In primavara anului 1989 am vazut cu ochii mei prima „legitimatie“ de membru al Frontului Salvarii Nationale. Am dat fuga acasa si le-am povestit parintilor, care m-au linistit instantaneu, expli­cindu-mi ca la Europa Libera se vorbea de mult despre miscarea de rezistenta impotriva lui Nicolae Ceausescu. Peste doar citeva luni, Ion Iliescu incerca sa ma convinga din tubul televizorului ca am avut vedenii si ca FSN-ul a fost constituit ad-hoc, cu ocazia matrasirii odiosului dictator si a sinistrei sale sotii. Din nefericire pentru toata lumea, dar in primul rind pentru mine, ca june visator care s-a trezit cu iluziile spulberate, n-a existat niciodata un Front „dinainte“ si unul „de dupa“. Conspiratorii erau aceiasi si aveam mai tirziu sa aflu ca lucrasera chiar cu suportul unei anumite parti a Securitatii sau, mai rau, ca multi dintre membri erau ei insisi securisti camuflati sau lucrau pentru alte servicii secrete, din tara si de aiurea. La fel, nu exista mortii de „dinainte“ si mortii „de dupa“ executia cuplului Ceausescu. Niciunul nu e mai mort decit altul, iar vinovatii pentru asasinatul in masa din decembrie 1989 sint cei pe care ii cunoastem. Mitul revolutiei romane s-a spulberat inca din clipa in care Ion Iliescu se rastea la „televiziunea romana libera“, straduindu-se sa ne convinga de faptul ca Nea Nicu si Coana Leana „numai au intinat numele Partidului Comunist“. Din acel moment am stiut cu totii ca avem de-a face cu o lovitura de palat, nu cu o revolutie.
Cartile care au aparut de 22 de ani incoace si care au ca subiect contextul tenebros al acelor evenimente suscita interes pentru ca, prezentind „culisele“, ofera cititorului impresia ca incepe sa descurce itele incurcate ale asa-zisei revolutii. Romanului i-a placut la nebunie serialul Dallas, adora pelteaua Tinar si nelinistit, care a ajuns la episodul 7000 nu stiu cit, si e lulea dupa telenovele. Chiar daca stie ca nu va apuca, in timpul vietii, finalul unui asemenea serial, lasa balta munca, amanta, circiuma, orice si da fuga acasa ca sa vada ce a mai facut JR sau nu stiu care personaj principal dintr-un soap opera fisiit. Romanului ii place sa traiasca orice moment cu sufletul la gura, dar, in acelasi timp, isi priveste resemnat propria conditie. Din acest motiv, la 20 mai 1990, a dat buzna la sectia de votare si a pus stampila pe nasul lui Ion Iliescu, tartorul loviturii de stat de numai citeva luni inainte, un personaj care promisese nu vreo schimbare de mentalitate sau de sistem, ci „liniste“. Ca si serialele cu Isaura sau cu familia Ewing, cartile despre revolutie sint pentru roman un fel de masturbare intelectuala. Ca ne entuziasmam la aventurile lui Ion Iliescu (acest Captain Power din cartile lui Grigore Cartianu si ale altora) sau la cele ale sclavei din teledulcegaria sud-americana, tot „trista“ se numeste. Sigur, ramin si vor ramine mereu intrebari legate de „revolutie“, de circumstantele in care ea s-a produs si de actorii sai principali. Evident, toti „emanatii“ din decembrie ’89 au avut sau au oarece legaturi cu unul sau cu mai multe servicii secrete. Altfel, nu s-ar fi putut explica nici prezenta lor, tam-nisam, la televiziune si mai ales evolutia lor ulterioara. Din pacate insa, este omisa intentionat una dintre problemele-cheie ale acelui moment, si anume tentativa Ungariei de a-si adjudeca o parte din teritoriul romanesc. In ultimii ani, in afara lui Nicolae Ulieru, care a deschis acest subiect intr-o emisiune a lui Radu Moraru, si de generalul Mircea Chelaru, o eminenta prea putin respectata in tara noastra, toata lumea a tacut milc pe marginea acestui subiect, de teama sa nu zgindare pe nu stiu cine. Si din acest motiv, generalul Stanculescu este tinut in continuare „la racoare“, ba mai mult, unii spun ca el insusi n-ar avea prea multe interese sa iasa la lumina. Dar aici inclin sa cred ca e vorba totusi de o exagerare. Din nefericire, ca sa revin la oile noastre pline de galbeaza, asistam la o dezinformare teribila, dovada ca, in decembrie 1989, nu a avut loc nicio revolutie, ci o alta masturbare in grup, care a dus la spalare pe creier.