In acest numar debutam cu rubrica “La cafea cu o vedeta”, in care va vom prezenta diverse discutii cu personalitatile alese de VIP, la care asista si un fan al lor.

Primul ales a fost Florin Grozea, de la trupa Hi-Q, pe care-l stiu de multi ani. Acesta a fost si motivul pentru care am indraznit sa-l invit la cafea luni, 27 ianuarie, cand Bucurestiul era paralizat din pricina vremii si a troienelor de zapada in care te afundai mergand pe trotuar.

Ultima oara cand am stat la cafea, am facut un dosar despre industria muzicala romaneasca, cunoscuta in afara granitelor tarii. S-a vorbit tot mai des de film ca fiind un ambasador al tarii noastre si tot mai putin de muzica, unde avem o adevarata industrie, iar artistii romani au ajuns in varful topurilor internationale. Despre ei ne spui tu in noua ta carte,  Hit Yourself-100 de idei de la pasiune la marea lovitura.
Exista o legatura intre film si muzica. Nu poti sa mai spui ca este un curent al cinematografiei romanesti, pe plan international, poti sa spui ca este unul cultural. Ai si muzica, avem si scriitori, mai putini cunoscuti in Romania.

Asa este... Prefata cartii este semnata de Mihai Gainusa. De ce tocmai el? Ce stie Mihai despre muzica?
Este de 20 de ani in radio si televiziune. Mai intai, Cronica Carcotasilor a fost in radio, iar acolo se difuzeaza muzica. M-am gandit la cineva care sa fie si in mass-media, in industria divertismentului, dar, in acelasi timp, sa fie si scriitor. Cum sunt foarte putini, doar pe el il stiu, acum ma stiu si pe mine, sunt putini oameni care sa scrie si carti in industria de divertisment.

Cum i-ai inaintat propunerea de a scrie prefata cartii?
Nu era scrisa cartea. L-am sunat si i-am zis ca vreau sa-i arat cartea. A ras de mine, zicandu-mi: „Dar de ce vrei tu sa faci treaba asta cu carti? Stii ca nu se vand carti in Romania, nu intereseaza pe nimeni”. Ceea ce cred ca este felul lui de a se rasfata. El a scos cinci carti. I-am spus ca eu vreau totuși. Atunci mi-a zis sa-i trimit cartea, sa o citeasca si dupa aceea sa scrie prefata. Pentru mine era o bucurie, pentru ca a scrie o prefata fara sa citesti, ar fi fost urat.

HI-Q a avut prima pagina de Facebook din istoria muzicii romanesti.
Nu...Prima, ever. Nici eu nu stiam. Prima pagina de Facebook in Romania! Este foarte amuzant. Acum cativa ani, Facebrands, o agentie din social media, a facut o statistica. Au sapat un pic si au aflat ca prima pagina de Facebook au fost un hotel din Transilvania, trupa Hi-Q si nu mai stiu cine. Se stie ca in luna septembrie 2006, trei pagini s-au facut in Romania.


Apoi ai venit cu un site pentru muzica. A fost atunci tot o noutate.
Da, am avut si un site de muzica in 1999. Pe vremea aia nu era Internetul in Romania ce este acum. Mama mea, la serviciul unde lucra, ma primea la sfarsitul programului ca sa navighez.

Unde lucra mama ta?...
La o rafinarie in Brasov... Firmele aveau Internet. Mergea foarte greu si nu faceau nimic cu el. Aveau niste adrese de e-mail, dar nu faceau nimic. Cu cine era sa vorbesti, ca nu avea nimeni adresa de e-mail in Bucuresti. Era interesant.
Dadeai „www” si vedeai ce se intampla.

La ce varsta ti-ai luat calculator?
Pe la zece ani. Pe atunci cred ca eram si primul din bloc. Era un calculator romanesc, un HC romanesc. In '94.

Si ce faceai pe el? Jocuri?
Erau si jocuri pe caseta. Parintii mei s-au gandit la o chestie foarte interesanta. Ii laud din nou. Mi-au gasit un baiat care se pricepea cat de cat la calculatoare si venea dupa serviciu si ma invata Basic, limbajul de programare pentru calculator. Gen: „Haideti sa facem 4 plus 7. Vedem cat iese?”. Avand in vedere ca eram clasa a V-a, a VI-a, si pe vremea aceea calculatoarele erau o chestie foarte severa, a fost bine. Mi-a deschis gustul catre tehnologie.

Ieri (26 ianuarie a.c.) a fost ziua lui Nicolae Ceausescu. Ce amintiri ai din perioada epocii de aur?
Tin minte, la gradinita, desenam foarte bine, spre deosebire de colegii mei. Pentru 23 august trebuia sa fac ceva ce avea legatura cu tovarasii. Voiam sa fac manifestatia cu Ceausescu si sotia in masina, cum stiam eu ca era. A fost foarte chinuitor. Am incercat sa fac fetele lor in asa fel incat sa nu arate urat. Aveam cinci- sase ani. Cum puteam sa desenez fata lui Ceausescu ca sa arate cat de cat acceptabil? Imi era frica ca mi s-ar putea spune: „Copile, ti-ai batut joc de Ceausescu”.

Cati bani aveai in buzunar cand ati decis sa va ocupati de muzica?
Niciun ban. Parintii nostri nu ne-au interzis sa facem muzica. Ne-au spus: „Daca vreti voi sa faceti treaba asta... Noi nu va ajutam, pentru ca noi credem ca voi trebuie sa fiti ingineri”. Atata timp cat nu chiuleam si nu o luam pe carari dubioase, puteam sa facem orice. La sfarsitul lunii ne venea alocatia. Puneam alocatie langa alocatie si cumparam patru ore de studio. Am incercat si noi sa mergem la cel mai bun studio din Brasov si cei de acolo se prindeau, pentru ca noi veneam o data pe luna. Pana la urma, ne-au intrebat de ce noi venim in aceeasi perioada. Le-am zis ca pana atunci asteptam alocatia. „Nu puteti si voi sa strangeti banii si sa tragem si noi, o data, patru zile consecutiv?”. Noua ne-a facut placere lucrul asta ca nu mai faceam pauza o luna. Mergeam cu trenul la emisiuni, la Bucuresti. Tin minte ca, odata, dupa ce am semnat cu casa de discuri, a fost o petrecere de lansare pentru trupa Class, in Regie, club Maxx. Pentru ca nu exista niciun tren la 5.00- 6.00 dimineata cand s-a terminat petrecerea si nici nu aveam unde sa stam, pentru ca nu aveam bani de hotel, ne-am dus in gara. Si am aflat atunci ca aceasta se inchide. Stai in gara unde este cald si cat de cat bine. Si vine un nene si ne intreaba: „Voi ce cautati aici?”. „Pai, asteptam trenul de 8.30”. „A, pai trebuie sa iesiti ca acum facem curatenie”. Gara se inchide o ora dimineata dupa care se redeschide. Asa era pe vremea aia. Uita-te la mine si la Mihai, dupa ce am stat in gara in frig, am iesit afara si ne-am plimbat prin oras, ca prostii. Nu aveam bani. Am plecat apoi la Brasov. Am luat primul tren. Eram supertineri, 19 ani. Tot ce aveam era pe noi. Ghiozdan, geaca etc... Si astea sunt amintiri foarte frumoase. De aceea cred ca am si ramas cu capul pe umeri. Pe noi nu ne-a luat o televiziune sau o casa de discuri sa ne faca vedete peste noapte, sa ne imbrace frumos. Am luat-o usor, usor. Am parcurs fiecare pas. Te bucuri apoi la fiecare lucru pe care il castigi. Cand am avut primul concert, gratuit, normal, organizat de casa de discuri, la Romexpo, tin minte ca pentru noi era extraordinar. Nu stia nimeni melodiile noastre. Nu stia nimeni cine suntem. Apoi, dupa ce am cantat pe putini bani, mi s-a parut, de asemenea, extraordinar. Practic, avem 18 ani de Hi-Q in care pot sa spun aproape in fiecare luna ce lucruri frumoase ni s-au intamplat, interesante, ma simt plin de povesti. De aceea scriu carti. Vreau sa ramana undeva toate acestea. Cand eram tanar, daca ma duceam la un concert cu Holograf si auzeam ca zice ceva, eu tineam minte si ma gandeam apoi la lucrul respectiv. Sau cand am fost la un concert cu 3 Sud Est, pe vremea aceea erau foarte cunoscuti, noi abia ne lansaseram la Brasov, m-am uitat foarte atent la ei. Cum vorbesc cu publicul, ce microfoane au, ce mixer au. A doua zi, impreuna cu Mihai, am hotarat: ne luam si noi mixer, ne luam microfoane...

Ne aflam in cafeneaua F64. Ce fel de fotografii preferi. Peisaje? Iti iei aparatul foto in turnee?
Da. Sotia mea, Ioana, este cea mai pasionata de fotografie. Chiar maine (n. red.-28 ianuarie a.c.) facem o sedinta foto pentru o revista impreuna cu Sasha (n.red.-fiul lor). Avem un aparat de fotografiat, dar vreau sa-ti spun ca telefoanele astea noi, smartphone-urile, sunt deja mai mult decat de ajuns pentru niste oameni ca noi, care nu suntem niste profesionisti. Fotografii de pus pe blog, pe Facebook,     fac cu telefonul pe care-l am, se rezolva.

Gadgetul preferat...
Samsung - telefonul. Laptopul si tableta. Eu chiar primesc de la anumite firme aparate ca sa le tastez.


Fan Hi-Q, George, student anul IV la Facultatea de Inginerie Aerospatiala de la Universitatea Politehnica din Bucuresti, va deveni inginer de aviatie.

Cum  v-a venit ideea sa filmati clipul piesei „Luni” la Clinceni, unde se afla Aeroclubul Romaniei?

A fost ideea lui Mihai, el fiind pilot. In piesa se spune ca luni nu ai chef, ti-e lene, Mihai a venit intr-o zi si a zis sa facem videoclipul in stilul Hiq. Adica total contrar a ceea ce spun versurile. „Hai sa zburam cu avioanele!”, a venit ideea lui. Era sa lesinam, eu si cu Dana, dar pana la urma nu a fost chiar asa complicat. Trebuie mentionat ca de cand Mihai a devenit pilot, foarte multe discutii vin in directia asta. In acest domeniu trebuie sa ai foarte mult curaj si o gramada de cunostinte tehnice. Sotia mea este stewardesa si de la ea stiu ca in industria aeronautica toti sunt toba de carte.