Constitutia noastra e in asa fel gindita incit alegerile anticipate nu s-ar putea declansa decit daca majoritatea parlamentara si-ar dori acest eveniment. N-a fost cazul decit o data, dar si atunci dorinta majoritatii n-a tinut decit o zi sau doua: pe la inceputul primului sau mandat, presedintele Basescu i-a cerut premierului Tariceanu sa organizeze anticipate.
Presedintele si premierul se bazau pe o majoritate fragila, nu puteau schimba Constitutia, de pilda (ar fi avut nevoie de 66% din mandatele parlamentare). Presedintele s-a gindit ca daca guvernul sau va fi acela care va organiza alegerile, s-ar prea putea sa prinda pragul de 66%. Tariceanu a fost de acord cu aceasta idee doar o zi sau doua, apoi s-a raz­gindit. A urmat conflictul presedinte-premier.
Acum, protestatarii cer anticipate. Nu le vor, acum, decit Opozitia si strada. Lucrurile s-au mai detensionat cind Curtea Constitutionala a dat de pamint cu comasatele. In iunie, vom avea alegeri locale. In acest context, Crin Antonescu, fara sa fi obtinut consensul in alianta din care si PNL-ul face parte, a facut o propunere de ginditor rupt in fund de realitatea constitutionala. S-a gindit ca, daca toti parlamentarii si-ar depune demisia, ceea ce ar urma ar fi anticipatele. Fals. Ceea ce ar urma ar fi alegeri pentru fiecare mandat vacant, iar noile mandate ar dura numai pina in noiembrie, cind vine vremea alegerilor la termen (cele care dau mandate de patru ani). Daca majoritatea ar dori anticipatele, n-ar mai fi nevoie de demisii: ar demisiona doar Boc, s-ar face un nou guvern, n-ar fi validat, s-ar mai face un guvern, n-ar fi validat nici acela si, gata, avem anticipate.
Asa scrie in cartea pe care, pare-se, Crin Antonescu a rasfoit-o doar, dar de inteles n-a inteles-o.
Cind s-a dus in sedintele USL ca sa obtina consensul pentru mareata sa idee falsa, i s-a explicat ca n-ar mai trebui sa vorbeasca in public inainte de a se consulta cu aia care au citit mai bine ca el Constitutia.
PDL-ul nu vrea anticipate. Nu le vrea azi. Dar, miine, s-ar putea sa le vrea. Daca, in saptaminile care urmeaza, pedelistii vor vedea ca sondajele prezinta un trend de cadere a simpatiei lor electorale spre 5%, se vor gindi ca nu e bine sa cada si sub acest prag. Nu vor putea inversa trendul decit acceptind ideea ca anticipatele au devenit deja ultima lor solutie. Si atunci sa vezi minune: Crin Antonescu va explica poporului ca nu e bine sa avem anticipate, iar Boc va dori sa desfiinteze prin lege pragul de 5% (ca sa prinda si pedelistii citeva mandate de parlamentar; ca sa nu pa­teasca precum PNTCD in 2000).
Situatia in care ne aflam acum este fara precedent. Caderea PDL-ului in simpatia electorala este, de fapt, fara precedent. Acest partid pretinde ca a facut sacrificii de imagine pentru reformarea statului. Dar nu i-a cerut nimeni sa-si sacrifice sansele de a mai intra in parlament. Cind si cum a aparut acest risc? Cind unele voci din partid au jignit protestatarii, atunci si-a scris PDL-ul testamentul. Cum a fost posibil acest fapt extrem de grav? S-a repetat o istorie care l-a pocnit in cap si pe Ceausescu.
Nu l-a pocnit in cap pe Ion Iliescu, in 1990, desi i-a jignit si el pe protestatari. Da, dar FSN-ul de atunci calarea un trend de crestere a simpatiei. Era calare pe tigru. Lectia pe care nu vrea nimeni sa o invete este aceasta: te poti juca cu tigrul cind e ghiftuit, dar e contraindicat sa-l har­tuiesti cind e flamind sau cind e ranit.
In fine, anticipatele… S-ar parea ca mult mai multa nevoie de ele are UDMR-ul. Inca o data de vointa acestui partidulet depind chestiunile cele mai importante.