Bun ramas 2012: Un an cu VIP!
    POZA:
     
 

Bun ramas 2012: Un an cu VIP!

Din data: 28 Decembrie 2012 ora : 09:02:55
La revedere 2012! Ai fost un an ingaduitor. Si unul bun pentru aceasta revista. Am prezentat intreaga lume a vedetelor, in culorile sale specifice, fara retusuri, fara lumini artificiale.


Edvin Marton, interviu exclusiv pentru VIP

In preajma Craciunului, Edvin Marton a fost invitatul special in cadrul unui concert foarte apreciat de catre iubitorii muzicii clasice vieneze - Gala Craciun Vienez. Celebrul violinist a oferit publicului un program muzical desavirsit din creatia lui Johann Strauss, in acordurile viorii Stradivarius. Pret de citeva minute, inaintea concertului, Edvin a discutat cu reprezentantii revistei VIP despre viata sa dincolo de scena si de acordurile muzicii clasice. 
„Este fascinant faptul ca tot ceea ce avem noi acum este, de fapt, o continuitate, o desavirsire a dinastiei Strauss, a ceea ce a inceput el cu secole in urma. Muzica clasica traieste si astazi - este, daca vreti, precum cea pop. Inca te mai bucura si-ti face placere sa o asculti. Merg la un concert de muzica clasica din dorinta de a asculta ceva pentru mine, pentru inima mea, pentru sufletul meu. Cel mai important lucru este ca, atunci cind veniti la concert, sa aveti o traire, o emotie pe care sa nu o mai uitati niciodata. Acesta este, de fapt, scopul meu“, ne-a spus Edvin. ntrebat de revista VIP cum este Edvin Marton fara vioara Stradivarius, acesta ne-a raspuns zimbind: „Da, este o intrebare foarte amuzanta! Cind am cintat odata in Statele Unite, am mers la Kentucky Fried Chicken (KFC), iar cei de acolo mi-au zis: <Hei, tu fara Stradivarius esti precum noi fara pui!>. Probabil ca asa as fi“.


Adrian Despot, sedinta foto cu familia, in exclusivitate pentru noi

Apoi am inceput anul cu o sedinta foto in exclusivitate pentru revista VIP cu Adrian Despot si familia sa. Acesta ne-a povestit de ce nu cinta melodia i"Visarei" in concertele live. “Toate etapele esentiale din viata mea au fost parcurse pe muzica, asa ca am reusit sa string o colectie impresionanta de cintece care valoreaza enorm pentru mine. Prin ele pot retrai acele momente. Cind vine vorba de melodiile scrise de mine, una dintre cele mai puternice, din punct de vedere emotional, este Visare. E o melodie scurta, de 1 minut si 59 de secunde, insa efectul ei asupra mea face practic imposibila executia live. Am cintat-o de doua ori in ultimii cinci ani si in ambele cazuri am iesit de pe scena plingind. Versurile sint scrise de mama mea si sint, probabil, cele mai frumoase versuri pe care le-am cintat vreodata, iar melodia a fost initial compusa pentru Malina Olinescu si interpretata de ea“, ne spunea el.

Trupa Sunrise Avenue, celebra pentru hitul Fairytales Gone Bad, a stat de vorba cu echipa VIP

Formatia finlandeza de muzica pop-rock Sunrise Avenue a fost, la sfirsitul anului 2011, in Romania. Cum timpul a fost foarte scurt, Samu Haber, solistul trupei, ne-a asigurat prin managerul sau ca o sa avem un interviu de la ei, dupa concert. Zis si facut! „Am fost surprins pozitiv. De fapt, cel mai placut surprinzator lucru a fost faptul ca toata lumea vorbeste aici foarte bine limba engleza Mult mai bine decit in majoritatea tarilor europene... Sper sa putem reveni in curind pentru un concert“, spune Samu despre impresia lasata odata cu parasirea Romaniei. Cu toate ca nu viseaza sa ajunga in America, Samu Haber este surprins de succesul pe care l-a avut in Germania. „Devenirea nu inseamna viata daca nu exista si suferinta pentru asta. Nu mi-am dorit niciodata sa devin celebru. Am vrut ca Sunrise Avenue sa aiba succes, si lucrul acesta este cu totul altceva. Faima este partea cea mai rea in tot ceea ce inseamna succesul trupei“, a inceput sa ne povesteasca solistul. Samu ne-a spus si cit de greu i-a fost sa se lanseze in muzica, adoptind un stil deloc comercial: rockul. „A fost foarte greu. Cei mai multi dintre artistii care s-au lansat pe aceasta piata rock au luptat foarte greu si foarte mult timp, ceea ce este un lucru foarte bun. Asa trebuie sa faca orice om la inceput: sa sufere si sa lupte... Dupa aceasta etapa, momentele <din joc> devin mult mai pretioase“, este de parere Samu. Increzatori in fortele lor, cei de la Sunrise Avenue nu s-au grabit sa semneze contracte cu o casa de discuri. „Nu-i lasam niciodata sa ne ia in adevaratul sens al cuvintului. Noi faceam muzica, iar ei, afaceri. Insa, pina la urma, nu am avut o alta solutie. Este adevarat ca, dupa ce am semnat cu Universal, am avut mai multe concerte si cred ca este un lucru mare!“, a mai spus acesta. Compromisurile au fost si vor fi mereu un capitol separat din viata lui de artist. „Cind te dai de bunavoie acestui circ, trebuie sa intelegi si sa accepti ca nu poti trai o viata normala asemanatoare cu cea a clasei muncitoare, de la ora 9 la 17. Si tu nu ai viata privata a altor persoane, dar asta este o situatie de care ai nevoie in viata ta, daca vrei sa ramii pe scena... si, da, am facut compromisuri“, conchide Samu.


Mircea Diaconu, primele declaratii de la demisia din postul de director al Teatrului Nottara

Actorul si senatorul PNL Mircea Diaconu, intr-o scrisoare adresata presedintelui Biroului Permanent al Senatului, i-a cerut primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, sa ii aprobe incetarea delegatiei de manager al Teatrului „Nottara“ din Bucuresti. Demisia a venit in urma scandalului in care a fost implicat senatorul dupa ce si-a angajat sotia in functia de regizor la Teatrul „Nottara“.Fac asta de zece ani. Eu zic ca e o masura exacta, suficienta. Pe de alta parte, conform unei legi a managementului in institutiile de spectacol, ni s-au modificat contractele si sintem manageri, ceea ce inseamna ca avem contracte limitate, mandate de cite trei ani. M-am oprit intre mandate… Oricum, as fi facut-o in orice varianta, pentru ca teatrul merge bine. Cind am intrat in acest demers, era un haos naprasnic la <Nottara>, fusese un scandal imens intre o fosta directie si actori, iar eu am cedat insistentelor colegilor actori, acceptind. Ei ma considerau un om organizat, o fire ordonata, gospodar... Acum lucrurile merg foarte bine, si cind lucrurile merg foarte bine, este bine sa te dai deoparte. Ele merg oricum…“, a marturisit Mircea Diaconu.

 

Radu Afrim: interviu din mijlocul protestelor de la Piata Universitatii

Radu Afrim a fost cel care ne-a vorbit despre revolutia in teatru. Interviul si sedinta foto VIP s-a desfasurat chiar in timpul protestelor din Piata Universitatii. Un cover story neconventional, cu un artist care nu accepta tiparele. Revolutia in teatru?: “E ceva la care eu muncesc de la debut. Uneori imi iese, alteori nu, uneori e de catifea, alteori e hardcore, uneori o fac de unul singur, alteori cu echipa. Este ceva care se modifica in functie de contextul cultural si social european… Uneori ramin in urma Vestului, alteori ma sincronizez, insa niciodata nu merg pe linia mainstream-ului romanesc. Nu ma intereseaza. Cind devin prea accesibil incep sa imi pun semne de intrebare, care uneori ramin pasive.
Pentru mine, revolutia teatrala e una personala si regret ca nu pot sa iti vorbesc despre o reala revolutie teatrala romaneasca, una a sistemului, care e batrin si plin de boli. Teatrul romanesc este ca o cucoana care nu accepta ca are o virsta. Isi face cite o operatie estetica, mai salveaza niste aparente, insa organismul tot imbatrinit este. Teatrul romanesc nici macar lifting nu isi face. Ce sa mai vorbesc despre o detoxifiere generala… Asa ca eu sint o celula in acest sistem, care se bucura de cite ori mai intilneste o celula ce lupta pe cont propriu. Nu pot zice ca ma sufoc, din contra, imi iau energiile din zone total neasteptate. Sint plin de chef de lucru pentru ca evit sa vad teatru prost. Prefer sa vad trei filme bune pe noapte decit un spectacol prost pe luna. Nu ma pling de nimic atit timp cit gasesc actori care sa mearga cu mine pina la capat. Asta am gasit si la Timisoara, si la München, si la Braila, si la Luxemburg. Si asa mai departe. Adica, asa va fi si de acum incolo.”

 

Familia Ceausescu, vazuta de foarte aproape

Pe 26 ianuarie 2012, s-au implinit 94 de ani de cind in Scornicesti, un sat saracacios din Oltenia, se nastea cel ce avea sa devina dictatorul Nicolae Ceausescu. In urma evenimentelor insingerate din decembrie i'89, ziua aceasta nu mai inseamna parade, ode si bilanturi pompoase care slaveau realizarile din „Epoca de Aur“. Cei care-i pling lipsa se string la mormintul sau, in Cimitirul Ghencea. Iar personalitatea lui Nicolae Ceausescu ramine un izvor nesecat de povesti…
Pe Sorin Minea, presedintele Patronatului Romalimenta, actionar majoritar Angst, il auzim vorbind mereu despre industria carnii... In cadrul unei discutii libere am aflat de la interlocutorul nostru ca a fost printre primii zece oameni care au intrat in casa sotilor Ceausescu, imediat dupa ce acestia au decolat cu elicopterul de pe cladirea fostului Comitet Central al PCR.”Eu sint medic veterinar, iar inainte de Revolutie ma ocupam de ciini: faceam expozitii, arbitraj si tot felul de activitati de acest fel. Atunci s-a facut omologarea ciobanescului mioritic, unul dintre primele exemplare fiind adus de mine pentru un prieten. La ora aceea, in Bucuresti erau doar doua exemplare de mioritic.Este interesant de stiut si cum l-am cunoscut pe Nicu Ceausescu… Stateam intr-un bloc linga Patria si-mi plimbam ciinele la fostul Hipodrom (unde este Casa Radio). Ca sa ajung acolo, o luam pe jos: Piata Amzei - Stirbei - Hipodrom. La Piata Amzei, exact in spatele Bisericii Amzei, era casa in care locuiau Zoe, impreuna cu sotul ei, si Valentin. Sotul Zoei era acolo de fiecare data. Banuiesc ca, in clipa in care am trecut cu ciinele, probabil un membru al familiei l-a vazut, nu stiu… Cert este ca au cerut asociatiei un ciine exact ca al meu. Dupa Revolutie, mioriticul, devenit de acum de legenda, Dolo, a fost adus tot de la Radauti si inminat lui Nicu Ceausescu”, spunea el.

Busu a vorbit despre problemele fiului narcoman

Catalogat drept cel mai controversat om de televiziune atunci cand vine vorba despre lookul afisat pe micul ecran, vedeta Florin Busuioc a acceptat sa vorbeasca in exclusivitate pentru revista VIP despre un subiect sensibil: Florin, fiul sau dintr-o alta casatorie… Anul trecut, fiul sau, Florin, in varsta de 20 de ani, si-a acuzat public tatal ca l-a abandonat inca de la varsta de trei luni. Mai mult, acesta a avut si serioase probleme cu drogurile, fiind internat intr-o clinica de specialitate. Referitor la acest subiect, Busu a preferat discretia, insa a tinut sa faca anumite precizari. Si cine stie, poate chiar sa puna la cale implicarea intr-o altfel de campanie sociala, respectiv cea impotriva drogurilor. „Simt nevoia sa lamuresc un lucru. Toata lumea a vorbit despre «povestea fiului secret al lui Busu». Nu exista niciun «fiu secret». Este un copil dintr-o relatie anterioara, despre care fiicele mele stiu. Pensia alimentara a fost trimisa de catre angajatorul meu intotdeauna, iar la nivel de colegi s-a stiut in permanenta de Florin, doar ca nu m-am dus sa strig in gura mare «baaaa, am un fiu secret!».


Iana Matei dezvaluia pentru VIP adevarul cutremurator din spatele scenariului Loverboy

Despre pericolul real la care face referire filmul Loverboy ne-a vorbit Iana Matei, cea care acum 12 ani a infiintat singura Reaching out, prima organizatie din Romania care ofera adapost femeilor victime ale traficului de fiinte umane. „In ultima vreme ma ingrijoreaza ca din 2007 traficantii romani au imprumutat din Olanda metoda numita Loverboy. Ceea ce ma impresioneaza mai mult este ca, pana in 2007, violenta fizica era folosita si se recuperau fetele, cu greu, ce-i drept, dar isi reveneau din soc. Acum se foloseste violenta emotionala prin aceasta metoda. Ne indragostim, ne iubim, si atunci victima se simte ea, in primul rand, vinovata. Aceasta spune: «A fost vina mea, cum am putut sa cred ca cineva ma ajuta? De ce n-am verificat?». Si mai cumplit este faptul ca pe metoda Loverboy nu ai metode de prevenire. Inainte ne era usor sa zicem: exista violenta fizica, trebuie sa reactionezi! Acum nu poti sa-i spui unei fete de 16 ani «Ai grija! Nu te indragosti!» Si daca se indragosteste de cine nu trebuie, in primul rand ea se acuza si celelalte fete o invinovatesc tot pe ea”, a precizat Iana Matei. Un prim semnal de alarma ar fi propunerea gen «hai sa mergem in strainatate sa castigam bani».
Pornind de la acesta metoda s-a scris scenariul unuia dintre cele mai apreciate filme romanesti ale anului 2011. „Filmul Loverboy, construit pe metoda Loverboy a fost o experienta interesanta pentru mine. Noi am fost un fel de co-scenaristi. Catalin Mitulescu a venit cu scenariul si m-a rugat sa fac comentarii, iar actrita Ada Condeescu a petrecut mult timp cu fetele, a vorbit cu ele, ca sa inteleaga punctul lor de vedere. Filmul este folosit in cadrul  campaniei de prevenire a sclaviei sexuale. Prima data cand am fost intr-un liceu, dupa vizionarea filmului, numai doua fete au fost de partea victimei, Ada Condeescu, si au spus ca au fost manipulate si ca nu-ti dai seama, caci, atunci cand iubesti pe cineva, tot ce vrei sa faci este sa o ajuti pe respectiva persoana. Restul au dat vina pe victima”, a adaugat Iana.

 

Povestea romanului care l-a contrazis pe Einstein, redata in premiera de VIP

Florentin Smarandache a urmat cursurile la Universitatea de Stat din Moldova (Chisinau), intr-o perioada in care acesta era un lucru foarte serios si se intra greu, iar concurenta se dovedea acerba. Daca in matematica exista asa-zisele erori, din pacate si in viata acestea iti pot da peste cap destinul si ti-l pot schimba, fapt pe care il confirma si Florentin Smarandache si destinul sau „sucit”. Unele „erori” l-au dus insa... la succes. „Eram direct si, din cauza aceasta, am intrat in conflict cu destui, in special cu autoritatile. Din cauza acestor erori-conflicte am suferit prin lagare, dar am si reusit sa emigrez in America. Daca stateam cuminte, in banca mea, fara interventii politice, eram si acum in Romania. Am fost nevoit sa-mi iau lumea in cap si asta mi-a folosit enorm... Am cunoscut oameni, locuri, idei. Drumul acesta aventuros tine si de firea mea...”, ne dezvaluie acesta. 
Rememorand evenimentele care i-au schimbat traseul vietii, cercetatorul roman si-a amintit ca in 1986 a intrat in conflict cu autoritatile. ”Creasem un roman antitotalitar, intitulat, in mod paradoxal, «NonRoman», despre un dictator... Analog, trei piese de teatru contra unei societati inchise (trilogia MetaIstorie, cu ciclul de drame: O lume intoarsa pe dos, Formarea omului nou, si Patria de animale)... Scriam de mana, apasand la indigo, in mai multe exemplare - pe atunci se pusese restrictie la xeroxuri – si asa am reusit sa fac scapata o copie a romanului, in vreme ce alta a fost confiscata. Dupa confiscarea romanului, am devenit «Obiectivul SAVU» al Securitatii din Craiova – Savu fiind numele meu conspirativ. Ma urmareau, ma fotografiau prin oras, imi interceptau convorbirile telefonice, imi confiscau scrisorile expediate si manuscrisele (chiar si pe cele stiintifice, care nu aveau vreo critica la adresa regimului). Scriau rapoarte despre mine, dar ii investigau si pe cei care intrau in relatii cu mine”, marturiseste scriitorul Florentin Smarandache.
Apoi a emigrat in America, iar revolutia din 1989 l-a prins in lagar... „Am asteptat in lagar intre 9 septembrie 1988 si 22 martie 1990. Munceam si scriam scrisori sa fiu ajutat sa emigrez… Vreo 570 de epistole am expediat in romana, franceza sau engleza - majoritatea colectate in tomul intitulat Desperado (1047 de pagini). Am trecut mai intai prin purgatoriul lagarului de refugiati politici din Turcia (1988-1990). Am trait la marginea societatii. Am destainuit calvarul plecarii in cartea Fugit... jurnal de lagar... Am dus-o greu, efectuand munci necalificate, cu ziua, totul pentru a supravietui...”.


Filip Florian, amintiri de familie cu Ioan Slavici

Dupa debutul sau cu Degete mici, care a primit Premiul pentru Cel mai bun debut acordat de Romania literara și Fundația Anonimul (2005) și Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pentru Cel mai bun debut in proza (acordat in 2006), Filip Florian a dat din nou lovitura cu Zilele regelui. Anul trecut, editura americana Houghton Mifflin Harcourt a lansat The Days of the King (hardcover edition), versiunea in limba engleza a romanului Zilele regelui, aparut la Polirom, la sfarsitul anului 2008. Traducerea ii apartine lui Alistair Ian Blyth. The Days of the King este cea de-a doua carte a lui Filip Florian, publicata de Houghton Mifflin Harcourt, dupa Little Fingers (Degete mici) din 2009. De aceasta data, The Days of the King este disponibil si in format electronic (Kindle edition).
O lunga perioada, scriitorul si-a ascuns originea sa, mai precis, faptul ca stra-strabunicul lui este nimeni altul decat scriitorul Ioan Slavici. „In casa lui, din zona Piata Romana, m-am nascut si eu. Fiica lui cea mica este bunica mamei mele si, de altfel, ea a si crescut-o pe mama. De la mama stiu enorm de multe povesti despre Slavici. Sotul ei era un mare critic literar, prieten cu Liviu Rebreanu, cu Ion Minulescu si cu Ion Barbu, care le frecventau casa. Ea era profesoara de franceza, un om plin de umor, si toate povestile despre Slavici sunt un fond de aur al familiei. Stiu atatea despre omul Slavici, din intimitatea lui, incat nu pot sa-l vad ca pe o icoana, ci ca pe o simpla ruda. Nu as vrea sa le stie lumea”. Cu toate acestea, scriitorul ne-a dezvaluit cateva. „ A fost inchis de doua ori. O data in Ungaria, pentru ca lupta pentru drepturile romanilor din Ardeal. Teoria lui era ca Ardealul este o tara in sine si ca oamenii aceia traiesc perfect laolalta: nemti, romani, unguri, sarbi. Acolo era si o scoala de meserii. Daca tot esti in inchisoare, sa iesi cu un folos de acolo. Si el a invatat frizerie. Asadar, s-a apucat cu incapatanare sa-si tunda singur copiii, spre disperarea sotiei. La un moment dat, unuia dintre baieti, Marcel, i-a taiat urechea. Din acel moment sotia i-a zis ca divorteaza si pleaca de acasa, daca nu inceteaza si se mai atinge de foarfeca.
Cand a fost inchis a doua oara, la Vacaresti, el scria la o nuvela. In momentul in care l-au anuntat ca a doua zi iese din inchisoare, a facut o cerere in scris sa-i mai permita sa stea doua luni, fiindca el este dependent de-a dreptul de locul in care scrie si, daca era scos de acolo, nuvela nu mai putea fi terminata. Evident ca i-au dat voie”.


Viata invizibila a lui Victor Ponta

Am aflat lucruri noi si despre Victor Ponta: O poveste trista, cu final fericit. Noul premier nu a fost un copil crescut in puf. Au fost doi frati la parinti, iar dupa divort copiii, Victor si sora lui, au ramas cu mama. Intre timp, o copila din blocul lor si-a pierdut ambii parinti, iar doamna Naum a crescut-o pe aceasta altaturi de copiii sai. Cand Victor era adolescent, tatal lor, foarte bolnav, a revenit acasa, alaturi de familia lui, pentru a muri langa cei dragi.
Politicianul are doua surori: cea naturala, in Bucuresti, iar cea adoptiva, in Italia. „Sora adoptiva, Izabela, este in Italia, e inginera de profesie si traieste acolo de multi ani. Alexandra, sora naturala, este in Bucuresti si e economist. Nu face afaceri, nici una, nici cealalta. Am chiar si doi nepoti”, ne-a spus Ponta intr-un interviu, in urma cu catva timp.

Doua sotii, doi copii. Revolutia l-a prins pe actualul premier in timpul liceului, de mana cu iubita sa, Roxana, in cautarea bradului de Craciun. Bradul l-au lasat deoparte, timpul a trecut, cei doi iubiti s-au casatorit si au avut un baietel, Andrei, care acum are aproape zece ani. Dupa vreo 17 ani de relatie, cei doi au divortat, iar Victor Ponta s-a casatorit cu cea de-a doua sa sotie, Daciana Sarbu. Cei doi au impreuna o fetita, pe nume  Irina. 
Daciana a schimbat usor, dar sigur, stilul de viata al barbatului ei - astazi nu mai mananca de la fast-food si este „eco”. Daciana Sarbu este o infocata sustinatoare a alimentatiei sanatoase si a protejarii mediului, iar acest lucru l-a transferat, partial, si barbatului ei.

Mama lui Victor Ponta, doamna Naum, a fost mereu de dreapta ca orientare si, ca atare, mereu are critici pertinente la adresa fiului ei. Ponta si mama sa l-au votat, in 1990, pe Ion Ratiu, iar in 1996, pe Emil Constantinescu si CDR. Victor a ajuns sa strige si „Jos Iliescu” in Piata Universitatii. 
La Facultatea de Drept l-a avut profesor pe Adrian Nastase. In anul 2000, desi nu era in PSD, a votat cu acest partid, care se numea atunci PDSR. „Este adevarat. Si nu l-am votat pe Ion Iliescu pentru presedinte atunci! Domnul Iliescu este presedintele de onoare al PSD si cred ca trebuie respectat pentru ce a facut bun si trebuie sa invatam din greselile trecutului”, a declarat acesta. 
Cat despre mama sa, Victor ne povestea: „Da, mama mea este de dreapta, dar e multumita acum: voteaza USL. Vorbim foarte mult... Vorbim dupa emisiuni, ne vedem cat de des putem. Este pasionata de politica! Este mai pasionata decat mine!”.
Pentru prima data si, credem, singura data, Victor Ponta a vorbit despre trecutul relatiilor cu Gabriel Oprea, Elena Udrea, Dorin Cocos, Eugen Bejinariu si George Maior, despre ceea ce i-a unit si ce-i desparte astazi. Victor Ponta, Gabriel Oprea, Dorin Cocos, Eugen Bejinariu si George Maior au fost, de la inceput, in echipa lui Adrian Nastase. Viata insa a mai intervenit pe ici, pe colo: „Eu, George Maior, Gabi Oprea, Dorin Cocos eram echipa de tineri a lui Nastase. Eram toti tineri secretari de stat in Guvernul Nastase, fiind de varste apropiate. Nu ma voi dezice niciodata de acele vremuri, pentru ca exista foarte multe lucruri care ne-au unit…”
Gabriel Oprea este nasul de botez al fiului lui Victor, Andrei, iar seful SRI, George Maior, i-a cununat pe Victor si Daciana Sarbu, si a botezat-o pe fiica acestora, Irina.
Lui Victor Ponta ii plac BUG Mafia si Parazitii, Garcia Marquez si fotbalistul Rafa Marquez. De asemenea, el citeste multa istorie si invata din asta, iar studentilor sai, domnul profesor Ponta le atrage atentia sa fie mai interesati de ce se intampla in jurul lor, pentru ca lumea nu se va reduce niciodata la Facebook si la Club Fratelli. Nu este fara de pacat, fiecare ascunde cate un secret. Sau mai multe...


Cine este avocatul Casei Regale: interviu despre succes si idealuri

Ioan-Luca Vlad a castigat procese grele, cum ar fi in Germania sau cel de calomnie din Anglia cu publicatia Royalty Monthly. De-a lungul carierei sale, acesta a intrat in contact cu o varietate interesanta de oameni, avand onoarea sa-l cunoasca chiar si pe Ivor Porter, diplomatul englez cu care a avut bucuria sa corespondeze inainte. 
In interviul urmator am incercat sa descoperim personalitatea tanarului care-si calculeaza miscarile in viata in functie de riscurile ce se impun. “Avocatura si lucrul pentru familia regala s-au legat una de cealalta. In 1993, Majestatea Sa Regina Ana a venit la noi in tara si, prin programul ei, a vizitat si expozitia tatalui meu de la Galeria Catacomba, care era in Muzeul Colectiilor, actualmente inchis pentru o eterna renovare. Am fost acolo cu toata familia, am asteptat-o, am primit-o la intrare, am vorbit in franceza si am fost cu totul impresionat de personalitatea Majestatii Sale. La cateva zile dupa, m-am trezit intr-o dimineata si am zis ca vreau sa ajut familia regala si n-am sa ies pe strada sa scandez, pentru ca nu are absolut niciun rost. Voiam sa-i ajut prin intermediul dreptului. Dupa care, desigur, mergand mai departe in viata, am avut tot felul de oportunitati deschise, inclusiv diplomatie; puteam sa dau si la magistratura, dar, treptat, treptat, vazand cum e prin toate locurile, am ales avocatura. Si era logic ca voiam sa lucrez cu Casa Regala. Relatia familiei mele cu familia regala nu era una in care sa suni la telefon si sa iti raspunda imediat, ci, din cand in cand, mai intram in contact. Si atunci ce mi-am zis?
La sfarsitul primului an de facultate trebuia sa facem practica - si am zis ca nu pot sa ma duc la palat sa bat la usa si sa zic ca vreau sa lucrez acolo. Dar poate ca as putea sa fac practica cu avocatul lor senior, maestrul Adrian Vasiliu, care are cabinetul lui. Si i-am scris o scrisoare. Neavand legatura cu lumea juridica, am luat adresa lui de pe Internet si i-am spus: „Uitati, asta ma intereseaza, asta am studiat si inainte de facultate, astea-s notele“. A primit scrisoarea, au lucrat un pic stelele, m-a chemat peste cateva zile la cabinet, am dat un scurt interviu, dupa care era nevoie de cineva la palat pentru procese internationale. Eu fac drept international privat, deci s-a legat. Asa ca peste o zi eram la palat, unde am facut cunostinta cu familia regala, mi-au pus o prajitura cu visine in fata si am inceput sa lucrez”, spunea el.



Acad. Ionel Haiduc: informatii in premiera pentru VIP despre pericolul Rosia Montana

O alta prezenta remarcanta pe coperta VIP a fost cea presedintelui Academiei Romane, Ionel Haiduc. Academicianul si-a desfasurat viata stiintifica la Facultatea de Chimie a Universitatii din Cluj, incepind din 1959 pina in prezent. Dornic sa evolueze in plan profesional, academicianul Ionel Haiduc si-a completat formarea de cercetator in Statele Unite ale Americii, in perioada 1966-1972, pe durata a trei stagii postdoctorale, alaturi de profesorii Henry Gilman si Bruce King. Am considerat, asadar, ca Domnia Sa este in masura sa ne vorbeasca despre inceputul a ceea ce se anunta a fi un dezastru ecologic la Rosia Montana…”Procedeul preconizat in Muntii Apuseni, adica exploatarea in cariera deschisa, la suprafata si cu folosirea cianurii, este cel mai ieftin, deci cel mai profitabil pentru o firma care exploateaza un zacamint aurifer, mai ales in conditiile in care concentratia aurului in minereu este mica. La fel se intimpla si la Rosia Montana, unde se obtin in jur de 1,5 grame de aur la tona de minereu. Va dati seama? Pentru o verigheta de trei grame, trebuie prelucrate trei tone de minereu!”, spunea el.

VIP la 1000 de numere: Dan Bittman, martorul organizarii Revolutiei de la 1989

Numarul 1000 l-a avut pe coperta pe Dan Bittman, de la care am aflat ca a fost martorul pregatirii Revolutiei de la 1989. „De la 18-20 de ani am inceput sa caștig bani. Nu puteam sa stau sa-mi dea ai mei, deși aveau meserii foarte bune - mama era medic, iar tata inginer electronist. Plus ca am zis «hai sa fac si eu ceva pe cont propriu». Inca de atunci am inceput sa caștig. 100 de lei, și tot era ceva”. Interesant este faptul ca primul salariu l-a castigat dincolo de granitele tarii: „Primul salariu l-am primit in Germania. In 1980 s-a dat mama peste cap și a reușit sa-mi faca rost de un pașaport, ceea ce era, pe vremea aceea, sora cu moartea. Asa am putut pleca in Germania și in Austria. Eram indragostit de o fata și cred ca lucrul acesta a sensibilizat-o pe mama, care a zis ca, daca ma duc, poate raman acolo. Dupa prima luna, mama fetei mi-a spus: «Dar tu nu vrei sa faci ceva? Ca poate caștigi niște bani și-ți cumperi ce vrei tu și te hotaraști dupa aceea daca te mai intorci in tara». Toți credeau ca voi ramane acolo, insa eu stiam ca nu va fi asa din pricina dorului de casa. Din primul salariu mi-am luat schiuri, echipament de schi, pantaloni in carouri, pantofi conici, ce știam eu ca nu se gasește in tara, pe care, ulterior, le-am vandut pe toate ca sa-mi cumpar din Romania un microfon. Logica era simpla: daca nu aveai un microfon si cablu, nu puteai sa fii solist intr-o trupa”, povesteste amuzat Dan, care a lucrat pentru a se intretine chiar si la un blanar. „Lucram intr-o blanarie, unde doar eu și o nemțoaica știam germana. Colegul nostru, fostul portar al naționalei romane de hochei, care abia atunci ceruse azil politic, nu știa saracul deloc limba germana și ma ruga sa-i traduc tot ce trebuie sa faca, pe unde sa ajunga. Era haios...”.
Cu doar cateva luni inainte de revolutia din 1989, Holograf, desi o trupa rock, a fost invitata in Coreea de Nord pentru a-i canta lui Kim Ir Sen. „A fost cea mai tare experiența pe care am avut-o vreodata. Sa vezi ce urma sa se intample in Romania daca nu murea Ceaușescu... noi ajungeam Coreea. Punct. Toate ideile pe care le avea Ceaușescu erau preluate de la coreeni. Cam asta se dorea, cu mici adaptari, cu magazinele de bloc, cantinele, fara bani, un control total. Este o societate utopica, blocuri de 60-80 de etaje goale, așteptand frații din Coreea de Sud sa le umple. Cladiri uriașe, statui de 90 m de bronz, aur, marmura. In fine, risipa. Acolo s-au pus bazele revoluției romane... La un moment dat, știu ca s-au suparat coreenii, care au zis: «Va rugam frumos, de ce ați venit aici sa vorbiți despre revoluția romana?». Erau acolo si Adrian Nastase, Mugur Isarescu, doamna Roman, mulți dintre cei care, ulterior, au devenit ceea ce sunt azi. Iata!”, isi aminteste Dan. „Coreenii auzeau tot. Nu exista camera care sa nu fie ascultata. Noi dormeam ziua și ne trezeam noaptea, pentru ca eram cu fusul orar dat peste cap. La un moment dat, cand un coleg de-al meu a sesizat ca i s-a ars becul in baie, in urmatoarele cinci minute a intrat o doamna cu un bec, l-a pus la baie și a ieșit. Am ramas toți uimiți. Am zis: «Opa!». Se faceau ca nu știu romanește, dar toți știau, pentru ca invațasera aici cam o suta de mii de nord-coreeni. Noi radeam de ei și cand mergeam la lift, spuneam «șase!». Și nord-coreeanul se ducea cu degetul pe butonul șase... «A, deci știi romanește!», exclamam noi. 
Copiii nu mai faceau de doi ani școala si se jucau cu placuțele. Ce sa va spun... E foarte mult de povestit. Am luat și medalii. Ne-au dus pe un stadion sa cantam. Se uitau saracii la noi, nu ințelegeau, dar ne-au aplaudat”, povesteste Dan Bittman.

 

Fratii Orban in oglinda: provocarea indrazneata a revistei VIP

Vorbim despre doi politicieni care sunt foarte buni in ceea ce fac, fiecare in domeniul sau de activitate. Unul este politician ca structura si, oricat de mult ar avea de suferit, ramane in continuare omul structurii care se cheama partid. Celalalt este un profesionist care nu face politica, ci politici, lucrand, respectand, practic, politica fortelor care sunt adversare politicii Partidului Liberal, din care face parte fratele sau mai mic. Doi frati care lucreaza in tabere politice adverse, spusa chiar de ei: Ludovic si Leonard Orban... Avand un caracter puternic, Ludovic Orban, chiar daca era mai mic decat fratele sau, a reusit aceeasi „performanta” chiar si in copilarie, dupa cum ne-a marturisit Leonard: „Eu eram fratele mai mare si sigur, in general, fratele mai mare incearca sa se impuna, dar este greu de spus, pentru ca el avea o foarte mare determinare in a-si impune punctele de vedere. Dar, pana la urma, ne intelegeam, negociam. Sigur, uneori, mai era nevoie si de medierea parintilor cand eram mici. De cand nu mai suntem copii, in niciun caz! Acum nu este nevoie de mediere, nici nu se pune problema, pentru ca putem vorbi unul cu altul, ne ascultam unul pe altul, dar, pana la urma, decizia o luam fiecare in parte...”. „Fratele meu a pornit pe o cariera in domeniul integrarii europene, inca din 1993, pe care a continuat-o, indiferent cine a fost la putere. In perioada Guvernului Nastase a fost negociator-sef adjunct; in perioada Guvernului Tariceanu a fost negociator-sef si, ulterior, a fost nominalizat candidat de comisar european al Romaniei. Sigur ca, odata cu finalizarea mandatului de comisar, experienta si portofoliul de relatii pe care si le-a construit in trei ani le-a pus la dispozitia Romaniei, indiferent cine a fost sau nu la guvernare. Iar ocuparea pozitiei sale actuale nu a fost decisa de putere, din dragoste pentru fratele meu, ci, pur si simplu, pentru ca aveau nevoie de el. Si asa, avand probleme uriase in materie de absorbtie de fonduri europene, era nevoie de o persoana care, macar formal, sa gireze onorabil...” a spus Ludovic Orban. De altfel, lui Leonard Orban nu i s-a imputat stagnarea si blocarea platilor pe POSDRU, pentru ca, dupa spusele lui Ludovic, „ce s-a intamplat pe POSDRU este pentru prostiile facute anterior numirii fratelui meu acolo”.

Celebrul regizor Radu Mihaileanu, cover story unic pentru VIP

Artist, dar fiu de ziarist, acesta nu poate ramane indiferent la tot ceea ce se intampla in societatea de astazi, atat de complexa si plina de primejdii. Asadar, pornind de la astfel de premise, Radu Mihaileanu ne-a vorbit, intr-un interviu acordat saptamana trecuta, despre importanta culturii ca protectie impotriva manipularii. „Sentimentul strainatatii m-a marcat profund in momentul in care am emigrat. Am fugit, pentru ca nu mai puteam sa traiesc sub regimul lui Ceausescu. Atunci m-am izbit pentru prima oara de sentimentul indepartarii, al ruperii de o limba, de o cultura, de familie, de prieteni si de un fel de a fi, de un fel social. Cu prietenii, la Paris, la inceput, mi se parea foarte straniu. Insa nu erau ei de vina, ci eu, pentru ca veneam din alta societate. Aceasta a fost prima etapa. 
Apoi am incercat sa-l inteleg pe tata, razboiul, tot ce s-a intamplat, de ce si-a schimbat numele, cum a supravietuit mai intai nazistilor, apoi stalinistilor, iar dupa aceea sub Ceausescu. Sentimentul acesta m-a acompaniat tot timpul, dar, la un moment dat, s-a transformat intr-o bogatie. M-a facut sa sufar foarte mult timp, insa mi-am dat seama ca este o bogatie sa am lucrul acesta in mine: ma uit la oameni, care, toti sunt, intr-un fel, instrainati. Chiar si un bucurestean care s-a nascut in Ardeal sau Moldova a fost si el instrainat intr-un fel, pentru ca a trebuit sa plece si sa se desparta de ai lui, sa ajunga la un alt tip de accent, un alt tip de prieteni. Deci incep sa ma uit tot mai atent la destinul fiecaruia”, povesteste regizorul.
Declicul care l-a facut sa plece din tara s-a produs inca de timpuriu. „Simteam cu totii ce inseamna Ceausescu si regimul dictatorial. De fiecare data, chiar daca traiam, eram cu prietenii si nu muream de foame, simteam ca, pentru un banc, pentru cineva care urma sa fie turnat, puteam imediat, de pe o zi pe alta, sa mergem la inchisoare. Pe atunci nu exista un avocat care sa ma poata apara din punct de vedere politic sau un ziar care sa poata sa apere, deci o opinie publica. Era teribil sa simti ca destinul tau depindea de un firisor. Aceasta senzatie s-a inmagazinat ani la rand. La un moment dat, mi-am dat seama ca vreau sa devin actor, apoi ca vreau sa fiu regizor si ca imi era imposibil sa spun povestile mele in Romania aflata sub regim comunist. Aveam doua optiuni: ori ma sufocam, ori mergeam la inchisoare. O a treia nu exista… Sau poate ca exista: pentru a supravietui, trebuia sa plec”, isi aminteste Radu Mihaileanu.

Daniel Negreanu a acordat un interviu exploziv revistei VIP

Dorea sa ajunga un mare jucator de snooker. Astfel ca, in mediul pe care il frecventa, nu a fost prea departe de jocul de pocher, pe care, in cele din urma, l-a incercat. S-a mutat in Las Vegas putin dupa asta si de atunci joaca pocher profesionist. Povestea de viata a lui Daniel Negreanu pare desprinsa din scenariile filmelor hollywoodiene. A pornit de jos si a ajuns sa traiasca printre cele mai mari staruri.
Daniel Negreanu s-a nascut pe 25 iulie 1974 in Toronto, Canada. Parintii lui, Annie si Constantin, au emigrat din motive economice din Romania in Canada, in anul 1967. Tatal campionului a muncit acolo ca vanzator de dulciuri. Daniel  vorbeste si intelege limba romana, dar nu citeste si nu scrie prea bine. Primul contact cu jocul de pocher l-a avut dupa absolvirea scolii generale. Desi a reusit sa intre la liceu, Daniel a intrerupt studiile pentru a se consacra pocherului, jucand in cazinourile locale. „Cine spune ca pocherul este un joc de noroc nu stie nimic. Ca sa-l practici, trebuie sa fii destept. Daca tu iti folosesti creierul mai mult decat altul, e clar ca o sa faci mai multi bani decat el. Nu in primele zile, dar pana la urma cel mai bun va castiga. Norocul in pocher nu are un rol decisiv. Nu trebuie sa crezi in noroc. Trebuie sa iei totul asa cum este“.Negreanu a avut scurte aparitii si in filme precum X-Men Origins: Wolverine, in calitate de jucator de pocher, The Grand, la fel si in High Stakers Poker, dar a avut si propriul sau personaj in The Poker Movie, The Players at the Table, No Limit: A Search for the American Dream on the Poker Tournament Trail si Poker Kings. „M-a intrebat cineva daca vreau sa fac un film si am acceptat. Imi doream de multa vreme sa fiu actor. Ei ma vazusera la televizor, jucand pocher. In filmul lor, le trebuia un om care sa faca lucrul acesta. Eu am un agent-manager pe care l-au contactat. El se ocupa de afaceri, eu ma concentrez doar pe joc, pe pocher“, spune campionul, care a realizat ca lumea actorilor nu este departe de lumea jucatorilor de pocher, ba chiar, la Hollywood, cele doua sunt chiar cusute foarte bine. Cel mai bun jucator de pocher dintre starurile americane este Tobey Maguire, actorul din Spiderman. „Joaca foarte bine. La Hollywood se fac multi bani din pocher, la jocurile «in privat», nu cu profesionisti“, spune Negreanu. Romanul declara ca viata in Las Vegas este tot ce si-ar putea dori vreodata. Dincolo de stralucirea celebritatii, jucatorul se bucura de pace sufleteasca. „Aici, unde locuiesc eu, ai tot ce vrei. Este la 20 de minute de Vegas, intr-o zona mai linistita, unde joc golf toata ziua, unde am prieteni. Daca vreau sa ma distrez, merg la Casino“. Daniel combina cel mai bine pocherul cu golful. „La pocher esti inauntru, intr-un cazinou. La golf esti afara, la soare, cu prietenii. Iti trebuie asa ceva. Innebunesti, daca joci pocher in fiecare zi“, spune acesta, mai in gluma, mai in serios, marturisind ca nu mai joaca de mult pocher pentru bani. „Am citit intr-o carte ceva interesant: «Daca banii nu aduc fericirea, inseamna ca nu ii cheltui tu cum trebuie». Banii sunt necesari pentru a calatori; de exemplu, sa vezi Europa. Nu imi trebuie ceasuri Swatch. Oamenii de aici au ceasuri si de 100.000 de dolari. Pentru mine acestia sunt niste tampiti si au un caracter murdar. Banii nu te fac mai interesant“.„Imi place sa ajut copiii orfani, copiii strazii. Mama mea nu a avut bani cat timp a fost in Romania. Pentru a uita de necazuri, isi gasea refugiul in mancare. Daca avea masa plina, era cea mai fericita. Asta insemna fericirea pentru ea. Poate de aceea ma bucur si eu atunci cand ofer mancare celor saraci“, ne spune Daniel, care isi doreste sa aiba propriul sau copil, dar considera ca, deocamdata, este foarte ocupat. „Cand voi avea un copil, va fi cu sotia mea“, spune „Kid Poker“, cum este supranumit Daniel Negreanu. In 2005, se casatorea cu Lori Lin Weber, o americanca de origine asiatica. In prezent, locuiește in Las Vegas, in statul Nevada (SUA). „Am fost casatorit doi ani cu ea, dar nu a fost pentru mine. Nu a avut ce trebuie. Am stiut ca nu voi ramane o viata intreaga alaturi de acea femeie si, de aceea, nu am facut un copil“, declara nostalgic jucatorul.

Serban ( Animal X) recunoastea pentru VIP: “Anturajul este cel care te impinge la cele mai mari greseli”

In luna mai, baietii de la Animal X au sarbatorit 13 ani de la infiintarea trupei. Un numar aducator de ghinion pentru unii, dar nu si pentru cei care sunt detinatorii unor recorduri greu de egalat la vanzari de albume in muzica romaneasca a anilor 2000. Pasiunea pentru breakdance i-a adus impreuna, Animal X fiind un caz in care tinerii au facut din pasiunea lor o adevarata afacere.
Serban a recunoscut faptul ca celebritatea i-a dat aripi, dar l-a impins uneori si in prapastiile vietii. Artistul considera ca un adolescent o ia pe cai gresite din teribilism, salvarea lui stand in comunicarea cu cei apropiati lor. „Anturajul este cel care te impinge la cele mai mari greseli. Daca nu esti inconjurat de prieteni adevarati, treci razand sau chiar ajungi in belele mai mari decat iti pareau la inceput. O mare parte dintre tentatii au fost dezamorsate cu tact de catre fratii mei mai mari, si din acest punct de vedere ma consider foarte norocos. Nu am avut secrete fata de ei si asta mi-a adus doar avantaje“, a marturisit Serban.

Acad. C-tin Balaceanu-Stolnici: i"Producerea si vanzarea de droguri, cea mai rentabila investitie din lumei"

Am discutat cu academicianul Constantin Balaceanu-Stolnici, presedintele Centrului International Antidrog si pentru Drepturile Omului (CIADO) Romania, despre fenomenul drogurilor, care ii afecteaza tot mai mult pe tinerii din Romania. „Cele mai multe droguri au fost create de natura, pentru ca se gasesc in plante. Chiar si o specie de broasca produce asta, dar intrebuintarea lor cred ca este din preistorie, fiind utilizate, in special, de catre cei ce se ocupau de vraji, de samani, pentru a intra in transa, de oracolele grecesti, despre care se stie ca foloseau gaze care le ameteau pe toate zeitele“, ne spune academicianul. Multi tineri isi ard creierii si se autodistrug apeland la prafuri si pastile pentru a-si „provoca“ optimismul artificial si iluzia mentinerii autocontrolului, acestea afectandu-le foarte grav rationamentul. Chiar si muzicienii mai tineri sunt atrasi in jocul mortii, intentionat, de „concurentii“ lor pe plan artistic. Constantin Balaceanu-Stolnici considera ca educarea maselor trebuie sa inceapa cu propaganda antidroguri de la gradinta. „Presa poate sa ajute, dar e riscant pentru ei, pentru ca oamenii acestia, distribuitorii de droguri, sunt foarte puternici. E o zona a infractiunilor mari, a crimei organizate. Noi nu intram in contact cu ei, nici cu cei care sunt consumatori, facem prevenirea consumului. Putem sa cerem sa se dea pedepse foarte mari. Sunt state unde exista pedeapsa cu moartea - Singapore. Eu am fost acolo. Esti consumator sau esti distribuitor, ei nu discuta: te impusca. Nu exista nicio scapare. Au intervenit state intregi pentru cetateni de-ai lor, englezi, francezi... Acolo, daca te-a prins cu droguri, esti terminat. Mi se pare ca in Malaezia e la fel. Nu stiu ce se intampla in China, unde este un stat totalitar si e mai greu sa introduci pedeapsa cu moartea. Eu le-as aplica aceasta pedeapsa nu consumatorilor, ci distribuitorilor si producatorilor“.


Revista VIP la Festivalul International de Film de la Cannes 2012

Cu 91 de filme, dintre care numai 22 au intrat in cursa pentru trofeul Palme di'Or, a 65-a editie a Festivalului International de Film de la Cannes, dedicata actritei Marilyn Monroe, a fost una dintre cele mai interesante si mai dinamice de pana acum. Revista VIP a participat la acest grandios eveniment si a oferit imagini inedite cu starurile care au cucerit lumea cu arta lor. Acestea se regasesc in arhiva Galeriilor de pe site.

Andreea Marin Banica Vs Adriana Nicolae: moment de varf al Galei Premiilor VIP- iunie, pentru presa mondena 
Aducerea fata in fata a celor doua personalitati, Andreea Marin Banica si Adriana Nicolae, a fost o exclusivitate atat pentru colectivul redactional, cat si pentru ele. De mai bine de 12 ani, revista VIP premiaza performanta in cadrul unor gale pe scena carora au urcat personalitati care au reusit prin activitatea lor sa influenteze intr-o mai mare masura societatea romaneasca. Cu timpul, ele au devenit modele pentru tanara generatie, declansandu-se astfel o adevarata campanie de promovare a valorilor autentice ale acestei tari.
Prin selectia subiectelor de presa abordate si a personalitatilor, revista VIP s-a detasat vizibil de celelalte publicatii mondene, devenind o revista mondena de clasa, care face abstractie de scandaluri si ignora vedetele „de carton”. Momentul de varf al Galei Premiilor VIP din luna iunie, pentru cei din presa mondena, a fost intalnirea dintre Adriana Nicolae, prezentatoarea galei VIP si Andreea Marin Banica, in calitate de premianta la categoria Eleganta. Andreea Marin Banica, i s-a inmanat diploma in aplauzele publicului si a zis:  „Am sa va spun un lucru: n-am fost niciodata vazuta si nici n-am tinut sa fiu vazuta ca o persoana eleganta din punct de vedere vestimentar. Lucrez mai mult cu mintea, decat cu oglinda. Acesta-i defectul meu si poate ca mai am unul, nu ma imbrac de la cine trebuie si atunci sunt pusa la rubrica «prost imbracata». Pe de alta parte insa, am considerat ca este foarte importanta eleganta in atitudine. Am invatat de la mama, Dumnezeu sa o ierte, ca e bine sa iti vezi de drumul tau, chiar daca pe marginea drumului cainii latra, si e bine sa-ti doresti sa-ti implinesti visurile in care crezi cu adevarat si sa dai acea a zecea parte din ceea ce vine catre tine celorlalti. Nu este o datorie, nu este nici macar o responsabilitate, e ceva ce simti si faci sau, pur si simplu, nu faci. In momentul in care am intrat, cineva pe care l-am intalnit pe drum mi-a spus: «Ia uita-te cine e pe scena, cine prezinta, mama copilului sotului tau»“, a spus Andreea, dupa care a urmat intrebarea indiscreta pentru Adriana: „Este sotul meu tatal copilului tau? Da sau nu?”. Andreei nu i s-a raspuns, aceasta a revenit la masa sa, unde statea si Ruxandra Dragomir, si a asteptat momentul in care a fost prezentat cititorul revistei VIP care dorea sa o intalneasca. Andreea Marin Banica a mai ramas pret de un sfert de ora la poze, dupa care, departe de ochii invitatilor, ne-a explicat de ce a preluat controlul si a dorit sa clarifice zvonurile legate de paternitatea copilului Adrianei Nicolae si implicarea lui Stefan Banica in toata aceasta poveste: faptul ca scandalul respectiv le-a provocat mult rau copiilor sai.

 

TVR, istoria unui dezastru economic

Intotdeauna dependenta de sfera politica a facut din Televiziunea Romana o institutie extrem de vulnerabila. Societatea Romana de Televiziune sau, mai simplu, Televiziunea Romana a fost incontinuu o vaca de muls pentru politicieni, pentru ca niciodata nu au existat sanctiuni pentru cei care au fost demisi de la conducerea ei. Din pacate, in ultimii ani imaginea acestei institutii este cea a unei servitoare care face tot ce-i dicteaza cei care ajung la putere. VIP a oferit un dosar complet al acestui dezastru, publicand interviuri in exclusivitate cu cei care au trecut pe la conducerea TVR.

Retrospectiva va continua…

de Edith Alexa - 2448 afisari
 
         
 
4.3 - 3 voturi