Eroina a Revolutiei Portocalii de la Kiev (2004), prin care a fost alungat de la putere presedintele Viktor Ianukovici, Iulia Timosenko a ocupat functia de prim-ministru al Ucrainei in 2005 si din 2007 pina in 2010. In urma unui vot de neincredere in parlament, premierul ucrainean si-a pierdut mandatul, insa nu a renuntat, candidind la alegerile preziden­tiale, unde a fost invinsa de acelasi Viktor Ianukovici.

Condamnata la sapte ani de inchisoare, fosta sefa a cabinetului ucra­inean continua sa pledeze nevinovata, totul fiind, in opinia sa, doar o inscenare politica. Cu toate acestea, printre procese si capete de acuzare din ce in ce mai serioase, Iulia Timosenko trebuie sa se pregateasca si pentru un eventual… Premiu Nobel pentru Pace.
La jumatatea lunii decembrie 2010, Timosenko a fost arestata la domiciliu din ordinul Parchetului General de la Kiev, fiind anchetata pentru modul in care au fost cheltuite cele 290 de milioane de dolari primite de Ucraina in schimbul cotelor sale de emisii de CO2. In aceeasi perioada a anului, de Craciun, fostul prim-ministru ucrainean a mai primit o lovitura: o noua acuzare de deturnare de fonduri, in valoare de aproape 92.000 de euro, pentru care risca sa primeasca patru ani de inchisoare. De fapt, banii fusesera virati de guvern Bancii Nationale, urmind a fi depusi in contul Trezoreriei publice din Ucraina pentru acoperirea necesitatilor sistemului de pensii. O luna mai tirziu, pe 27 ianuarie 2011, Timosenko a fost acuzata si de folosirea a 1.000 de vehicule medicale pentru sustinerea campaniei prezidentiale din cadrul alegerilor din 2010.
Pe 5 august 2011, magistratii ucraineni au dispus arestarea preventiva a ex-premierului de la Kiev in baza acuzatiilor de abuz de putere in cazul semnarii in 2009, intre Ucraina si Rusia, a unor contracte de aprovizionare cu gaz rusesc. Intelegerea dintre cele doua tari, fara acordul prealabil al guvernului, a provocat statului ucrainean pierderi de peste 130 de milioane de euro, fapt care a dus la acumularea unei pedepse de sapte ani si interzicerea ocuparii unor functii publice timp de trei ani. La auzul dispunerii arestarii sale pentru ca nu ar permite, prin atitudinea sa, sa se stabileasca adevarul, Timosenko a replicat: „Mai bine ma impusti pe loc. Dati-i o arma!“, fiind de parere ca este vorba de o razbunare a presedintelui Viktor Ianukovici…
Dupa condamnarea definitiva la sapte ani de inchisoare, din 11 octombrie 2011, o a cincea acuzatie a fost formulata la adresa Iuliei Timosenko: aflata in fruntea corporatiei Sistemele energetice unice ale Ucrainei, aceasta a tainuit aproximativ 165 de milioane de dolari, favorizind o evaziune fiscala in valoare de 5,8 milioane de dolari. Nu au trecut nici doua zile, ca Agentia RIA Novosti a anuntat ca Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a deschis o a sasea ancheta penala im­potriva aceleiasi Timosenko, ea fiind acuzata de o tentativa de deturnare a peste 400 de milioane de dolari din fondurile publice, in perioada anilor ’90…  In ciuda tevaturii din jurul acuzatiilor din noiembrie si octombrie, potrivit unui comunicat SBU din 18 ianuarie 2012, dosarul penal cu privire la activitatea companiei Sistemele ener­getice unice al Ucrainei a fost inchis...
Si daca toate aceste capete de acuzare nu ar fi fost suficiente, Parchetul General din Ucraina a „descoperit“ pina si implicarea Iuliei Timosenko in uciderea unui om de afaceri, in 1996: Ievgheni Scerban, membru al Radei Supreme si director al unei corporatii financiare, a fost impuscat mortal la aeroportul Donetk, sotia sa si un angajat al aeroportului fiind, de asemenea, ucisi in atac, la ordinul lui Pavel Lazarenko (premier in perioada 1996-1997) si cu „ajutorul“ lui Timosenko, aliata sa in anii ’90…

UE si Rusia isi apara interesele…
Imediat dupa pronuntarea sentintei finale, reactiile din partea factorilor de opinie europeni si internationali nu au intirziat sa apara. Astfel, Uniunea Europeana a criticat, prin intermediul Inaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Catherine Ashton, acuzatiile si a avertizat ca „o condamnare a opozantei ar avea consecinte grave asupra relatiilor dintre Kiev si UE“, in special in raport cu incheierea acordului de asociere UE-Ucraina, aflat in curs de negociere. Mai mult, in august 2011, Statele Unite, rezonind la unison cu optica UE in privinta procesului fostului premier ucrainean, au calificat acuzatiile aduse drept „persecutie selectiva a opozantilor politici“…
Pe de alta parte, Consiliul Europei a fost de parere ca „deciziile politice trebuie analizate de parlament, nu de tribunale…“, secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Jagland, exprimindu-si speranta ca procedura de revizuire a Codului Penal din Ucraina „va face astfel de procese imposibile pe viitor“. Organizatia pentru apa­rarea drepturilor omului Amnesty International a deplins si ea condamnarea Iuliei Timosenko, amintind de ace­easi „motivare politica“ si solicitind eliberarea ei imediata. „Procesul Iuliei Timosenko scoa­te in evidenta problemele sistemice din cadrul sistemului judiciar din Ucraina, iar maniera in care acest proces s-a des­fa­­surat permite sa se exprime dubii in legatura cu independenta justitiei in aceasta fosta republica sovietica“, a subliniat directorul adjunct al organizatiei, John Dalhuison.
In alta ordine de idei, Rusia a criticat caracterul antirus al procesului in care a fost judecata Timosenko: „Acuzind-o pe Iulia Timosenko de abuz de putere la incheierea contractelor de livrare a gazelor rusesti in 2009, Tribunalul Pecerski a ignorat faptul ca aceste contracte au fost incheiate in conformitate cu legislatia rusa, ucraineana si internationala. (…) In esenta, Iulia Timosenko a fost judecata pentru niste contracte valabile juridic intre Gazprom si Naftogaz, care sint in vigoare si pe care nimeni nu le-a invalidat“, a subliniat Ministerul Afacerilor Externe rus.

Nobelul pentru Pace, o recunoastere a luptei pentru democratie…
In semn de sustinere, opozantii din Ucraina si-au propus sa stringa, pina la finele lunii ianuarie, suficiente sem­naturi pentru a valida candidatura Iuliei Timosenko la Premiul Nobel pentru Pace, simpatizantii sai colectind, pina la jumatatea lunii, mai bine de 2.000 de semnaturi. Initiativa inedita este sustinuta si in SUA, si in UE, astfel ca toate actele necesare vor fi inaintate Comitetului Nobel la inceputul lunii februarie 2012. Motivatia propunerii este pe cit de simpla, pe atit de profunda: „Iulia Timosenko este simbolul democratiei in Ucraina si cred ca tarile europene si Comitetul Nobel vor ajuta la schimbarea actualei situatii“, a declarat cel care a avut ideea, cel putin ciudata, daca tinem cont ca Nobelul pentru Pace se acorda celor care lucreaza pentru „reducerea fortelor militare“, pentru „organizarea de congrese ale pacii“ si pentru „infra­tirea intre popoare“…
Nu ar fi insa pentru prima data cind un cistigator al Premiului Nobel pentru Pace ar fi incarcerat in momentul decernarii premiilor… In 2010, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, disidentul chinez Liu Xiaobo, nu a putut fi prezent la ceremonia de decernare a premiilor, acesta ispasindu-si condamnarea de 11 ani din pricina participarii la protestele din piata Tiananmen, in 1989, si la redactarea Cartei 08, un manifest pentru democratizarea Chinei. De asemenea, Iulia Timosenko ar fi a 18-a femeie care primeste Premiul Nobel, anul trecut trei reprezentante ale sexului frumos intrind in posesia rivnitului premiu…