Nu mai exista roman normal la cap care sa nu-si dea seama ca, dupa Ceausescu, s-au facut greseli la fel de mari, poate chiar mai mari decit cele din trecut. Sa fi fost de vina iarasi sistemul? Cel comunist era de import. Ceausescu a incercat sa-i dea o culoare romaneasca. Am „romanizat“, oare, si democratia?

Da. Acesta e numele de familie al greselilor din ultimii 20 de ani: am incercat sa fim smecheri, sa romanizam tot ce tine in chip esential de democratie si am distrus tara la fel de mult cit o facuse si Ceausescu, in incercarea lui de a romaniza comunismul.
Da. Numele de familie al greselilor noastre este format din toate prenumele noastre.
Nu am reusit sa-l inlaturam pe Ceausescu, atunci cind s-a ivit ocazia, printr-o miscare interna. Unii erau prea mindri ca reusiseram sa punem tricolorul peste comunism. Altii erau prea lasi ca sa isi sacrifice linistea, poate chiar libertatea, pentru a construi un curent de opinie indreptat catre orizontul unei autentice revolutii nationale. Intre unii si altii, o imensa majoritate, pe cit de tacuta, pe atit de ignoranta: marea masa a smecheriei romanesti.
Ne-am lasat salvati de dictatura lui Cea­usescu printr-o combinatie de interese internationale, iar apoi am dat fiinta unui enorm cor de vociferari impotriva acestei pseudorevolutii si am ratat sansa de a intelege ceea ce ne-ar fi putut restabili demnitatea nationala: faptul ca, asa manipulata cum a fost, pseudorevolutia noastra a fost perceputa, in alte tari ex-comuniste, drept una reala, mai ales in Rusia, astfel incit epocalul „pseudo“ din decembrie 1989 s-a transformat (printr-un providential efect de bumerang) intr-o realitate care a dus la desfiintarea URSS si la scoaterea lui Gorbaciov in decor. Fals – nationala noas­tra „revolutie“ s-a metamorfozat, la Kiev si la Moscova, in revolutii nationale autentice, care au scos comunismul din istorie. Nu acesta fusese planul KGB-Gorbaciov. Nici macar la Washington nu era activat un plan de desfiintare a URSS (desi Alexander Iakovlev amenintase, deja, in felul urmator: daca nu veti fi loiali ideii de perestroika, va vom face o mare surpriza, va vom lasa fara ­inamic!).
N-am inteles, asadar, logica anilor 1990-1991 si am adaugat inca un strat „geologic“ vechilor noastre complexe de inferioritate, in loc sa ne scuturam de vechile straturi si sa prindem curaj intru consolidarea unui binemeritat complex de... demnitate: caci cu adevarat am fost capul de pod al desfiintarii imperiului comunist. Mia de morti din ­Ro­mania lui decembrie 1989 a schimbat istoria. Dar noi n-am inteles. Nu e o consolare faptul ca nici KGB-ul n-a inteles nimic din sacrificiile manipularilor din Romania. Noi am ra­mas in burta de balena a complexelor noastre de inferioritate.
Dupa 20 de ani apare, in sfirsit, o carte cu adevarat revolutionara. Se numeste Inlaturarea lui Ceausescu, asa cum va fi fost. Autorul: matematicianul si constitutionalistul Valeriu Mangu. Abia acum ni se da prilejul sa intelegem ­cine a fost adevaratul erou national al in­la­turarii dictaturii comuniste. Este un general-colonel, pe care emanatii (pseudo)revolutiei noastre l-au tinut in puscarie, dupa 1989, pina ce au pus la punct noile servicii de informatii. Potrivit demonstratiei (geniale, dupa opinia mea) din cartea lui Valeriu Mangu, acest general-colonel a salvat Romania de la dezintegrare teritoriala (vezi cazul Iugoslaviei). Pretul conservarii integritatii teritoriului romanesc a fost platit, apoi, printr-un alt general, Victor ­Atanasie Stanculescu, care a inchinat tara URSS-ului. Apoi, URSS-ul insusi a platit pretul faptului ca generalul-­colonel Iulian Vlad a refuzat sa joace jocul razboiului civil. Cei care au murit totusi in falsul razboi civil ce a urmat au fost razbunati in august 1991 si in lunile care au urmat.
Si ei trebuie, azi, considerati adevaratul front al salvarii noastre, impreuna cu Iulian Vlad.