Ioan Bolborea: "Arta nu este un moft, este un lucru necesar"

Adaugata 2017-03-29, la ora 20:58:43
Ioan Bolborea: "Arta nu este un moft, este un lucru necesar" Probabil ca trecem deseori prin fața Teatrului Național, pe langa Caragialiana. Mulți trec in fuga, fiind presați de timp. Alții ar avea timp, dar aleg sa ignore povestea din spatele monumentului langa care iși dau intalnire, fiind un bun punct de reper, nu? Prea puțina atenție pentru o lucrare rezultata in urma unor ani frumoși (dar și grei) de munca! Așa ca, am mers in vizita la Ioan Bolborea. Iși are atelierul intr-o zona liniștita din București, un intreg spațiu luat de la zero și transformat dupa bunul sau plac.

FP: Care a fost primul monument realizat?

Ioan Bolborea: „Monumentul Infanteriei este primul monument realizat. A fost un concurs atunci, organizat de armata și de Ministerul Culturii, in 1994, unde am luat locul 2 (locul 1 nu s-a dat). Apoi au mai fost cateva concursuri, insa nici acolo nu s-au hotarat... s-a luat o pauza... abia in 1998 s-au hotarat și cei de la armata și Ministerul sa facem fiecare acest proiect. Nefiind multumiți de colegul meu, au ales lucrarea mea.

Este un modul mai vechi, o idee mai veche. Pe modulul respectiv am pus soldații. In 2000 a fost vernisat cu o mare parada militara. S-a defilat mai mult ca la orice alt monument, cu președintele țarii, primul ministrul, etc.”

FP: Ce lucrari au urmat și unde le putem admira?

Ioan Bolborea: A urmat monumentul lui Eugen Ionescu, realizat in 3-4 ani. A ieșit o chestie hazoasa pe care o tot povestesc, și chiar trebuie sa v-o povestesc! Dupa cum vedeți, el sta rezemat de un gard. Dar de fapt e o balustrada. Cine a vazut fotografia lui E.Ionescu, știe ca era o bulstrada pe balconul lui și statea cu mana pe ea. Dupa ce l-am turnat și pus, au venit niste țigani (era in centrul Slatinei, in parc) și au zis paznicilor “șefu’, am venit sa luam gardul la primarie’’ și l-au furat… partea rea e ca l-au facut din nou și inca nu am reușit sa-l pun…

In 2004, a urmat monumenul de la Arad, Statuia celor 13 generali din Parcul Reconcilierii, monument pe care ungurii au vrut sa-l repuna, pentru ca a fost dat jos de Bratianu, in ‘25 și apoi ei l-au ținut pe la diferite biserici, iar in 2004 au zis ca-l pun inapoi intr-o piața de la Arad. Ca sa cadem la pace, s-a pus și Monumentul revoluționarilor romani.

Apoi Monumentul Horia, Cloșca și Crișan, din Alba iulia. Acum e in interior, in cetate, inainte era langa cetate. I-am gasit un loc mai la inalțime. Apropo de roata, am facut un tavaluc și am pus mai multe personaje… Apropo, și de acolo s-au furat omuleți. Monumentele din bronz au mari probleme daca nu sunt pazite. Chiar și daca sunt pazite, și așa se fura!

Lucrarea de capatai, cea mai importanta, este totuși Caragialiana din fața Teatrului Național. Ea a fost caștigata in urma unui concurs in 2002, concurs organizat de Primaria Generala, am lucrat la ea pana in 2010. Au fost foarte multe variante, prima data am facut-o in lut, in hala mare de aici, dar cand am scos-o afara … nu mi-a mai placut! Erau prea mici personajele, nu era ceea ce trebuie. Și apoi am lucrat (cred ca) 5 ani la ele și am tot schimbat fiecare personaj de cate 4-5 ori. Cu alte cuvinte, e munca d-asta de sisif. In sfarșit, am ajuns la varianta asta, pana am turnat-o și am pus-o acolo. Dar și la montaj a mai durat un an jumate, pentru ca era jos un garaj de la Intercontinental și le era teama c-o sa cada toata sculptura pe mașinile lor din garaj.

FP: Dar nu cred c-ar fi cazut…

Ioan Bolborea: Nu ar fi cazut pentru ca noi am luat o suta de tone de pamant, iar ea avea doar doua. Așa sunt oamenii… mai fricoși…

FP: Cat a durat realizarea Monumentului Marii Uniri din 1918, de exemplu, pentru care ați fost premiat?

Ioan Bolborea: Monumentul Marea Unire e caștigat la concurs in 2007, deci tot lucram, am facut variante. Era atunci o varianta pe orizontala, acum am facut-o incat sa se vada mult mai bine in piața, pentru ca piața este enorma, iar ea trebuie sa aiba un volum destul de puternic sa reziste acolo, motiv pentru care am schimbat-o. Ideea mi-a vebit de la cactusul acesta (din biroul sau). E o forma organica, ca o cupola cu oameni. Am vrut sa fac chiar și un muzeu din el, din sticla. Aș vrea sa fie o piața amenajata cu spații comerciale jos, cu parcari, sa se poata trece pe dedesubt.

FP: Deci inspirația vine din natura…

Ioan Bolborea: Da, din natura, ceea ce e un lucru foarte bun. Henry Moore facea foarte multa sculptura plecand de la os, de la parți organice, in general. El era un sculptor deosebit, in sensul asta. De aceea și spun… chiar m-a inspirat forma aceasta. Acum sigur c-am dezvoltat-o.

FP: Femeile iși doresc sa fie din ce in ce mai slabe. Influențeaza acest trend și sculptura corpului femeii?

Ioan Bolborea: Nu, in niciun caz. Giacometti, de exemplu, facea sculpturile filiforme pentru ca acesta era stilul lui. Dar nu, nu influențeaza.

Succesul ține strict de valoare sau de o anumita conjunctura?

Ioan Bolborea: E amestecat. Ține și de valoare, dar trebuie și sa ai o șansa, mai ales in arta monumentala.

Sunt momente in care va e greu sa creați?

IB: Sunt momente cand nu ai inspirație și nici chef. Iar asta se simte și pe lucrare.

Aveti preferința pentru un anumit material?

IB: Sunt modelator, imi place sa modelez in lut, in ipsos. Și, de obicei, acestea se toarna in bronz.

Cat timp ar trebui sa reziste un monument?

IB: O eternitate! Cele care se degradeaza pot fi restaurate. Și piatra și bronzul pot fi restaurate. Numai ca, daca sunt unele politice precum Bratianu, de exemplu, au fost facute pe timpul capitaliștilor, au venit apoi cumuniștii și le-au daramat. Acum se refac, se remodeleaza, se reconstituie tot monumentul. Dar este anormal. Normal este sa ramana aceste lucrari. Ce s-ar intampla daca ai reface statuile lui Michelangelo? Niciodata nu ai putea sa le refaci.

Ce parere aveți despre achiziționarea sculpturii lui Brancuși, “Cumințenia pamantului”?

IB: E un lucru foarte normal sa se faca, dar nu cum s-a incercat. Nu avem sponsori, nu avem oameni bogați dispuși sa dea bani sa achiziționeze o astfel de lucrare. Și atunci sigur ca trebuia statul sa acționeze, de la inceput sa o cumpere statul in totalitate. Circul facut nu a ajutat la nimic.

Cum suntem ca nație?

IB: Apropo de nație, imi aduc aminte de un citat al lui Caragiale. Ca nu suntem nici mai prosti, nici mai destepți, ci doar trebuie sa ne coacem. Caragiale ne-a caracterizat, prin toata opera lui, foarte bine! Adica, ce sa mai zic? Ne-a pus la punct! Așa cum suntem… rai de gura, ciudoși, etc.

Monumentul la care ați lucrat cu cel mai mare drag este… ?

IB: Am lucrat cu cel mai mare drag la Caragialiana. Și m-am și documentat. A trecut prin tot felul de machete și variante pana sa ajunga la varianta finala. Trebuie sa o descoperi, sa o simți, ca apoi sa știi unde trebuie sa pui și de unde trebuie sa iei. Altfel, o pierzi din mana și iese kitch.

De ce ar trebui sa fie Romania pe listele mai multor turiști?

IB: Din pacate, nu prea au ce sa vada. In orașele mari, punctele de atracție sunt orașul vechi și apoi monumentele care se fac. Putini știu, mulți nu vor sa stie și nu vor sa faca. Arta nu este un moft, este un lucru necesar. Nu putem trai fara arta. Cum nu putem trai fara mancare, așa nu putem trai nici fara arta. Depinde și de gradul de intelectualitate, de ce se bucura fiecare… de o pictura buna sau se bucura de un kitch, de o muzica buna sau de una mediocra…

de Florența Popa - 3021 afisari
 
         
 
3.0 - 809 voturi