Crin Antonescu este fruntas, astazi, in topul optiunilor electoratului si pare sa aiba cale libera spre Cotroceni, la viitoarele alegeri. Cu toate acestea, orice se poate intimpla pina atunci. In interviul urmator, Antonescu vorbeste deschis despre relatiile pe care le are cu Patriciu, Tariceanu si Orban. Desi considera ca, la ora actuala, exista o inflatie de titluri de profesori universitari, precum si de doctorate, politicianul isi doreste sa predea un curs de istorie studentilor…

Sinteti un bun orator. V-a trecut vreodata prin minte sa va apucati si de scris?
Da, mi-a trecut si-mi mai trece prin minte, in fiecare zi. Asta mi-ar fi placut cel mai mult sa fac in viata. Daca n-am facut acest lucru pina acum, inseamna ca nu am avut, cu adevarat, aceasta chemare. Voi incerca in 2011, macar pe blog.

Ati mai preda?
Ca profesor, nu am mai intrat intr-o clasa de curs din ’92. Dar am mai avut intilniri in mediul universitar. Sigur, acestea nu erau ore de curs propriu-zise, ci discutii, prelegeri. Asta m-a facut sa imi aduc aminte si sa tinjesc dupa aceasta meserie care, chiar daca nu este bine platita nici in Romania, dar mai nicaieri in lume, ramine una dintre cele mai frumoase…

Politicienii sint profesori sau asistenti universitari in masa… Dvs.?
Este o tara in care eu cunosc tot mai putini oameni care nu sint profesori universitari sau doctori in ceva. Nu vreau, cu aceasta remarca malitioasa, sa-i jignesc cumva pe cei care, intr-adevar, au muncit la educatia si profesia lor. E limpede ca exista o inflatie de doctorate… Asta este, pur si simplu, impresia unui simplu cetatean. Nu am mai multe de adaugat.

Unde v-ar placea sa predati, la liceu sau la universitate?
Toate virstele sint frumoase. Presupun ca interesul meu s-ar indrepta, mai degraba, spre predarea in inva­tamintul universitar, pentru ca, cu cit virsta invataceilor este mai scazuta, cu atit talentul didactic trebuie sa fie mai mare, mai special, lucru de care eu nu prea dispun, desi iubesc copiii si am predat cu placere. La cei mici conteaza, in primul rind, nu bagajul tau de cunostinte, ci stilul, metoda, rabdarea si aplicatia didactica. Acestea doua din urma sint esentiale, dar nu suficiente pentru a fi un bun profesor. Nu este suficient sa iubesti copiii – iar eu chiar ii iubesc! – pentru a fi un bun profesor…
Este cam tirziu acum sa fac toate demersurile in acest sens. Dar da, mi-ar placea sa tin un curs, asa, la un moment dat… Tema? Categoric istoria, un domeniu de care sint si voi ramine mereu indragostit. Regret ca nu am timp sa comunic mai mult despre aceasta stiinta, nici vreme sa mai citesc atit cit mi-as fi dorit…

Care e ultima carte citita? Stiu, vi s-a mai pus intrebarea asta…
Da, dar raspunsul este altul, pentru ca, intre timp, am mai citit vreo doua carti. Ultima dintre ele este un volum foarte interesant, o istorie mai larga a cresterii si descresterii Imperiului Britanic.

Va surprinde si pe dvs. ca aveti  asa mare trecere la popor?
Sincer sa fiu, nu credeam ca se va intimpla asta vreodata. Am facut atit cit am putut. M-am comportat, in spatiul politic, asa cum m-a taiat capul, constient ca aceste atitudini nu sint de natura sa aduca mari sufragii populare, sa adune cantitati enorme de optiuni. Am fost mereu preocupat de a fi o voce pentru segmentul meu, in care m-am simtit intotdeauna apreciat. Este, si pentru mine, o surpriza. Dar, spre deosebire de ceea ce vor unii sa creada, asta nu ma „ameteste“ deloc, nu ma face sa cred ca sint mai bun decit am stiut eu ca sint.

Sincer, ce aveti de pierdut sau de cistigat din alianta cu PC?
Cred ca nu avem nimic de pierdut si nici eu, personal. Sint constient ca toata canonada dezlantuita – ma rog, in mod interesat sau de unii chiar fatis, la adresa mea – fara indoiala, ar putea sa duca la pierderi de voturi… Nu neg acest lucru. Este un risc pe care mi l-am asumat. Spun ca nu pierd, intrucit nimic din ceea ce spun si fac, in politica, nu este pus sub semnul intrebarii de asocierea cu PC. De cistigat cred ca atit eu si PNL, cit si PC, care este un partid mai mic si foarte contestat, cistigam, tocmai acum, cind oamenii care au macar citeva scopuri comune trebuie sa se uneasca. 

Adica nu ati urmarit accesul mai facil in trustul de presa detinut de Dan Voiculescu?
Nici vorba ca as fi urmarit asa ceva. Explicatia aceasta  aproape penibila pe care o dau unii, ca mi-ar fi facilitat accesul intr-o anumita televiziune, este o aberatie. Nu tin sa intru preferential undeva.

Ati putea avea in propria curte un trust, asta pentru ca prietenul Dinu Patriciu are unul, iar acum se coace postul tv…
Adica? Domnul Patriciu, ca proprietar de trust, nu a fost nicicind in curtea PNL. Si, daca urmariti ziarul Adevarul, al Domniei Sale, nu a facut vreodata politica pro-PNL. Pro-Antonescu, in niciun caz. Ba chiar din contra: exista acolo critici constanti si inversunati ai PNL, precum si ai mei personali: domnii Plesu, Cartianu, Cristoiu, ca sa folosesc doar nume ilustre sau aproape ilustre... Ar fi putut exista o platforma care sa sustina PNL, ce-i drept. Ar fi putut, dar nu exista. Ginditi-va ca am trecut printr-o campanie electorala in care Adevarul nu a facut politica; ginditi-va ca nici atunci, nici acum, ziarul Adevarul nu mi-a fost favorabil. Asta este, probabil, cea mai simpla dovada impotriva aberatiei ca eu sint omul lui Dinu Patriciu, ca, ma rog, PNL ar fi partidul lui Dinu Patriciu…

Se pare ca nici prietenia nu mai este ce a fost. Stiu ca sotia dvs., Adina, si sotii Patriciu sint prieteni…
Eu am o relatie de amicitie cu Dinu Patriciu de foarte multi ani, o relatie care nu a insemnat niciodata o legatura politica, in sensul in care optiunile lui Dinu Patriciu sa determine optiunile mele sau invers. Din ’92, de cind ne cunoas­tem, am fost pe pozitii foarte diferite. Azi, dupa cum Dinu Patriciu a repetat in mai multe rinduri, vedem lucurile tot diferit.

In concluzie, prieteni sau nu?
Diferentele noastre de optiuni nu afecteaza o relatie care insa trebuie inteleasa asa cum este ea. Dinu Patriciu este un amic. Ne vedem, sigur, o data la citeva luni, bem o cafea si mai vorbim despre ce s-a mai intimplat in oras, una sau alta. Nu exista o relatie de alt tip si, in orice caz, nu ne influentam unul pe celalalt. La politicieni, relatia de prietenie nu se desfasoara la fel ca la oamenii normali. Cind nu faceam politica, sau cind eram la inceput, aveam relatii de tip obisnuit cu prietenii mei din afara politicii: activitati comune, iesiri in oras, intilniri, mai stateam de vorba…

Alianta cu PSD aduce avantaje pe termen lung?
Eu cred ca acest proiect se realizeaza pentru ca, in Romania, trebuie sa se intimple ceva acum. Asta este calea cea mai scurta, desi nu e deloc usoara. Sigur ca nu este o relatie pe o perioada foarte lunga. E doar o actiune comuna, de interes national, din punctul meu de vedere, care are loc, dar, dupa aceea, ne ducem fiecare pe drumul sau. Dar este foarte greu de spus, acum, daca vom reusi acest lucru. Eu imi doresc din tot sufletul sa mearga; sint gata sa indur nesfirsite ocari, de dimineata pina seara, de la tot felul de oameni care nu au facut nimic, nici cind tara asta era in miinile lui Ceausescu, nici acum, cind e in miinile lui Basescu; sint persoane care stiu doar sa critice pe oricine ar fi in opozitie. Eu pasesc pe drumul meu si am trecut de faza in care chiar consideram ca oamenii astia sint bine intentionati. Atit pot face ei, atita fac. Daca eu pot face mai mult, atunci voi face!

Ce aveti de impartit dvs. si Tariceanu? De ce nu faceti echipa?
Eu am luat PNL-ul de undeva de la 19% in sondaje, am dus o campanie electorala, sprijinit de mult mai putini oameni decit ar fi trebuit, am obtinut un scor care a tinut PNL in joc si, pina in acest moment, am dus partidul catre aproape 27% in sondaje. Orice s-ar intimpla, aici va ramine, datorita unei adevarate miscari de forta. Ca atare, nu cred ca se poate spune ca PNL este un partid slab. Cu domnul Tariceanu am o colaborare normala; Domnia Sa este liderul grupului PNL din Camera Deputatilor; functionam in acelasi partid. Nu vad, nu imi explica nimeni ce ar trebui sa fac eu ca sa dau impresia ca as colabora, realmente, cu Tariceanu. Partidul acesta nu poate sa aiba decit un singur prese­dinte. Intii a fost Domnia Sa, care a facut tot ceea ce a putut, in calitate de prese­dinte al partidului; acum sint eu, si fac si eu ce pot… Vom vedea ce ne rezerva viitorul. Nu putem fi amindoi, in acelasi timp, presedinti ai partidului. Nu ma aflu in situatia in care sa negociez orice decizie a partidului cu domnul Tariceanu sau cu orice alt coleg.

Imaginea din exterior este ca domnul Tariceanu nu este deloc implicat in decizii…
Eu nu am cum sa schimb acest lucru. Este o problema de imagine a Domniei Sale. Poate ca anumite pozitii, declaratii – la care Domnia Sa are tot dreptul – au creat impresia ca ar fi doar un spectator, ca asteapta sa vada cum se termina, daca PNL e bine sau nu sub presedintia lui Antonescu… Eu nu am sentimentul ca domnul Tariceanu ar trebui sa faca mai mult.

Dar de Ludovic Orban ce va desparte? Pina acum un an-doi, erati prieteni adevarati. Va sprijineati reciproc. Azi… „s-a dus iubirea”.
Am fost intotdeauna intr-o relatie foarte buna cu Ludovic si sper ca, in plan sufletesc, aceasta sa fi ramas la fel. Ne-am intil­nit mai putin in ultima vreme si am discutat si mai putin. In 2010, eu am avut niste optiuni politice. Pentru cine a uitat, reamintesc, i-am propus lui Ludovic pozitia de prim-vicepresedinte pe lista aceea a mea, cum s-a spus. El a fost cel care a ales despartirea. A avut o alta optiune si a fost impotriva propunerii mele. Eu cred, in continuare, ca am facut bine; probabil ca Ludovic crede, la rindul lui, ca el a facut bine. Cu toate acestea, facem parte dintr-un partid in care amindoi putem merge inainte, chiar daca avem optiuni diferite.

Il mai sustineti pe prietenul Oprescu la primarie?
Aici e vorba despre situatii in care nu mai merge pe prietenie. Eu l-am sustinut inainte. Urma­resc ce face Sorin la primarie, atit ca prieten, cit si ca bucurestean. Fara indoiala ca eu, in calitate de presedinte al acestui partid, am anumite responsabilitati, care depa­sesc simpatiile sau antipatiile mele. E o decizie pe care nu o pot lua de unul singur, mai ales acum, cind vorbim de o mare alianta. Prima mea dorinta este ca Bucurestiul sa aiba un liberal ca primar general.

Oamenii mari nu uita de unde au plecat. Va paste pacatul uitaii?
Eu nu pot uita niciodata de unde am plecat – fara ca prin asta sa se inteleaga ca as fi un mare om... – desi am trecut prin multe greutati in viata, chiar si in copilaria mea. In acea perioada se regasesc cele mai frumoase clipe din viata mea, prietenii adevarate si durabile, tot ceea ce se constituie, acum, in averea mea. Nu vreau sa uit de unde am plecat; nu ma paste acest pericol, indiferent ce s-ar intimpla cu mine…