Documentarist afirmat prin productii ca Razboi pe calea undelor si Kapitalism - reteta noastra secreta, Alexandru Solomon a colaborat si la recent lansatul documentar coproductie internationala, Adio, tovarasi!. Subiectul general al filmului documentar, difuzat de la sfirsitul lui noiembrie pe TVR 1, este perioada pe care tarile din Est au trait-o sub comunism. Povestea se construieste din perspectiva fiicei care nu a trait in acea perioada, in contrapondere cu amintirile si trairile tatalui, insusi regizorul Andrei Nekrasov. Adio, tovarasi! sau inceputul unei lungi perioade de constientizare? Inaintea unei cercetari personale, regizorul Alexandru Solomon ne-a impartasit opinia sa.
De ce Adio, tovarasi!? Cind vi s-a facut propunerea sa fiti producatorul roman al acestui documentar?
Acum vreo trei ani, producatorul german si cel francez (Christian Beetz si Olivier Mille) mi-au vorbit pentru prima oara despre proiectul lor. Cautau parteneri in toate tarile din Europa Centrala si de Est pentru a-i ajuta sa faca documentarea, sa gaseasca personajele si materialele de arhiva si sa organizeze tot ceea ce tinea de productia locala.

Ce a insemnat munca pentru acest documentar? Cum s-a realizat centralizarea informatiilor?
Producatorii si regizorul mi-au trimis un set de teme pe care voiau sa se concentreze, teme care se ordonau cronologic, intrucit asa urmau sa fie montate ­cele sase episoade. Le-am propus diverse personaje care ar putea vorbi despre temele respective, de fapt oameni care au trait direct povesti legate de temele acelea (cum ar fi politica natalitatii sub Ceausescu, construirea Casei Poporului sau asa-numita sistematizare a satelor). Am inceput colaborarea cu TVR pentru a gasi materiale de arhiva care sa sustina vizual evenimentele din acei ani (ceea ce nu ­este intotdeauna evident, pentru ca imaginile din anii dictaturii sint materiale de propaganda; tot ceea ce tine de viata reala a acelor ani, de fapt, nu s-a filmat sau se ­vede mai degraba „printre rinduri“). Eram permanent in contact cu echipele de la Berlin si Paris, am facut, impreuna cu colegii mei de la Hi Film, o fisare migaloasa a materialelor de arhiva pe ­care le-am vizionat si le-am copiat, am realizat interviuri preliminare cu personajele posibile si am fost in locurile unde am fi vrut sa se filmeze, ca sa facem fotografii etc.

Documentarele care v-au adus recunoasterea in Romania, Razboi pe calea undelor si Kapitalism - reteta noastra secreta, trateaza subiecte strins legate de perioada comunista, fie prin descrierea unor evenimente si situatii din acea perioada, fie prin descrierea consecintelor acestui regim, a noilor sau vechilor imbogatiti. Ce este diferit, din punctul de vedere al abordarii?
Adio, tovarasi! este un proiect ambi­tios, pentru ca acopera o perioada destul de lunga (1975-1991), in toata aria de influenta a Uniunii Sovietice. Ideea seriei a fost sa spuna istoria „mare“ a decaderii blocului comunist prin povestile „mici“ ale oamenilor care sufereau, iubeau, protestau sau - pur si simplu - traiau in acele vremuri. Apoi, este rezultatul unei colaborari intre doi producatori din Vest si opt companii din tarile foste comuniste.
In fine, proiectul are o componenta cross-media foarte consistenta – adica o platforma on-line cu multe materiale suplimentare fata de serialul tv. De fapt, cred ca este prima platforma interactiva de acest tip cu material din si despre ­Romania. Ea este disponibila prin Hotnews si accesind link-ul: http://romania. farewellcomrades.com.

Veti continua cu documentare pe aceeasi tematica?
Nu. In principiu, cu Kapitalism - reteta noastra secreta am ajuns, ca sa spun asa, la actualitate si intentionez sa ramin in zona aceasta.

Privind trecutul in ochi
Carui tip de public ii este adresat acest documentar?
Adio, tovarasi! este destinat tuturor, dar desigur ca este gindit mai degraba pentru un public tinar, ceea ce explica si componenta cross-media, on-line. Pentru ca vorbim de un public care nu se mai uita la televizor, un public care mai degraba isi culege informatiile, dar si „emotiile“ de pe internet.

Mai este posibil ca un tinar de 20 de ani sa inteleaga ce s-a petrecut, daca nu este pasionat de istorie, asa cum este si protagonista documentarului, fiica lui Nekrasov?
Eu cred ca da. In fond, daca oamenii pot intelege ce s-a petrecut in timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial sau – si mai mult - in vremea faraonilor, ce ii impiedica sa priceapa o perioada in care au trait parintii lor, o etapa care a lasat o amprenta puternica asupra societatii romanesti asa cum este ea astazi? Cred ca nu este necesar sa fii pasionat de istorie ca sa vrei sa vezi ce s-a intimplat cu o generatie inaintea ta, mai ales pentru ca aceasta determina viata noastra de astazi.

Exista niste neintelegeri specifice care apar intre oameni care au trait in epoci diferite, dintre care una vadit autoritara? O fractura?
Sint totdeauna fracturi intre generatii si este sanatos sa fie asa. In Germania postnazista, abia tinerii din generatia 1968 au inceput sa le puna in­tre­bari parintilor lor despre trecutul nu tocmai curat pe care l-au trait.
Care este continutul mesajului Adio, tovarasi!? Credeti ca este posibil acest adio sau este numai o ironie?
Cred ca un „adio“ este posibil numai daca privim trecutul in ochi, daca il cunoastem, daca este onorata memoria victimelor si sint identificati cei responsabili de represiune. Trebuie sa stim de unde venim ca sa intelegem unde ne ducem. Dar acesta este un proces lung, poate sa dureze mai multe generatii. Sintem abia la inceput...