Dupa cum ati aflat, Ministerul Educatiei supune dezbaterii publice un nou proiect pentru invatamantul primar: ce materii vor fi obligatorii sau optionale? Cate ore alocam saptamanal fiecarei materii? Sunt subiecte pe care le puteti influenta pana pe 19 februarie 2013, in calitate de cadru didactic, de parinte sau de reprezentant al societatii civile (in acest sens puteti completa un  chestionar AICI). Aducerea problemei in discutie este salutara, insa reprezinta doar o picatura din oceanul dezbaterilor pe tema invatamantului romanesc. Incotro merge scoala romaneasca, cat de pregatiti pentru viata vor fi copiii nostri presati sa invete, sa invete, si iar sa invete (dar ce anume?), cum se descurca alte tari la acest capitol – sunt cateva subiecte pe care vi le aducem in discutie.

Azi dimineata (poate din cauza faptului ca a fost luni dimineata), Maria mi-a spus ca nu vrea sa mearga la scoala. Intre ajutorul la imbracat, pieptanat, verificat ghiozdan si iesirea pe usa am tot cautat sa aflu de ce. Copilul, cand a intrezarit o cat de minuscula sansa de scapare, si-a pus in functiune tot arsenalul de convingere – botic, ochi de catelus trist si voce plangareata:
„Doamna tipa la noi tot timpul, nu ne lasa sa ne jucam, ne da teme peste teme si ma mai da si afara din clasa daca vorbesc cu colegul de banca”.
„Si daca ramai singura acasa ce o sa faci?”
„Pai  ma uit la animale pe iPad, pictez, ascult muzica si daca stai cu mine o sa-ti citesc si o poveste. Te roooooog, mami, pot sa raman?”
„Nu!”
Si ne-am pupat de la revedere.

Privind-o cum isi tarsaie picioarele plecand spre scoala m-au coplesit remuscarile – de ce nu i l-am explicat pe „Nu!” cand m-a rugat sa nu o mai duc la scoala? De ce n-am convins-o sa mearga la scoala in loc sa o oblig? Am inceput sa caut explicatii in mine, in amintirile despre scoala, in cele trei-patru carti care-mi mai raspund din cand in cand de pe noptiera si in primii cinci copii cu care m-am intalnit azi la scoala. Nu vreau sa cred ca in cazul a 80% din copiii de clasele I-II nu le place scoala (4 din cei 5 copii au spus clar ca nu le place la scoala) si restul de 20% merg la scoala de dragul colegilor („Iti place la scoala? „Da!”, „Ce iti place cel mai mult?” „Colegii!”, „Dar altceva – cititul, scrisul – ce iti mai place?” „Aaaa....nu-mi place sa citesc. Ti-am zis, imi plac colegii”). Dau vina tot pe ziua de luni si iau cu asalt Internetul.

E a treia clasa intai pe care o incep in viata asta. A doua clasa I am petrecut-o alaturi de Iulia si a fost o lupta crancena cu identificarea, acceptarea si convietuirea cu dislexia, dar aceasta este o alta poveste. Si nu, nu am ramas niciodata repetenta, am nascut doar doi copii pe care i-am dus la scoala si m-am implicat in viata lor scolara. Merg zilnic la scoala, particip la sedinte, platesc fonduri, bilete la spectacole, taxe de participare la concursuri, merg la consultatii, fac teme, presez frunze, decupez, lipesc, car doua ghiozdane cu cate 10-12 carti si caiete si totusi am un copil care refuza zilnic sa mearga la scoala. Si sunt abia in clasa I...

Pe Maria Abecedarul o plictiseste - stie deja sa citeasca si sa scrie. A invatat singura cu un an in urma, din chinurile sora-sii. Rezolva repede si  bine exercitiile la matematica, isi ia FB-ul (n.red. - Foarte Bine) si rabdarea si cumintenia i se termina. Apoi este frustrata pentru ca i se refuza socializarea cu colegii si sfarseste prin a fi certata si umilita cu pedeapsa de a parasi clasa. Toate aceste „catastrofe” pentru oamenii mari isi pierd ghilimelele cand este vorba de un copil de 7 ani.

Odata aflata pe Internet in cautarea starii invatamantului romanesc, gasesc ca, in 2009, rezultatele unui test au pus pe jar comunitatea profesoriceasca din Romania, de la ministru si inspectori, la cel mai suplinitor dascal. Testul PISA, ca despre el este vorba, administrat elevilor de 15 ani din 65 de tari OECD sau in curs de aderare, a clasat romanii pe locul 49, iar intre tarile UE fix in varful cozii.

OECD (Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica) este o organizatie internationala care cuprinde 34 de tari ce detin impreuna aproximativ 60% din economia mondiala, 70% din comertul mondial si 20% din populatia lumii. Aceeasi organizatie este si un forum unic unde guvernele tarilor membre conlucreaza pentru a raspunde provocarilor economice si sociale ce tin de globalizare si de exploatarea oportunitatilor globalizarii. Bazele de date OECD cuprind o arie larga si diversa, cum ar fi conturile nationale, indicatorii economici, forta de munca, comertul, ocupatia, migratia, educatia, energia, sanatatea, industria, taxele si impozitele, si mediul.

Testul PISA (Programme for International Student Assessment - Programul International pentru Evaluarea Elevilor) a fost lansat de OECD in 1997. Scopul sau este sa evalueze sistemele internationale de educatie din toata lumea la fiecare trei ani prin testatea elevilor de 15 -16 ani la materii cheie: citire, matematica si stiinte. Pana in prezent au participat la test peste 70 de tari.

Copiii trebuie sa-si folosesca cunostintele pe care le capata in scoala si sa le aplice la situatii pe care le intalnesc in viata cotidiana. Un chestionar atasat cere in plus profesorilor, parintilor si elevilor informatii despre mediul socio-economic: daca au computer personal, spatiu pentru studiu, nivelul de educatie al parintilor, cate carti au in biblioteca.

Romania a participat la Testul PISA in 2006, cand a surclasat doar Muntenegru din tarile UE participante, apoi in 2009, cand a iesit pe ultimul loc intre europeni, si in 2012 – raportul nu a fost inca publicat. Desi preocupare a existat pentru pregatirea testului si chiar s-a publicat o brosura de antrenament foarte ampla, cei 5.000 de elevi romani selectati au obtinut punctaje derizorii. In 2000, 2003 si 2006, Finlanda si-a insusit primul loc, pentru ca in 2009 sa fie surclasata de China, desi punctajul a fost foarte apropiat.

Astept cu nerabdare raportul OECD cu privire la rezultatele testului din martie 2012, unde matematica a avut a avut o pondere de 75%, restul fiind impartit intre citire (reading) si stiinte. Se pare ca pregatirea pentru PISA 2015 a luat startul din septembrie anul trecut.
Maria ar putea da testul in 2021, desi ar fi la limita superioara de varsta.

In 2010, o evaluare facuta de un think tank german sub egida UNESCO (n.red. - Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura) rezerva Romaniei, din nou, ultima pozitie. Este vorba de studiul ELLI - European Life Long Indicators - care se refera la calitatea invatamantului pe parcursul intregii vieti. Grupul german Bertelsmann Stiftung innoieste filosofia invatarii cu o noua paradigma, bazata pe cei patru piloni ai invatarii: inveti sa stii (learning to know), inveti  sa faci (learning to do), invatam sa traim impreuna (learning to live together) si inveti sa fii (learning to be – Learning as Personal Growth).

Graficul ma nauceste: din cei patru piloni pe care se sprijina sistemele de invatamant, in cazul Romaniei unul singur e mai rasarit – inveti sa faci - dar si el este sub 20%. Studiul ELLI a clasat pe primul loc Danemarca.

In anul 2011 are loc cel mai jalnic Bacalaureat din istoria examenului de maturitate romanesc. Camerele de luat vederi decimeaza planurile de studentie pentru mii de tineri, scazand promovabilitatea de la 80%, la 44% in doar trei ani de „cariera Big Brother”. Copii, parinti, profesori plang, protesteaza, se invinuiesc. Vorbe grele umplu paginile ziarelor: umilinta, dezastru, coruptie, prostie. Fug!

Of, daca Maria ar sti ce inseamna toate clasamentele si rezultatele astea, s-ar mai schimba dimineata de pijamale pentru a merge la scoala? Inca lucrez la un speech convingator pentru Maria. Caut in continuare entuziasmul, bucuria si curiozitatea cu care a pasit pragul scolii in prima zi si care, cumva, s-au risipit. Cum scoala chineza sau daneza nu s-au deschis inca in Bucuresti, saptamana viitoare Maria va lua o pauza de la scoala romaneasca, cu scutire medicala, si timp de cinci zile va fi elev – invitat la Scoala Finlandeza din Bucuresti.

Cu drag,
Mama Mariei

Experienta Mariei la Scoala Finlandeza a inceput azi si se va incheia vineri. Puteti citi povestea acestei saptamani, relatata de mama ei, in editia electronica a revistei noastre (revistavip.net).