Bucurestiul este un oras unde exista o sumedenie de forme de distractie. Insa Paul Ipate si Ioana Blaj, alias Paul si Cristina, cei doi tineri care se tachinau in reclamele Vodafone, aleg sa-si petreaca orele de relaxare pe o terasa aflata la mare inaltime, pe o cladire, deasupra agitatiei si forfotei Capitalei: Skybar din Dorobanti. Recent, contractul celor doi actori cu celebra firma s-a incheiat, iar tinerii au revenit pe scena teatrului. Din nou impreuna…

Lui Paul nu-i place de el… „Cand am vazut primul film, am zis ca eu nu pot sa ma uit la mine cat oi trai”, iar ea, Ioana, nu-si suporta vocea. Impreuna sunt un cuplu plin de farmec care inspira calm, liniste si respect. Ioana si Paul se cunosc de sase ani si relatia lor pare sa fie tot mai solida, pe zi ce trece. Cum si-au dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt? Se intalneau in acelasi cerc de prieteni. „S-a pus un pariu ca n-am curajul sa o sarut, lucru pe care l-am facut, si de la sarutul acela au plecat multe”, isi aminteste Paul despre inceputul relatiei lor.
Asadar, ca doi oameni straini care se intalnesc si formeaza un cuplu, tinerii au trait o perioada de cunoastere si acomodare, in care si-au adaptat reciproc nevoile, preferintele, obiceiurile etc. „Dupa trei ani ne-am mutat impreuna”, adauga Ioana, intrerupta fiind de prietenul ei, in gluma: „Ce facem acum? Dam din casa?”. Peste cativa ani, tinerii au ajuns impreuna atat intr-un film de scurtmetraj, cat si-n reclamele tv. „Pentru campania Vodafone, care a durat trei ani, am dat un casting si a fost total intamplator ca am luat amandoi. Era al doilea proiect pe care-l faceam impreuna. Primul a fost un scurtmetraj, prezentat si la Berlin. Il apreciam foarte mult pe Paul ca actor. Imi doream sa joc cu el si iata ca a fost mai mult de atat”, marturiseste Ioana.
Pasiunea comuna i-a adus impreuna: actoria i-a unit si i-a facut celebri. „Asta imi doream de foarte mult timp. Am dat la facultate, am intrat si am inceput sa fac teatru si sa inteleg cu ce se mananca meseria asta. Nu am pe nimeni in familie artist, pasiunea aceasta a venit pur si simplu. M-am simtit foarte libera in momentul in care am ajuns la UNATC. Parintii nu au fost de acord, au aflat doar in momentul in care am luat examenul. Pana atunci am fost doi ani studenta la ASE. Ceea ce nu-mi placea. Ei voiau un job sigur pentru mine, cu venit stabil, iar actoria, din pacate, la noi in tara, nu-ti ofera siguranta materiala. Nu au existat conflicte cu parintii, mi-au zis doar sa termin si cealalta facultate… Evident, nu am terminat-o!. Atata timp cat m-am regasit in actorie, nu ar fi avut rost sa mai fac altceva”.
Ioana pica usor pe ganduri, iar Paul Ipate simte nevoie sa intervina: „Si, oricum, cand te apuci de actorie nu ai timp sa mai faci nimic altceva. N-ai nicio sansa, pentru ca aceasta meserie iti mananca tot timpul. Nu trebuie neaparat sa iasa din prima, cat ai pocni din degete. Din contra, necesita mult timp de documentare si de studiu”, este de parere cel care a devenit popular in rolul de „Combinatozaur”. Intre timp, Ioana isi reia discursul: „Eu mereu  am avut o inclinatie spre parte umanistica, dar parintii nu au vrut sa inteleaga lucrul acesta si m-au dat la matematica si economie”.
De cealalta parte, Paul Ipate a fost un tip norocos, daca ne gandim la faptul ca parintii lui l-au indrumat spre actorie: „La mine a fost mai simplu; nu am avut atata bataie de cap ca Ioana. Eu faceam teatru din clasa a doua, aproape tot timpul. Parintii au insistat pe latura mea artistica si am luat proba  pentru A fost odata in Brooklyn, in regia Iarinei Demian. Si chiar si asa, eu tot nu voiam sa urmez actoria. Doream o cariera militara… Si atunci am avut o discutie cu ai mei, tata, militar fiind, stia ce riscuri implica o astfel meserie, drept care am renuntat la dorinta mea. Asadar, pot spune ca parintii mei m-au indrumat spre o meserie din care nu se fac bani, dar devii mai bogat spiritual. Am dat la UNATC, am luat examenul si asta a fost. Gustul pentru actorie il aveam oricum… Cand esti copil, o faci de placere, nu te gandesti ca este arta… Placerea o mai am si acum, numai ca, izbindu-te de diverse probleme, in special cele de productie, cand vezi cat de greu e sa faci un spectacol, intervine si gustul amar. Ai putea sa castigi si bani din meseria asta, numai ca e mai greu in Romania. Atata tot. Dar placerea nu dispare niciodata”, este de parere tanarul actor, care crede ca in fiecare dimineata se gasesc suficient de multe motive pentru a o lua de la capat… „E o meserie atat de frumoasa, care te face sa reflectezi foarte mult la tine si la cei din jur, iar oamenii sunt frumosi, sentimentele lor fiind mai importante decat orice suma de bani. Nu poti sa exprimi in cuvinte asta”, spune Ioana. Desi idealul oricarui tanar este sa castige suficient de mult incat sa traiasca mai mult decat decent, tinerii nu au avut asteptari foarte mari pe plan financiar atunci cand au luat decizia de a-si urma visul. „In teatru, cu un salariu de sapte milioane, clar, nu poti sa-ti platesti nicio chirie. Un film il prinzi din an in paste… Deci, e o placere pura”, puncteaza Ipate.
Chiar daca ar putea sa-si schimbe specializarea oricand, cei doi nu au cum sa mai dea inapoi si nici nu vor asta. Sa rupi firul unei prietenii nu este un lucru tocmai indicat si inteligent gandit. La fel se intampla si in lumea teatrului, dupa cum spune si Paul: „Daca iesi din acest business, iti este foarte greu sa mai intri. E un exercitiu pe care-l pierzi. Avem amandoi colegi care s-au apucat de alte lucruri si dupa doi-trei ani au vrut sa revina. Le este foarte greu, pentru ca iti faci un exercitiu pe scena si, dupa aceea, cand urci din nou, dupa o pauza indelungata, te apuca niste emotii groaznice. Si oamenii uita repede”.

Actoria nu inseamna rolul vietii
Multi vor sa faca roluri mari pentru ca imaginea lor sa se intipareasca in memoria colectiva, insa Paul este de alta parere… „Nu te apuci de actorie ca sa faci un rol al vietii”, spune revoltat tanarul, care este completat de iubita lui: „Depinde de om!”. „Da, depinde de cat de superficial esti”, revine actorul. Ioana trage aer in piept si incepe sa-si spuna oful. „Ne-am uitat la Gala UNITER si am vazut o scena: erau doua modele pe scena care inmanau premiul si un domn regizor care, fiind la gala teatrului, si-a permis sa le intrebe: «Voi nu sunteti actrite, nu vreti sa deveniti? Va iau in urmatorul meu proiect!». Am fost amandoi socati si ne-am dat seama ca a face actorie e destul de usor in ziua de azi. Mai putin cea de calitate”.
Inca din primul an de cand au facut spoturile cu Marea ieseala, Paul si Ioana au devenit, vizibil, foarte populari. „Lumea ne recunostea pe strada. Nu am stiut cum sa reactionam. Erau oameni care ne placeau si oameni care ne urau. Dar nu ai cum sa-i faci pe toti fericiti!”, spune Paul. „Multi aveau o problema cu noi din cauza faptului ca spoturile erau foarte des difuzate.„Ne-am saturat de voi, nu va mai suportam”, ne spuneau, dar nimeni nu intelegea ca noi ne facusem munca de actori si cam atat. Nu aveam pile in televiziune, nu aveam telefoane de dat…”.  
Actorii au ajuns sa se indragosteasca pe parcurs de acest proiect,  iar castigurile nu au fost nici pe departe fantastice. „Am cheltuit in noi. In nimic material”, spune Paul. „Financiar, toata lumea se asteapta sa fi castigat mult, cum s-a si auzit. Sumele au fost normale si firesti. Ne-au asigurat niste vacante decente. Nu ne-am luat apartamente sau masini. Eu am facut un curs de actorie la Londra, ce a durat doua saptamani, care m-a ajutat extrem de mult”. Nici macar afacerile nu au fost in planurile lor... „Eu sunt afacerea mea cea mai de succes. Investesc in mine tot”, marturiseste actorul.

Impreuna si pe scena teatrului
In prezent, Ioana si Paul sunt din nou impreuna, dar de data aceasta in piesa de teatru Asta e tineretea noastra, ce se joaca la Godot CafeTeatru, in regia lui Radu Iacoban. „Personajul meu este destul de departe de mine. E o tipa usor paranoica, nesigura pe ea”, dupa cum povesteste Ioana. „Tot timpul in garda”, sintetizeaza Paul, care ne vorbeste si despre personajul lui: „Este un copil dement, cretin”… „E foarte haios”, concluzioneaza, la randul ei, iubita lui. „E naiv, nu prea stie cum sa ia rautatile celorlalti si se indragosteste fix de cine nu trebuie, in sensul ca joaca in divizii diferite. Pana la urma, personajul ei il descopera pe acest pusti timid si naiv si, dupa ce petrec o noapte impreuna, isi dau seama ca totul s-a schimbat pentru ei”.
Rolul sau l-a determinat pe Paul sa mediteze si la trecutul deloc indepartat: „In momentul in care dai la actorie, nu ai cum sa nu te maturizezi, pentru ca pe parcurs realizezi ca nu ai unde sa joci! Viitorii actori intampina foarte multe dificultati si apar inevitabil si orgoliile.
Cand am intrat intr-un teatru, eram foarte curat, extrem de naiv si timid - exact ca personajul din piesa de teatru. Cand ma uit acum la mine, imi dau seama ca lucrurile acestea m-au racit cumva pe dinauntru”, isi deschide sufletul actorul. „Sunt foarte multe orgolii in teatru si trebuie sa stii cum sa te tii departe de ele, pentru ca nu ai cum sa le ignori. Dar nu trebuie sa le lasi sa te afecteze - te inraiesti foarte mult, ca om, si ajungi, la un moment dat, sa te intrebi de ce nu mai faci meseria asta cu aceeasi placere cu care o faceai in facultate si de ce te duci la teatru ca un functionar - ca un om care se duce la propriul birou. In meseria asta, daca-ti moare pasiunea pentru ea, mai bine te lasi. Mai bine te opresti. Daca scopul tau va fi banul, nu o sa-l gasesti niciodata”, povesteste Paul. „Ti se darama toate visurile. Noi ne sprijinim reciproc. Cade unul, il ridica celalalt, dar sunt momente foarte grele si pentru noi. Zilele trecute  imi venea sa plang de neputinta. Amandoi, si cred ca toti tinerii actori, avem atata pofta sa jucam si cand vezi ca te zbati atat de mult si nu ai unde, spatiile sunt date si chiriile scumpe, cateodata nu mai poti si-ti vine sa te lasi, sa te apuci de altceva. Sa pleci. Dar iti aduci aminte cat de frumoasa e meseria asta si stai o saptamana departe de oras, tot ti se face dor de el. Toti prietenii nostri sunt aici”, spune nostalgic Paul Ipate.

Momentele de neputinta si succes, in doi
Lumea ii percepe acum impreuna, insa ei au totusi programe separate. „Nu e bine nici sa stai mereu impreuna”, este de parere Ioana. „Ne respectam intimitatea. Simtim cand unul dintre noi are nevoie de o perioada in care sa fie singur”, spune Paul. Cei doi au crescut practic impreuna si se cunosc atat de bine, incat lucrurile vin de la sine. „Nu trebuie sa spun ca plec si diseara nu mai vin, pentru ca am nevoie de spatiu. Plec si restul se intelege”, adauga Ioana.
Constienti de faptul ca sunt la inceput de drum, cei doi tineri au devenit in timp convinsi de faptul ca impreuna sunt mai puternici. „Noi, in momentul de fata, suntem marketing si, automat, acest lucru atrage multe avantaje pentru un actor. Ne-am obisnuit cu asta. La inceput eram frustrati. «Cutarica ne ia pentru ca suntem in reclama aia, ca ne stie lumea, nu pentru ceea ce suntem noi». Dar este si asta o calitate. Da, vindem in momentul de fata, impreuna, mai mult decat am face-o separat”, a declarat Ioana. „Da, Stela si Arsinel. Noi suntem!”, glumeste Paul, in stilul sau caracteristic. „Ei, cuplul meu favorit e Victor Rebengiuc si Mariana Mihut”, revine Ioana. „Vezi ca ei nu sunt atat de comerciali!”, puncteaza actorul la final.