VIP va prezenta cu ceva timp in urma povestea Mariei, o eleva care intr-o dimineata a refuzat sa mai mearga la scoala. Episodul a fost relatat de mamica sa, in articolul “De ce nu ne mai ducem la scoala” pe care il puteti citi aici http://www.revistavip.net/Stiri_de_ultima_ora/De_ce_ne_mai_ducem_la_scoala/8313/

Asadar, experienta Mariei continua la Scoala Finlandeza… Cititi in randurile ce urmeaza povestirea mamei pentru revista noastra…

Intr-o luni de februarie ploios, la 7.30 dimineata, ma incolonam in coada de pe Soseaua Virtutii spre Lujerului, dreapta pe Iuliu Maniu si la al treilea semafor stanga pe Strada Rasaritului. Maria era nerabdatoare sa vada noua scoala. Ii promisesem experimentul in urma cu o saptamana, cand refuza sa merga la scoala de stat la care era inscrisa pentru ca primea zilnic pedepse.

O curte mare - mare imprejmuita de un gard de fier forjat ne primeste printr-o poarta ce arboreaza steagul Romaniei. O alee larga ne conduce pe langa o cladire joasa cu foisor de lemn spre Scoala si Gradinita Romano–Finlandeza. La intrare ne intampina asistenta care verifica cu o lanterna starea gaturilor micilor scolari si gradinari. Ii stie pe toti dupa nume, ii alinta, iar ei o imbratiseaza. Noi asteptam sa vina invatatoarea de la clasa I si pana atunci studiem cu un ochi pozele, lucrarile si diplomele expuse pe pereti si la panoul de onoare, iar cu celalalt pe noii veniti. Un grup de doi baietei si o fetita se napustesc pe usa. Cred ca sunt tripleti, sunt asa de mici… „Ei sunt la cresa, au doi anisori, cel mai mic copil de la noi are un an si doua luni”, ma lamureste Ema, asistenta -- asa o saluta copiii.

Intre timp o cunoastem si pe Livia, invatatoarea de la clasa I. Isi lasa baietelul la gradinita si apoi ne invita in clasa sa-i cunoastem elevii. Prima care se prezinta este Sara. O ia pe Maria de mana si ii arata clasa. Bancile sunt aranjate in forma de “U” cu fata spre tabla, peretii sunt decorati cu flori din care zambesc copiii, planse cu literele alfabetului, cifre, multimi, zilele saptamanii si lunile anului in romana si in engleza. In clasa sunt zece elevi, mai mult fetite. Toate sunt curioase sa o cunoasca si sa se imprieteneasca cu noua venita.

Scoala si Gradinita Romano-Finlandeza a primit acreditarea in anul 2010. Este un proiect proaspat in educatia romaneasca care doreste sa adapteze metodele de lucru din Finlanda (tara cu rezultatele cele mai bune din Europa in plan educational) pentru a reforma stilul de predare traditional. Pastrand curricula romaneasca isi propun sa optimizeze rezultatele elevilor prin abordare individualizata, centrata pe elev si sa puna in valoare potentialul creativ al fiecaruia in parte.

Echipa de lucru este formata din profesori care au urmat stagii de pregatire cu profesorii experti atat in mediul de lucru finlandez, cat si in Romania, in lucrul direct cu copii din scoala.

In cadrul scolii si gradinitei sunt in jur de 100 de copiii cu varste cuprinse intre 1-9 ani impartiti la cresa, grupa mica, mijlocie, mare, clasa pregatitoare, I si a II-a. Programul pentru elevii de la scoala incepe la ora 8.00 cu patru ore a cate 45 de minute si pauze de 15, urmate de o ora de Club (stiinte, dezbatere sau limba germana), pranzul la restaurantul scolii si joaca in parc pana la ora 14.00. Dupa amiaza copiii pot fi lasati la after school unde au la dispozitie alte activitati: dans sportiv, gimnastica, pian sau origami.

Pe Maria cu greu am putut sa o iau acasa la ora 2 p.m. Am gasit-o foarte incantata de ...tot! Nu contenea sa-mi povesteasca ce prietenosi sunt copii, cum au plimbat-o prin toata scoala si i-au facut cunostinta cu Alina (directoarea), cu Roxana (invatatoarea de la clasa a II-a), a vizitat grupele de la gradinita, au fost la restaurant, a luat FB (foarte bine) la test la matematica, abia putea sa respire intre cuvinte. „Si Livia nu tipa deloc! Ti-am spus ce prietenosi sunt copiii? Si doamna, adica Livia, m-a laudat ca scriu foarte frumos si ca citesc foarte bine. Si la Clubul de stiinte am facut un termometru si am masurat temperatura cu el si mergea! Adica functiona, ca termometrul nu merge. Si trebuie sa masuram si noi acasa in fiecare seara si sa trecem datele intr-un tabel si sa facem un grafic. Si am mancat morcovi la gustare”…

Incantarea a tinut toata saptamana. Totusi, intr-una din zile, mi-a spus ca nu s-a miscat din banca pentru ca i-a fost teama de o fetita, desi ceilalti copii au asigurat-o ca si ea este prietenoasa, doar putin diferita. A fost prima data cand Maria a intalnit un copil autist… Reactia si retinerea ei au fost justificate: nu intelegea de ce copilul respectiv repeta la nesfarsit cuvintele „mana stanga, mana dreapta”, nici de ce invatatoarea impreuna cu insotitoarea fetitei au stat la limba romana mai mult in preajma ei. Ceilalti colegi au ajutat-o pe Maria sa inteleaga si accepte dizabilitatile fetitei prin exemplul lor: cand se ridica din banca si ratacea prin clasa in timpul orei o luau de manuta si o aduceau la loc, nu o excludeau din jocul lor in pauze si au fost mereu gata sa o ajute.

Intamplarea a facut ca, in saptamana pe care Maria a petrecut-o acolo, Scoala Finlandeza sa  gazduiasca „Cursul de formare continua pentru pregatirea cadrelor didactice din invatamant pentru lucrul cu copiii cu nevoi speciale”. Prezentarile au fost sustinute de profesorul Jorma Kauppila, director la o scoala din Turku, Finlanda. Am fost surprinsa sa constat ca, desi cursul era gratuit si invitatiile fusesera facute prin Casa Corpului Didactic, din cele 40 de persoane participante niciuna nu lucra intr-o scoala sau gradinita de stat.

Tot in „saptamana finlandeza” am prins si Ziua Portilor Deschise la care am cunoscut toate cadrele didactice din scoala: tinere, educate, frumoase, calde. Printre vorbitori s-a numarat si doamna Airi Olin, expert educational din Finlanda. Domnia Sa a tinut sa sublinieze importanta implicarii familiei in procesul educational al copilului. Cifrele ne-au uimit – spunea ca in Finlanda exista Liga parintilor inca din anul 1907, iar in prezent exista in jur de 1400 de asociatii de parinti (la o populatie de 5,4 milioane de locuitori!). In sprijinul ideii implicarii cat mai active a familiei la Scoala Finlandeza se organizeaza „Joi la pranz cu noi” – parintii sunt invitati la masa la restaurantul scolii in fiecare ultima zi de joi a fiecarei luni, „Ziua Bunicilor” – eveniment in cadrul caruia bunicii participa alaturi de copii la ore de lectura, la prepararea de retete traditionale (unii laudau muraturile puse) sau „Taticul gradinitei pentru o zi” –un tatic cu 20-30 de copiii.

Ce ofera o scoala straina, in Romania?
Tot mai multi parinti aleg scoli straine pentru copiii lor in defavoarea celor romanesti. Daca cea Finlandeza a fost vizitata de Maria, noi am mers la altele doua: American International School of Bucharest si Scoala Germana DSBU.
American International School of Bucharest (AISB) este cea mai veche scoala straina privata din Romania. Si-a inceput activitatea in 1962 cu doar doi profesori si sase elevi. Cartile erau donate de familii din America, iar resursele erau aduse din Frankfurt cu avioanele armatei americane. Acum,dupa aproape jumatate de secol, la Scoala Americana invata peste 800 de elevi, adunati din 54 de tari. 29% din ei sunt romani, 16 % americani, iar restul provin din Israel (6%), Germania (4%), Coreea de Sud (4%) si altele.

Pentru admiterea la AISB trebuie sa completati un formular de inscriere online si puteti stabili o intalnire cu directorul scolii. Pentru admiterea in clasele 1-5, limba engleza nu este o conditie eliminatorie. Desigur, trebuie sa stiti ca taxa/an variaza intre 17.000 – 18.000 de euro, insa potrivit curriculei edicationale merita.

Materiile predate la AISB variaza: limbi, matematica, stiinte, studii sociale, educatie personal-sociale, educatie fizica, muzica, arte vizuale. La educatie personal-sociala, copiii invata sa-si cunoasca propria identitate,atuurile si slabiciunile; invata sa se cunoasca pe sine si sa fie toleranti unii cu ceilalti.
Programul incepe la ora 8:00 si se termina la ora 14:30. Au doua pauze: la 9:40 si la 11:30.
Gustarea este oferita gratis de scoala, in timp ce pentru pranz parintii vor trebui sa mai plateasca o suma de bani.

La Scoala Americana notarea se face de la 1(very poor) la 7 (excellent), insa profesorii nu pun mare pret pe note. Important este ca elevul sa inteleaga lucrurile predate.
La absolvire, copiii primesc o diploma recunoscuta in U.S.A, Marea Britanie si Canada. Avand in vedere ca AISB nu urmareste curricula romaneasca, scoala nu este acreditata de Ministerul Educatiei din Romania.

La Scoala Germana DSBU lucrurile stau putin diferit. Incepand cu doi copii, in 2007, la DSBU se gasesc in prezent 40 de copii la gradinita si 39 la scoala. Pentru a-si inscrie copiii la aceasta scoala, parintii scot din buzunar intre 9.600 si 12.750 de euro, insa potrivit directorului scolii, Robert Pfützner, merita. Scoala urmareste curricula germana ce include materii precum: limba germana, limba romana, matematica, engleza, arta, muzica, religie/etica, sport, stiinte ale naturii (biologie, fizica), stiinte sociale (istorie, geografie).
Aici copiii imbina teoria cu practica. Li se explica in ce mod exercitiile pe care le fac la matematica, de exemplu, le pot fi utile in viata de zi cu zi. De asemenea, profesorii pun mare accent pe toleranta. Astfel, la religie/etica copiii invata despre toate religiile. Nici nu se putea altfel avand in vedere ca sunt copii de nationalitati si religii diferite.

Intr-o clasa pot fi minim patru copii, maxim 12 copii. In acest mod, fiecare copil primeste atentia cuvenita. Un alt lucru interesant pe care scoala il implementeaza este invatatul unul de la celalalt. Astfel, unele clase sunt combinate (de exemplu, clasa a III-a si clasa a IV-a). Copiii mai mari ii pot invata lucruri noi pe cei mici si ii supervizeaza.

Notele sunt de la 1 (best) la 6 (worst), insa la fel ca si la AISB, notele sunt un instrument prin care copilul poate deveni mai bun.
Scoala Germana, fiind mai tanara ca Scoala Americana, isi propune ca anul 2016 sa fie primul an cu certificat de absolvire a 10 clase, iar anul 2018 primul an cu bacalaureat, dupa modelul german, bineinteles. La absolvirea liceului se va da o diploma recunoscuta in universitatile de prestigiu din Germania si nu numai.

Daca va doriti sa va inscrieti copiii la DSBU trebuie sa stiti ca este necesar ca acestia sa cunoasca un nivel mediu de limba germana. Pe langa asta, se va da si un test nu foarte dificil.

Exista povesti pentru parinti, despre copii si scoli, si in randul vedetelor. Asadar, VIP va mentioneaza cateva dintre acestea, in speranta ca vocile lor se vor face auzite “mai sus”, cu o mai mare rapiditate.

Luis Lazarus: ”Nu pot sa-mi mut fetita la scoala particulara din cauza mamei ei”
Luis Lazarus are fetita la o scoala de stat, in vreme ce baietelul este la o scoala particulara. Participa la toate sedintele cu parintii si se declara profund revoltat de nivelul la care este in prezent invatamantul. Parintii sunt nevoiti sa scoata banii din buzunar chiar de la clasa pregatitoare pentru a fi siguri ca educatia se face “ca la carte”. “Dreptul la invatatura chiar trebuie sa fie gratuit. Degeaba parintii sunt profesori daca nu au bani sa te mute la o scoala particulara ca sa inveti si sa nu-si bata altii joc de tine”, spune el.
Luis pare tot mai preocupat de evolutia copiilor, cu atat mai mult cu cat acesta a studiat stiintele umaniste, “pe vremea lui”. Astfel, omul de televiziune este impotriva testarii tip grila. “Smecheria asta cu testele grila este cea mai proasta inventie de pe Planeta. Copiii bifeaza la noroc, si nu dezvolta o fraza, habar n-ai cat au invatat, ce stiu ei de fapt si cum se exprima. Ne mai intrebam de ce nu mai trec testele la BAC”.
Lazarus ne-a impartasit si cateva din experientele traite la scolile copiilor. “Fetita mea studiaza la scoala Nr. 195, institutie care nu era pregatita sa preia copiii la scoala pregatitoare pentru un format diferit de invatamant cum ar fi Curricula asta. Intr-un timp, copiii trebuiau sa intre amandoi la scoala pregatitoare. Ei sunt fiecare cu mamele lor si locuiesc in cartiere diferite. Respectiv baietelul pe Calea Mosilor si fetita in Titan, au aplicat pentru scoli in apropiere pentru ca asa s-a cerut, asa erau obligati: parintii sa aplice la scoli care se aflau in vecinatatea lor pentru ca nu e bine sa-I dai la o distanta mare. Aceasta Curricula care prevede o schimbare in raport cu orele obisnuite (50 minute ora, 10 minute pauza).
La clasa pregatitoare trebuia prevazut in clasa un spatiu anume cu covor unde copii sa se joace. Sa fie orelele de 45 minute, sau 30 minute si restul, 15 minute, joaca. In ideea ca sa invatam prin joaca. Aceste clase care au fost puse la dispozitie de catre scoli nu au fost utilate cu cele necesare. Motiv pentru care s-au solicitat sume importante de bani de la parinti ca sa se cumpere: mobilier, sa se zugraveasca in clase, sa se cumpere proiectoare, culori, hartie… cam tot ce presupune o clasa. Scoala cu pricina nu au pus la dispozitia acestor copilasi aproape nimic. Culmea, scoala a avut si onoarea sa deschida anul scolar 2012- 2013 in prezenta primarului Robert Negoita. Si nu a fost in stare sa se informeze si sa se intereseze, sa aloce, sa aprobe sumele respective. Totusi, era primar de prin luna mai... pana in septembrie avea timp Slava Domnului”.
De asemenea, acesta a invocat ca fiind o problema si numarul mare de copii dintr-o clasa: ”Nu fac fata, mai ales la clasa intai, unde sunt 30 si ceva de copii. Fiica mea este in clasa cu vreo 26 de copii. Cum poate o invatatoare sa faca fata la atatia copii!? Majoritatea parintilor nu au de unde sa plateasca mii si zeci de mii de euro ca sa-si duca copiii la aceste scoli particulare, care sunt superioare net scolilor de stat”.

Copiii “Justitiarului”, victimele violentei colegilor
Si mai grav i se pare nesiguranta pe care o simte Luis, alias “Justitiarul”, si teama pentru copil, care risca sa i se intampla orice, atata timp cat profesorii nu-l supravegheaza. “Fetita mea a reclamat ca a fost batuta de niste baieti. Eu vreu sa o mut la o scoala particulara, dar mama ei nu este de acord. Ea locuieste acum in Frumusani, si trezeste fetita cu noaptea in cap sa o duca la ore. Eu i-am sugerat sa o aduca in Pipera, langa mine, dar i se pare prea departe de locul unde sta ea. M-am oferit sa-i platesc taxele. Degeaba. Un copil era sa cada de la geam, s-a urcat pe un scaun la baie, iar un fost director de acolo a fost prins cu niste fraude si este anchetat. O alta problema care se va reflecta in educatia copiilor. Plus ca agresiunile sunt prezente la clasa 0”, a adaugat Luis Lazarus.

Baiatul sau a fost la inceput la scoala “Sf. Silvestru”, dar, intr-o zi, acesta s-a intors acasa cu un ochi vanat: ”Acolo l-a lovit un baiat direct in ochi, el fiind purtator de ochelari, iar invatatoarea nu ne-a anuntat si pe noi, pe parinti. Avea e-mail-urile, telefoanele, pe forumuri suntem pe grupuri de discutii noi, parintii. In aceste conditii, am mutat copilul de acolo la Scoala particulara «Olga Gudynn». In clasa sunt 15, nu 26 de elevi, si sunt doua educatoare. Una dintre educatoare e de engleza. De aici are un raport de evaluare trimestriala a competentelor lui”.

Anca Sigartau:”Dupa revenirea din America, consideram ca pentru baieti un liceu sportiv ar fi ideal”
Anca Sigartau, fiica unor profesori care si-au facut datoria la catedra (Rodica Sigartau-profesor de fizica si Vasile Sigartau-profesor de istorie) si actrita formata de prof. univ. Dem Radulescu, prof.univ. Adriana Popovici, prof.univ.dr. Gh. Ceausu, prof.univ.dr. Ion Tobosaru, profesorul de pian Gabriela Enasescu, etc... mizeaza numai pe scolile de stat.

“Am nimerit in scoli bune. Initial am considerat important (cel putin in primii patru ani de scoala) sa fie aproape de casa... Asa ca am ales cea mai aproape scoala. Nu vroiam sa-i scol cu n ore inainte, doar pentru ca sa ma duc la pomul laudat... Apoi, dupa cum bine stim in fiecare scoala pot exista profesori cu har. Copiii mei au avut si experienta unor scoli americane de stat. Acolo principiul ar fi: daca copilul vad ca vrea si poate il impingem si luptam pentru el, daca nu... cat poate si vrea atata e.... Dupa revenirea din America, consideram ca pentru baieti un liceu sportiv ar fi ideal. Din pacate experienta liceului sportiv «Racovita» m-a dezamagit... in ceea ce priveste orele de inot... Cat timp dadeam bani baiatul meu facea inot, cat nu-nu... Intr-un fel...nici scoala, nici sport... I-am mutat tinand cont de aptitudini.. Si asa baietii mei au urmat Liceul «Tonitza». Un liceu in care accentul se pune pe arta (pictura, desen...dezvoltarea creativitatii). Am fost si sunt foarte multumita de acest liceu. Am intalnit profesori de arta deosebiti. Ar fi pacat sa nu-i mentionam pentru ca sunt inzestrati cu har pedagogic: Ionut Th. Barbu (profesor de pictura si desen), Bogdan Pantu (profesor de istoria artei), doamna Todoran (profesor de pictura si desen). Nu as vrea sa fiu nedreapta… si in «Lazar» am intalnit doi ingeri-caci pentru mine asta au fost acesti profesori: Vasile Nicolae-profesor de matematica si Aniela Pavaloiu-profesor de desen). Dat fiind ca fata mea a fost intr-un liceu teoretic, respectiv Liceul bilingv «George Cosbuc», pot spune ca «Tonitza» mi s-a parut mult mai bun-per ansamblu. Se spun multe povesti despre acest liceu (droguri, nenorociri, etc) doar pentru ca manifestarea libertatii creatoare proprie oricarei fiinte umane, si in special a unui copil, nu este ingradita, ci, din contra, stimulata (se reflecta in stilul vestimentar de multe ori... si imediat sunt judecati si interpretati), dar asta nu are legatura cu orele petrecute la ateliere... Desi am fost blamata ca mi-am dat copii la «Tonitza», si acum si oricand as alege fara sa clipesc un liceu de arta. Mentionez ca nu urmeaza nici unul un drum in arta...nu acesta a fost si este scopul, ci dezvoltarea creativitatii, explorarea in propriul ritm al unei libertati interioare-lucru complet ignorat de celelalte forme de educatie... Pacat!”, spune Anca.

“Mai bine investim in «centre de recuperare educationale» decat in «cadavre si cimitire cultural-educative»!”
Referitor la nemultumirile pe care copii le spuneau cand se intorceau acasa, indragita actrita si-a amintit: “Intotdeauna am fost mai preocupata de ei decat de profesori, asa incat daca unul imi spunea de cineva, eu incercam sa vad care este problema la copil...Au existat si uscaturi, in primul rand de tact pedagogic (atunci cand un copil iti pune intrebari si il vezi ca vrea, nu il repezi doar pentru ca tu te chinui cu un salariu de mizerie, cu o atitudine care nu da doi bani pe tine ca si profesor, etc...)”. Anca este de parere ca situatia din invatamant se poate imbunatati printr-o selectie reala a celor care intra sa predea la catedra: ”evaluare psihiatrica reala, evaluarea datelor native... Eu daca nu am date pentru teatru, daca ma urc pe scena ma huiduie lumea, in invatamant vor huidui generatii dupa noi!!!, prin ridicarea nivelului de pregatire in universitati, si nu in ultimul rand prin BANI (care reflecta aprecierea unei munci, a unui efort)... Daca ai copilul bolnav esti in stare sa vinzi casa pentru a-l salva, dar cancerul educational de care sufera o generatie intreaga nu ar trebui sa ii faca pe cei ce conduc aceasta tara sa se gandeasca la asta? Mai bine investim acum, in «centre de recuperare educationale» decat mult mai multi bani in «cadavre si cimitire cultural-educative»!”, conchide actrita.

Daniela Nane: ”Singura «nemultumire» ar fi cea legata de ora de incepere a cursurilor, 7.30”
Daniela Nane ne-a povestit si ea care este relatia fiului ei, Codrin, cu scoala: “Fiul meu este in clasa a VI-a la Colegiul national «Tudor Vianu» si, deocamdata, suntem foarte multumiti. Nivelul de performanta este inalt, profesorii sunt bine pregatiti si au vocatie in marea lor majoritate, iar mediul scolar este sigur si linistit. Singura «nemultumire» ar fi cea legata de ora de incepere a cursurilor, 7.30. Pentru copii atat de mici mi se pare destul de greu, insa nu e cel mai dificil lucru din lume. Acum doi ani, cand cautam cea mai buna scoala pentru Codrin si eram inclinata spre acest colegiu, multi parinti care deja aveau copiii aici m-au speriat ca au foarte multe teme pentru acasa, ca nivelul este inalt si nu fac fata copiii, sfatuindu-ma sa aleg alta scoala. Insa eu cautam exact asa ceva pentru fiul meu, pentru a-i pune la lucru capacitatea intelectuala peste medie. Mi-am spus sa incercam si, daca nu face fata, n-am decat sa-l mut in alta parte. Insa nu a fost cazul, a terminat anul trecut cu 9,95, e un copil deosebit. Materiile preferate sunt limba romana, istoria, biologia, dar si informatica, fizica, matematica. Invata cu usurinta la toate. Nu au in clasa copii cu dizabilitati, ci doar un baietel coreean, insa copiii si profesorii il trateaza normal. Copilul vorbeste perfect romaneste, invata bine si s-a integrat usor”, incheie actrita.