Dincolo de tipul de regim politic, orice popor are conducatorii si mentorii spirituali pe care ii merita. In tarile care s-au tiriit agatate de caruta istoriei, lipsa de cultura reprezinta somnul natiunii, care a nascut monstri. Un exemplu interesant il ofera situatia de la Bucuresti. Daca lipsa de educatie a vulgului nu surprinde (nu ma refer la manifestantii care demonstreaza civilizat, ci la derbedeii care s-au aciuat), atit aroganta puterii, cit si modul in care opozitia se comporta exact ca plebea, tragind catre anarhie, socheaza. In Romania „democrata“ de azi nu-mi permit luxul de a elogia niciun curent de gindire, chiar daca unele dintre ele au dus la „desteptarea“ altor popoare. De multe ori, in numele acestor redesteptari istorice s-au comis crime abominabile. Fortele extremiste si-au facut matca exact acolo unde oamenilor le ajunsese cutitul la os din pricina foametei, si nu din cauza disputelor doctrinare. Interesant este ca noi nu avem o dictatura politica, ci una a lipsei de solutii si de ratiune, intr-un sistem „fumat“. Cine spera sa profite din acest tangaj? Cei care in ’96 au fost scosi cu vata-n nas de la guvernare in urma impactului unicului fenomen politic sincer, ati ghicit, fenomenul... „Piata Universitatii“, impotriva caruia chiar acestia chemasera minerii?
Vorbim despre esecul democratiei, desi ea n-a fost niciodata autentica. N-am fost educati pentru democratie. Am avut parte de o strutocamila securista, in care am schimbat forma, si nu fondul. Democratia isi da obstescul sfirsit, pentru ca nu se poate opune irationalului. Cine vorbeste azi despre democratie si umanitate este el insusi un demagog. Partidele nu au putut promova democratia, tocmai pentru ca ele nu pot functiona fara polii de influenta, adica noii colosi financiari. Acestia din urma subventioneaza atit partidele, cit si benzina cu care merg autobuzele ce poarta gloatele spre teatrul demonstratiilor.
Aflu de la tv ca unii vor sa-i spuna „Agora“ Pietei Universitatii. In Agora greceasca, locul nasterii adevaratei si primei forme de democratie, se facea schimb de idei. Nici macar piata nu mai e ce a fost, ar trebui sa i se zica „Paiata“ Universitatii, pentru ca oamenii nu-si mai exprima ideile din balcon, nu mai cinta, nu mai compun versuri, ci le iau maul jandarmilor, ca la meci. Nu mai exista sfintenia „zonei libere de neocomunism“, ci a devenit spatiul in care
Bebe Ivanovici, fostul bisnitar cu certificate de revolutionar, isi urla frustrarile. Acel loc, odata sacru, s-a umplut cu agresivitatea latenta a unui popor needucat nu din pricina invatamintului in deriva, ci pentru ca asa s-a obisnuit sa traiasca.
Trist, dar adevarat, nu ne putem compara cu ungurii, care au fost civilizati cu forta de austrieci, insa le-a ramas si mindria nationala. Noi am renuntat inclusiv la simtul proprietatii si al onoarei, in dauna simtului hotiei si al cistigului ilicit. D’aia la noi Base a fost „cool”, dar i-a trecut, insa va veni Diaconescu sau vreo vedeta disco ori un fotbalist, pentru a ilustra cit mai bine debusolarea natiei. Personajele vertebrate sint rare, asa cum e cazul Adrianei Saftoiu, care a demisionat din parlament tocmai pentru ca haosul creat este opera intregii clase politice. In schimb, altii vor fi emanatii acestei debusolari totale. In locul unei conduceri mahmure vor sosi paiatele care inca nu si-au urcat sacii-n caruta.
Cel mai interesant, dar si mai dureros atribut al vidului creat in Romania,
este duelul demagogic, pentru ca boala functioneaza pe toate fronturile si in toate taberele. Mai mult, identic la absolut toti actorii principali (de la guvernanti la protestatari si la cei care asteapta sa li se faca puterea cadou) este stilul sacadat, sfirsit de puteri. Sint niste jucatori de tenis, care, intr-o liniste ideologica mormintala, isi arunca unii altora lovituri, scrisnind din dinti si gemind. Toti fac caz de legitimitatea propriului mesaj, insa finalul cursei ii gaseste gifiind, deopotriva, la egalitate. Cu totii sint in delir si toti calca peste Constitutia pe care tot ei o aduc drept argument. Basescu pune ministri fara acordul parlamen­tului, opozitia incita, iar protestatarii sinceri nu i-au repudiat niciodata pe huliganii din strada, ba chiar scandeaza impreuna.
Faptul ca presedintele afirma ca discursul manifestantilor seamana cu acela al lui Voronin denota ca Basescu si-a pierdut simtul politic. Dar cine vine din urma, pentru ca observam ca limbajul de mahala razbate si dinspre opozitie?… Ii vom aplauda pe emanatii unei coalitii intre partidele care nu au nicio doctrina comuna, ci doar un scop, si care si-au gasit agenti electorali ce duhnesc a marijuana si a petarde? Ce fac acesti domni nu e tot demagogie?
Noi nu dispunem de curente de gindire, ci ne miscam din instinct, ca pisica dupa soarece. Ultima bruma de educatie a acestui popor a fost expresia spiritului monarhic, a carui revigorare ar putea fi ultima noastra sansa. Dar, pina atunci, „mergem inainte“, cum a zis seful statului, uitind insa ca acest „inainte“ se desfasoara in sens diametral opus atit propriului nostru interes, cit si exemplelor oferite celorlalte state de sub fosta Cortina de Fier.