Majoritatea iubitorilor sportului sunt de parere ca medaliile obtinute la JO, mai putine ca la alte editii, reprezinta un miracol, in conditiile actuale. Daca, totusi, putem contabiliza cateva performante olimpice, ei bine imaginea degradata a sportului nostru este desavarsita de fenomenul fotbalistic, unde esecul a devenit cuvant de ordine, iar amicalul cu Slovenia sta marturie.
Care e solutia? Pai, antrenor de calibru avem, jucatori apar, ramane doar atitudinea. Pentru ca nimeni nu se poate indoi, de exemplu, de valoarea lui Mutu sau a lui Goian, desi ambii piloni de baza (neselectionati) ai nationalei (si nu doar ei, ganditi-va la Marica, Lobont sau Banel) trec prin momente grele, mai ramane in discutie doar atitudinea fata de fenomenul fotbalistic. Daca la Goian nu putem vorbi despre o viata extrasportiva dezechilibrata, iar vinovata pentru decaderea jucatorului este situatia precara a clubului Glasgow Rangers, retrogradat in Liga a IV-a, la Mutu lucrurile au stat invers. Acum, insa, ambii pot invia din propria cenusa, odata cu posibilele transferuri: Mutu la Ajaccio, iar Goian la Spezia, in Serie B. Sigur, vorbim despre echipe de duzina, nicicum de top, dar, paradoxal, acesta poate fi pasul inainte, cel putin din punct de vedere mental. In general, romanii s-au adaptat mai bine la echipe „de pluton” decat au rezistat la cluburi mari. Ganditi-va ce psihic de fier avea Hagi in ’94 si ce Mondial a facut in SUA, venind de la cvasianonima Brescia…

Proverbialul Florin Costea
Unii descopera ca iarna nu-i ca vara, in timp ce Florin Costea are revelatii geografice, afland de la Gigi Becali ca Bucurestiul nu e Craiova. Sau, mai exact, ca fitele din Banie nu functioneaza in Ghencea, acolo de unde atacantul tocmai a fost expulzat. Indiferent care va fi urmatoarea destinatie a lui Costea, Otelul, Vasluiul, Faureiul (orasul de Bostina al lui Banel Nicolita) sau po­ate se va hotari sa stea pe tusa, asteptand revenirea U’ Craiova in Liga a doua inca un an, timp in care ar putea intra in concediu maternal, oferindu-i si un copil Adei Nechita, Costea pare sa ilustreze cel mai bine unul dintre proverbele clasice din fotbalul romanesc, „s-a nascut talent si a murit speranta”.

Mitea si Cristea, surprinsi in pozitii… (ne)firesti
Tripleta de aur a taietorilor de frunza la caini (nu rosii, ci maidanezi) este intregita de eternii si fascinantii crai Adrian Cristea si Nicolae Mitea. Pentru ca ramasesera oarecum datori fata de fani in ultima vreme, cei doi si-au respectat, in sfarsit, cartile de vizita si… ne-au facut din nou sa radem. Primul a fost „Printul”, despre care aflam din tabloide ca „si-a tras” o noua iubita, ba chiar una „stil Angelina Jolie”. Poate s-o aseza si el la casa lui, mai ales ca nici noptile nu mai sunt cum erau, prin carciumi, cu lautarii. Nu-i usor sa versi prin taximetre, trezindu-te brusc cu un briceag tip elvetian la gat, ca sa platesti tapiseria, basca noroiul de pe roti… La fel, Mitea ne-a oferit o alta imagine a virilitatii, pozand cu mainile inclestate pe sanii Andreei Tonciu. Ce nu stiti este ca acesta este un obicei vechi, deprins de Mitea in vremea in care juca la Dinamo, iar la restaurantul frecventat de alb-rosii chelneritele aveau sutiene verzi, chestie care l-a facut pe un anume dom’ colonel sa le perchezitioneze in debaraua bucatariei, ca nu cumva sa fie extraterestre.

*Aceasta rubrica este un pamflet si va fi considerata ca atare.