezultatelor generale ale elevilor romani sa indice o perceptie pozitiva asupra eficacitatii, relevantei sistemului de invatamant romanesc? „Elevii trebuie sa aiba posibilitatea sa decida si sa aleaga disciplinele pe care le parcurg. Daca, de pilda, intr-un semestru elevul alege patru sau cinci materii pe care si le doreste, atunci de ce ar mai copia sau ar chiuli de la ore? Or, in momentul de fata sistemele educationale performante si in Europa si prin alte parti sunt sisteme deschise, in care elementul central este copilul si verbul principal este «a invata», nu «a controla», «a examina» sau «a evalua». De 40 de ani in Finlanda nu mai exista institutia inspectiei scolare si a inspectoratelor scolare. Profesorii au mana libera sa isi organizeze materia si o sa predea asa cum cred ei de cuviinta. Obiectivul profesorilor este ca toti copiii sa invete si nimeni sa nu ramana in urma. La noi nu se adopta un sistem precum cel finlandez de frica, prostie sau din incompetenta, pentru ca societatea ca atare, de la ministrii Marga la Andronescu sau Adomnitei, tuturor le-a fost frica sa dea drumul la joc, pentru ca nu il pot controla”, spune acesta. De altfel, cunoastem si noi cazuri ale modului in care „a preda” functioneaza in tarile civilizate. Mai exact, o absolventa a unui master la universitatea din Leiden, Olanda, ne-a povestit despre experienta studiilor peste hotare. „La primul examen de statistica am obtinut rezultate proaste. Profesorul m-a chemat la el si mi-a propus sa mai invat, sa-l mai intreb si sa mai dau examenul peste doua sau trei saptamani, sau cand voi fi eu gata”.
Or, la noi, sistemul este creat de profesori, pentru profesori, total in defavoarea elevului, avand in vedere ca exista scoli in care predau multi profesori slab pregatiti. Asta pentru ca metoda de selectare a acestora este, de asemenea, neperformanta. Luand exemplul finlandez ca etalon, procesul de selectie a profesorilor este unul mult mai elaborat. In prima faza are loc un test national. Apoi, universitatile au si ele propriul sistem, impartit astfel: inca un test care sa verifice abilitatile academice, apoi un interviu care se axeaza pe valorile candidatului, apoi urmeaza o proba practica prin care sunt testate capabilitatile de comunicare, de lucru in echipa, de pedagogie etc. La sfarsitul acestui proces, ajung profesori numai candidatii care s-au plasat intre primii 10%. De ani de zile, Romania a avut ca ministri ai Educatiei profesori universitari, care, prin natura profesiei lor, prin experientele de zi cu zi, nu pot cunoaste in amanunt sistemul preuniversitar, iar cei mai importanti ani in educatia copiilor sunt primii trei sau patru ani de scoala. Un studiu facut de McKensey & Company, intitulat „Cum reusesc cele mai bune sisteme educationale din lume sa fie cele mai bune”, publicat in septembrie 2007, arata ca, daca un copil are rezultate slabe in primii ani de scoala, sunt sanse mai mari ca acesta sa nu reauseasca sa le imbunatateasca pe parcurs. Schimbarea trebuie sa apara, in primul rand, la ciclurile de baza ale educatiei. „Este o prejudecata foarte proasta aceea ca trebuie sa numesti pe cineva ministru pentru ca este profesor universitar. Nici Marga, nici Andronescu, nici Adomnitei nu se pricep cu adevarat, n-au competente in ceea ce inseamna materia in sistemul preuniversitar”, subliniaza Marian Stas.
Un exemplu de initiativa nascuta din dorinta de a remedia problema profesorilor slab pregatiti din scoli si de a ajuta sistemul preuniversitar este proiectul „Teach for Romania”, dupa model american, implementat in Statele Unite ale Americii in urma cu 20 de ani. Acesta propune atragerea studentilor de top, pregatirea si apoi plasarea acestora pe o perioada de doi ani pentru a le preda copiilor de gimnaziu, in scolile cu probleme. Desi la nivel global aceasta initiativa se bucura de rezultate, din pacate, la noi, proiectul „a murit” din fasa. Motivul: instabilitatea politica pe care Romania a traversat-o in aceasta perioada. „Am pornit de la nevoia de profesori, pentru ca Romania la ora actuala duce o lipsa de profesori de calitate. Prin proiectul Teach for Romania ne-am dorit sa motivam tinerii absolventi de top ai universitatilor din Romania sa ia in considerare meseria de profesor. Din pacate, deocamdata, acest proiect nu a putut fi implementat si la noi, din cauza instabilitatii politice. In primavara ar fi trebuit sa incepem deja recrutarea studentilor, dar s-au schimbat ministrii intr-un timp relativ scurt si nu am avut un partener de discutie stabil pe termen lung. Urmarim stabilizarea situatiei pe termen lung, pentru ca am experimentat intreruperea discutiilor inca din timpul domnului Funeriu. De asemenea, urmarim cum va fi implementata noua lege a Educatiei, care descentralizeaza recrutarea profesorilor, care nu se mai face de catre inspectorat, ci de catre directiile de scoala, pentru prima oara in sistemul romanesc, desi momentan este inca neclar modul in care se va efectua acest lucru. O alta problema ar fi masterul in educatie, pe care, conform noii legi, orice tanar care vrea sa devina profesor trebuie sa il faca, nemaifiind suficienta o diploma de facultate cu un modul pedagogic. Aici este mai complicat pentru ca, pe langa faptul ca trebuie sa recrutam absolventi care in mod firesc s-ar fi indreptat catre cariere motivante si competitive si sa-i convingem sa renunte pentru doi ani la cariera in favoarea educatiei, ar mai trebui sa ii convingem sa faca si un master in pedagogie. Nu vreau sa critic masterul in pedagogie, pentru ca este foarte importanta pregatirea profesorilor, dar nu rezolva problema atractiei unor aboslventi de top in educatie. Intre timp, echipa formata din cinci specialisti proveniti din mediul privat s-a dizolvat”, marturiseste Irina Oana, fost si viitor coordonator strangere de fonduri si comunicare Teach for Romania.

Ineficienta sistemului educational „clasic”, pregatirea slaba a profesorilor, cultivarea conformismului intelectual, dar cel mai mult sentimentul inutilitatii absolvirii unei universitati l-au determinat si pe Traian Bruma, fondatorul CROS-Centrul de Resurse pentru Organizatii Studentesti sa dezvolte un model alternativ de educatie, creand un model de educatie nonformala, complementar sistemului de invatamant superior. Impreuna cu echipa sa, acesta a pus bazele unei universitati alternative, schimband total viziunea in ceea ce priveste educatia. „Cea mai daunatoare deprindere cultivata de scoala romaneasca este de a nu fi autonom in propria dezvoltare si de a te baza pe faptul ca mergand la anumite cursuri vei putea deveni un bun profesionist, ca un sistem, o scoala va fi responsabila in locul tau, pentru viitorul tau. Prin urmare, modelul universitatii alternative realizat de noi are trei lucruri diferite fata de sistemul clasic, in care te izolezi intr-o clasa si inveti despre management, resurse umane etc. In acest sistem pe care noi il punem pe picioare se invata din practica, dupa care incepi sa contruiesti. Formarea ca profesionist nu se bazeaza pe un teanc de carti, ci pe o comunitate de oameni la care te contectezi si o suma de relatii care te vor ajuta sa ajungi la informatii, dar si la un set de valori fata de viitoarea profesie. Fiecare student este liber sa isi creeze un anumit drum si beneficiaza de resurse care sa il ajute. Profesorii sunt mentori, traineri, practicieni de succes intr-un domeniu si, in acelasi timp, reflexivi, care se gandesc la propria lor meserie si studiaza mereu despre acest lucru”, spune Traian Bruma.

Aceste formule alternative de educatie trebuie incurajate nu pentru ca ar rezolva din start criza in care Romania se afla de decenii, ci pentru ca ele pot constitui adevarate oglinzi ale scolilor si universitatilor clasice. Un alt aspect important in tot acest cumul de factori nocivi il reprezinta pana la urma si meteahna multor parinti, care inca mai „confunda” verbul „a absolvi” cu „a invata”, folosindu-se de „presiunea plicului” sau al buchetului de flori pentru o nota mai mare a copilului.
In incheiere, Razvan Crisan tine sa traga un semnal de alarma in ceea ce priveste constientizarea parintilor si implicarea reala in procesul de schimbare a sistemului. „Oricare ar fi motivul, neimplicarea parintilor in educatia copiilor lor este foarte daunatoare. Daca lor nu le pasa, atunci de ce i-ar pasa altcuiva? Mai mult, observ la gradinita mamei mele, parintii ar prefera sa-si lase copii 24 de ore acolo, daca se poate. Schimbarea in comportamentul parintilor poate veni doar daca apare o persoana publica credibila, care sa devina un soi de lider al parintilor”, conchide Razvan Crisan.
O reforma fundamentala a scolii romanesti este vitala si in acelasi timp o cursa cu bataie lunga. Desi anual se iau decizii de moment care, aparent, sunt „spre binele” copiilor, al tarii, al tuturor, am ajuns la concluzia ca baza tuturor fundamentelor unei societati – educatia -  nu mai poate arata si functiona precum un ciorap carpit. Trebuie impletit unul nou, iar daca azi s-ar face demersurile necesare, rezultatele s-ar vedea abia peste un deceniu. Dar „mai bine mai tarziu decat niciodata”, spune un alt proverb si macar in cel de 13-lea ceas sa fim critici si onesti cu noi insine, sa reproiectam viitorul pe valori. Din pacate, sau din fericire, viitorul nu inseamna doar din cei 1% olimpici de la ora actuala. Si totusi, un nou an scolar isi intra in drepturi... Vom avea oare parte de carte anul acesta

de Mirabela Gucea - 6615 afisari
 
         
 
3.0 - 1 voturi