Parintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai timpurilor noastre, a plecat dintre noi in urma cu mai bine de o luna, insa va ramane vesnic in amintirea celor care l-au cunoscut si i-au ascultat invataturile. Este si cazul unuia dintre cei mai importanti artisti plastici contemporani, Iuliana Valsan. Pictor si scenograf de succes, cu mai multe nominalizari si un premiu UNITER la activ pentru decorul la "Herr Paul", montare a regizorului Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, Iuliana l-a cunoscut inca de pe cand era copil pe parintele Arsenie Papacioc. A insemnat o parte din viata sa, iar acum, ori de cate ori are de luat o decizie se gandeste ce sfat ar fi primit de la parintele Papacioc. "Parintele este, de fapt, o parte din viata mea si un punct perpetuu de raportare. Oricand am de luat o decizie ma gandesc ce parere ar avea parintele si ce sfat mi-ar da", a spus Iuliana Valsan intr-un interviu acordat Romania Libera. L-a cunoscut pe parinte cand avea doar cinci ani si era foarte bolnava. De atunci, manastirea a devenit a doua sa casa. "Aveam vreo 5 ani si eram bolnava. Era ceva ce se pare ca nu putea fi tratat de medicina traditionala. Oricum, medicii nu mi-au dat de cap. Realitatea manifestarii ei ca boala consta in faptul ca nu-mi ajungea suficient aer la creier. Asa ca unii doctori imi tratau polipii, altii amigdalele, altii aparatul respirator, fiecare trata cate un organ, dar ei nu vedeau boala in complexitatea ei. Era mai degraba o maladie ce tinea de sensibil, de suprasensibil, realitate celulara, de mostenire genetica, mostenire informationala, tot ce tine de energetic si material in structura noastra umana. si atunci, mama, care este crestin-ortodox practicant, mi-a gasit terapeutul perfect - pe parintele Arsenie. Cum noi locuiam in Constanta, drumul pana la Manastirea „Sfanta Maria" de la Techirghiol era scurt, iar mama mergea acolo din 1976, de cand a venit parintele Arsenie. Asa ca manastirea a devenit a doua mea casa. Parintele m-a adoptat din prima clipa si chiar obisnuia sa spuna ca sunt fetita lui", a marturist aceasta. Spune ca parintele s-a apropiat de ea ca de oaia cea mai chinuita, cu probleme. Si nu a vindecat-o doar fizic, ci a si transformat-o ca om. Despre moartea parintelui Iuliana spune ca "a avut grija sa plece de-abia dupa ce si-a vazut copiii spirituali formati. Eu ma gandeam mereu cu groaza la „plecarea“ parintelui. Pentru ca atata vreme cat traia ma simteam in siguranta, ca un copil care stie ca poate face orice prostie pentru ca se va gasi mereu prim preajma tata sau mama sa o dreaga. Parintele Arsenie a fost mereu plasa mea de siguranta. Acum simt insa ca, desi nu mai am sub mine o plasa de siguranta, nici nu mai am nevoie de ea. Pentru ca pe mine, in timpul vietii sale, parintele m-a invatat sa zbor".
(Sursa foto: Facebook)