Universul mintii umane este in continuare plin de necunoscute, o adevarata provocare pentru oamenii de stiinta din intreaga lume. Bogdan Ovidiu Popescu s-a incumetat in aceasta aventura a cunoasterii. Medic neurolog la Spitalul Universitar de Urgenta din Bucuresti, al carui purtator de cuvint este, Bogdan O. Popescu preda la Universitatea de Medicina „Carol Davila“ din Bucuresti si este cercetator stiintific gradul I la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare „Victor Babes“. De asemenea, el a primit titlul de doctor in stiinte medicale al Institutului Karolinska din Stockholm, cu o teza despre Alzheimer, publicind mai multe volume de poezii si un volum de proza, Viata de aruncat, la finele anului trecut.

Sintagma „o viata de aruncat“ pare imposibila in acceptiunea comuna. Am dorit sa aflam care este sensul pe care scriitorul i-l atribuie. „Sigur ca, in cliseul de gindire obisnuit, nu poate exista <viata de aruncat>. Se spune ca din orice perioada de viata, oricit de grea sau nepotrivita, ai ce invata. De aceea, titlul este o provocare. Pe de alta parte, sint multe bucati de viata, pentru toata lumea, care nu duc la progres, satisfactii sau constructie, ce ar fi putut fi altfel. Suferintele si greselile de multe ori sint estompate pe masura ce timpul trece. Creierul nostru le arunca pentru a supravietui, pentru a crede in clipa urmatoare, pentru a ne motiva. Poate adunam un balast peste ani, poate decidem gresit uneori“, ne-a spus medicul neurolog. Publicarea acestui volum, cel mai bine vindut dintre titlurile de fictiune ale Editurii Polirom la Tirgul de ­Carte Bookfest de anul trecut, a fost un act de curaj, care nu ar fi fost posibil fara atentia si sfatul poate mai experimentat al prietenilor. „Orice debut intr-un gen literar este un act de curaj, mai ales daca esti, cit de cit, cunoscut si apreciat in alt gen sau in alta profesie decit aceea de scriitor. Povestile de peste ani sint acolo, dar sint trecute in fictiune, sint modificate de absurdul vietii pe care l-am intilnit. Oricum, inainte de a-mi publica proza, am rugat prieteni buni, scriitori si critici literari cunoscuti, sa ma sfatuiasca... Si toti au fost pro publicare. Ca urmare, am folosit sfaturile lor si am remodelat cartea. De altfel, ea a fost finalizata intr-o prima forma in 2009 si publicata abia in 2011, ajungind cea mai vinduta carte de fictiune a Editurii Polirom la tirgul de carte. As tine sa le multumesc multora pentru aparitia acestei carti. Mircea Cartarescu a citit-o in manuscris si a prefatat-o. Lui ii datorez extrem de mult in cariera mea ­literara, in general“, ne-a declarat Bogdan Popescu.
Poezia este pentru scriitor un mod de a decanta trairile, adesea sufocante, pe care i le ofera intilnirile cu oameni care trec printr-un moment de viata la limita suportabilitatii. Ca medic neurolog, a intilnit adesea oameni pe care nu a stiut cum sa-i ajute… „Spre exemplu, am internat, in urma cu citiva ani, un barbat de 35 de ani, cu hemoragie de trunchi cerebral, in coma. Sotia lui a venit la mine si mi-a spus ca doar el lucreaza, ca tine o familie cu trei copii. Ca ma roaga sa-l fac bine. A fost cumplit de greu sa ii spun ca nu se poate face bine“, ne-a marturisit medicul. Medicina, asa cum a invatat-o si asa cum o practica, are inca multe semne de intrebare, mai ales in ceea ce priveste boli cum ar fi Alzheimer sau Parkinson. Cu atit mai mult, in aceasta ramura a medicinei se adapteaza cei care reusesc sa treaca dincolo de aparentele unui comportament sau ale unei situatii. „Neurologia este ramura medicinei care studiaza sistemul nervos in general, creierul uman in particular. A intelege cum functioneaza creierul uman, probabil cea mai complexa structura biologica cunoscuta noua, este o provocare permanenta. Creierul este responsabil pentru toate functiile cognitive superioare, care ne diferentiaza de alte specii, si pentru comportamentul nostru, pentru sentimente, reactii, moralitate, caracter. Spre exemplu, un om care face dementa isi pierde inhibitia si controlul cortical, si nu isi mai poate falsifica comportamentul, isi arata caracterul adevarat. Ca si cei care beau alcool in exces. E foarte important sa intelegi de ce se intimpla toate aceste lucruri, care zone din creier sint afectate, este fascinant. A sti neurologie inseam­na, in buna masura, si sa intelegi despre fiecare om de ce actioneaza asa cum o face, in diferite situatii“, ne-a explicat Bogdan O. Popescu.

Timpul care trebuie cistigat
Un mister in ceea ce-l priveste este timpul, pentru ca este greu de inteles cum un medic, in acelasi timp purtator de cuvint, reuseste sa fie implicat in atit de multe proiecte. „Majoritatea oamenilor care realizeaza ceva in viata nu au timp. De aceea, doamna Riri Sylvia Manor, si dumneaei practicind si medicina, si scrisul, pe care am avut placerea sa o cunosc, spune ca timpul trebuie violat. Sigur ca acest lucru se soldeaza cu privare de placeri obisnuite si multe nopti nedormite. Cu toate astea, exista oameni care reusesc o performanta speciala, poate ca sint aceia care violeaza timpul. Pentru aceasta decizie sau posibilitate nu exista pedeapsa (legiferata), dar poate exista recompensa (nelegiferata)“, ne-a raspuns glumind scriitorul. Fericirea este ca intre medicina si poezie exista o legatura pornind de la nevoia oamenilor de a fi incurajati, de a sti ca exista cineva care se gindeste la ei. „Si in medicina, si in poezie esti empatic, esti impreuna cu omul (oamenii) care intra in contact cu tine. In poezie cred ca avem revelatii, moduri surprinzatoare de a vedea lumea, pe care le comunicam celorlalti. Si unui pacient ii comunici un mod de a vedea boala si, implicit, viata lui mai departe, care tine de stiinta si experienta ta ca medic“, a argumentat Bogdan O. Popescu.
Cu atit mai mult pentru medici, ca si in orice meserie in care stresul este la ordinea zilei, pasiunile care sa ajute la eliberarea de presiune devin o necesitate. „Probabil ca scrisul mi-a mentinut trea­za sensibilitatea si, indirect, a reprezentat debuseul meu dupa incarcarea energetica negativa pe care ti-o da contactul cu moartea si disperarea“, ne-a spus medicul. Medicina este o meserie a responsabilitatii, pe care nu o poate practica oricine, dar care devine din ce in ce mai necesara in lumea in care traim. „Din pacate, boala continua sa surprinda orice medic, oricita experienta ar avea. Lupta medicilor cu boala va continua foarte multa vreme. Dincolo de proiectia noastra posibila acum, probabil nu se va rezolva niciodata prin apasarea unei taste de calculator. De aceea as folosi acest prilej sa incurajez tinerii care se gindesc sa devina medici; va fi o profesie de ­care va fi, in viitorul pe care il putem imagina noi, foarte mare nevoie“, a susti-nut Bogdan Popescu.
Nici meseria de purtator de cuvint nu este ferita de stres si de presiuni... Cu toate acestea, o perioada a reusit sa fure o ora pe zi in care sa mearga la inot si sa se indeparteze astfel de grijile cotidiene. „Am acceptat sa fiu purtator de cuvint al Spitalului Universitar de Urgenta ­Bucuresti in urma cu doi ani, intr-o situatie speciala. Am incercat, pe parcursul acestui interval, sa dau informatii corecte, dar si sa imi reprezint in media colegii, care, cel mai adesea, muncesc extrem de mult si responsabil si nu au vizibilitate. Este foarte dificil sa faci asa ceva pe linga activitatea obisnuita de medic, cercetator si cadru didactic. Presiunea este uriasa in unele momente... Ideal ar fi ca in spitalele mari sa existe un post special de purtator de cuvint si relatii cu media, ocupat de cineva care sa nu faca altceva“, a conchis medicul.