Preferat al Reginei Maria si al lui George Enescu, Constatin Tanase a reusit sa obtina faima nationala doar cu ajutorul talentului sau innascut si cu o ambitie de neegalat de a fi mereu in slujba „Mariei Sale“, poporul.

Cu toate ca la muzica, la gimnastica si la religie facea minuni, Tanase nu se impaca nici in ruptul capului cu aritmetica, motiv pentru care a si stat in clasa a doua doi ani, pana sa inteleaga „mersul” lucrurilor. Jucandu-se de-a „mingea la perete”, de-a „cadrilul”, de-a „babele” sau de-a „mingea-n borta”, micul Costica s-a trezit intr-o zi jucandu-se „de-a teatrul”. Gradina Iacob din Vaslui (orasul sau natal) a fost „leaganul” acestui joc „de-a teatrul”: Tanase si alti copii intrau la spectacolul in care canta cupletistul I.D. Ionescu, sub pretextul ca ajutau la cararea viorilor si alamurilor, dupa care se ascundeau prin cotloanele mai putin luminate pentru a nu fi depistati de tiganul de la intrare. Ajunsi acasa, ei reinterpretau ce isi mai aminteau intr-o varianta proprie, dar cu Tanase in frunte.
Cu fiecare rol interpretat in spectacolele organizate de copii, Tanase incepea sa fie din ce in ce mai cunoscut in mahala. La doar 12 ani experienta acumulata i-a permis sa aspire la onoarea de a participa ca figurant in reprezentatiile serioase.
Astfel, primul sau rol serios pe o scena veritabila a fost atunci cand trupa evreiasca a lui Mordechai Segalescu a avut spectacole in Vaslui: dincolo de rolul unui birtas, misiunea cea mai importanta a lui Tanase era tragerea cortinei...
Dupa ce a terminat Liceul „Mihail Kogalniceanu” din Vaslui, Tanase a plecat spre Iasi cu gandul sa se inscrie la scoala militara, avand in buzunar diploma castigata in „lupta” cu profesorul de fizica. Acolo, examenul medical si disciplina l-au impiedicat sa poata concura pentru un loc in randul celor care voiau o cariera militara, asa ca s-a reintors la Vaslui. Ambitios, Costica a plecat la Braila, unde, spre disperarea sa, s-a simtit mai strain ca oriunde. Inscris pentru o vreme la cursurile Liceului real „Nicolae Balcescu”, Tanase n-a facut fata cursurilor grele si profesorilor severi, asa ca, din nou, s-a intors la Vaslui.
Dupa acest al doilea esec, celebrul cupletist roman s-a instalat la Cursesti (Rahova), fiind suplinitor, numit de Ion Adam, invatator si prieten foarte bun (l-a cunoscut la Braila), care urma sa plece la Bruxelles, la Universitatea libera. Aici, Tanase s-a trezit intr-o buna zi ca flacaii i-au propus sa fie „conocar” (n.red.-vestitor calare al mirelui pe langa mireasa). Nestiind prea bine ce implica acest obicei, el a acceptat, ajungand sa plesneasca streasina de la casa miresii cu sfichiul, o ipostaza pe care acesta nu si-ar fi inchipuit-o vreodata. Luandu-si in serios rolul de invatator, el organiza de doua ori pe saptamana sezatori in care se citeau povesti, in care se faceau coruri si exercitii de gimnastica.
Totusi, nici rolul de pedagog nu a fost o alegere prea inspirata, intrucat, considerand rolul lui de invatator mult mai larg, Tanase se simtea incercuit de legile si regulamentele scolare. Pentru a treia oara, actorul s-a intors la Vaslui si a pornit spre Bucuresti, pentru a se inscrie ca voluntar in Regimentul 1 de Geniu, fiind mai apoi detasat la regiment in Compania 11 C.F.R. si parasind regimentul in 1902.
Imediat dupa ce a renuntat la armata, Tanase s-a inscris la Conservatorul de Arta Dramatica, sub rezerva depunerii ulterioare a actelor. Sprijinit fiind de secretarul Corneliu Moldovanu, care a ramas impresionat de spaima care se citea pe chipul acestuia, fondatorul Teatrului „Carabus” (1919) a intrat la Conservator rostind Naiul, cobza si vioara. Dupa ce a fost admis, intreaga sa existenta s-a impartit intre cursurile de declamatie de la Conservator si corul de la biserica Popa Tatu, in care acesta canta de ceva vreme.
Dintre toti profesorii sai, Constantin Nottara era unul dintre cei care era mereu nemultumit de progresele pe care le facea elevul lui. Nemancat, timid si intimidat de solemnitatea cursului, Tanase nu indraznea sa mearga dincolo de o „spunere” corecta: de multe ori, Nottara ii cerea monologul, il asculta sceptic si nemultumit, apoi ii atragea atentia asupra greselilor, spre disperarea acestuia, care nu era capabil sa si le indrepte...
Dupa absolvirea Conservatorului, in 1917, Tanase s-a casatorit cu Virginia Niculescu si a inceput sa lucreze in teatru si sa plece in turnee. Cele mai importante spectacole ale lui Tanase s-au desfasurat insa intre 1940 si 1945, ani in care cenzura era deosebit de aspra. De asemenea, alaturi de George Enescu si Marioara Cinsky Tanase a bucurat sufletul ranitilor adusi de pe front, experienta care-l marca emotional de fiecare data cand lua contact cu acestia.
In 1945, celebrul cupletist se imbolnaveste, suferind inca din 1940 de pleurezie purulenta. Pe 29 august 1945, Constantin Tanase a parasit pentru totdeauna scena vietii. Cauzele decesului sau au fost controversate: in afara de un blocaj renal generat de doza prea mare de aspirina, asa cum sustine Radu Alexandru Tanase, nepotul actorului, in epoca s-a vehiculat si un posibil asasinat comandat de Armata Rosie invadatoare, din pricina satirei adresate soldatilor rusi care luau toate bunurile personale purtate la vedere (mai ales ceasurile, cerute cu celebra formula „Davai ceas”)...