Revista de fata se realizeaza cu inspiratie, organizare si daruire. Si, din pacate, si cu... mult tutun. Am stat de vorba cu oamenii din culisele VIP si am aflat, inca o data, ca nu exista doi fumatori la fel...

Vrei sa vorbim? Stai sa fumez intai, OK?”, ma intampina energic Dragos Turlescu, secretarul general de redactie. Este dimineata si isi face o cafea, a doua pe ziua aceasta... Tigara insa este a sasea. Imi spune ca-si aprinde una imediat dupa ce se ridica din pat. „La serviciu fumez chiar mai putin decat acasa, pentru ca trebuie sa ies afara din cladire. Cu toate acestea, jobul actual nu este unul care ar putea contribui la renuntarea la fumat. La un moment dat am incercat sa stau cu un pachet in buzunar si sa nu duc mana la el. A functionat aproximativ doua ore, dupa care a intervenit o urgenta... Involuntar am dus mana la buzunar, iar primul instinct a fost sa ies si sa fumez”, imi explica Dragos. Are 28 de ani si fumeaza de la 15 – acum mai putin (cam un pachet pe zi).
Il intreb apoi ce parere are despre imaginile de pe pachetele de tigari. Nu-i spun ca, recent, o companie romaneasca a „vazut” ce se intampla in creierele fumatorilor la vizualizarea acestor mesaje. Acesta a fost primul studiu romanesc de neuromarketing realizat in acest scop, cu ajutorul aparatelor de rezonanta magnetica functionala. Dragos este franc: se uita la ele din curiozitate, ca sa vada ce pachet a nimerit; altfel, ochii lui nu iau contact cu imaginea respectiva. Imi citeste demonstrativ: „«Fumatul dauneaza grav sanatatii tale si a celor din jur»... Stiu asta si stim cu totii, si tot fumam, pentru ca ne-am apucat din prostie!”. Intr-adevar, in urma acestui studiu, specialistii romani au ajuns la concluzia ca avertismentele de tip text au impact zero, spre deosebire de cele care contin imagini explicite, de tip tumori, care trezesc emotii puternice si sentimente conflictuale. Asta daca ai ragazul sa le privesti. Si cine-l are?... Mai mult, „degeaba vezi o poza daca nu te atinge in vreun fel, daca nu ai vreun simptom sau daca cei din jur sunt bine. Probabil ca pe un nefumator l-ar determina sa nu se apuce de fumat...”, crede Ion, content managerul revistei.
Romania este a treia tara din Europa in ceea ce priveste numarul persoanelor care nu s-au apucat de fumat niciodata. Avem 58% nefumatori, situandu-ne la o distanta destul de mica de Portugalia (64%) sau de Malta (59%). Tot Eurobarometrul din 2010 clasa romanii pe locul al saselea intre europenii cei mai dornici sa se lase de fumat. Totusi, se pare ca unii au reusit, procentul fumatorilor romani scazand de la 30% - in 2009, la 26% - in 2011.
Dupa cum ne spune dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumolog la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” din Bucuresti si coordonatorul Programului National „Stop Fumat”, principalele motive care stau in spatele renuntarii la fumat sunt grija pentru sanatate, senzatia de satietate („Mi-a ajuns!”) si ratiunile financiare.
Motivatia este importanta si pentru Dragos: „Consider ca am un caracter puternic si ca as reusi sa ma las de fumat daca as primi o veste medicala proasta, si asta pentru ca mi-am propus sa traiesc mai mult de atat. Nu stiu ce-as face atunci, mi-as lega mainile la spate”.

Spui STOP pas cu pas sau dintr-odata?
Fumatul provoaca 90% din cancerele pulmonare si 25% din bolile cardiovasculare. Iar fumatul activ sau pasiv sta la originea a 80% din cazurile de bronhopneumopatie cronica obstructiva (BPOC), astfel ca micutii care traiesc in preajma fumatorilor risca sa se numere, in 40 de ani, printre persoanele cu boli pulmonare. In aceasta privinta, content managerul de la VIP este prudent. Ion este tatic de o luna si jumatate si, de zece luni, de cand prietena lui l-a anuntat ca este insarcinata, fumeaza doar pe balcon. „De ce fumez? Pentru ca imi place”... Avand chiar in familie un exemplu de renuntare definitiva la fumat (mama sa), Ion fumeaza doar patru-cinci tigari pe zi... „Mama s-a lasat de doua ori, cand a fost insarcinata cu mine si cu fratele meu si pe durata alaptarii. Dupa aceea, a revenit de fiecare data la tigara. Pana la urma s-a lasat definitiv de fumat numai atunci cand a avut o bronsita: oprea fumatul, apoi, cum se simtea mai bine, aprindea din nou tigara si iar se simtea rau... Si-atunci si-a zis: «Cum o sa ma simt daca nu fumez azi?» A luat-o asa, cu pasi marunti, si au trecut aproape 20 de ani de cand nu mai fumeaza deloc”.
Varianta renuntarii pas cu pas nu este insa recomandata de psihologi, cu toate ca acestia admit ca aceasta metoda poate da rezultate. Pentru o persoana care vrea sa se lase de fumat, este foarte important sa constientizeze rolul pe care-l joaca tigara in viata sa (ritual, placere, socializare) si apoi sa gaseasca niste comportamente care sa tina locul tigarii, este de parere Bogdana Bursuc, psiholog coordonator al Programului National „Stop Fumat”. „Astfel, mintea va invata ceva nou, si anume ca poate sa faca ceva si fara sa traga din tigara”, subliniaza psihologul. Acesta este si motivul pentru care specialistii nu agreeaza tigara electronica: ea nu face altceva decat sa mentina intact gestul, ticul de fumator, ca si riscul de-a fi inlocuita, la un moment dat, cu una adevarata.

O problema de vointa
O colega a fumat mult timp din tigarile lui Dragos si, chiar daca acum are tigarile proprii, simte ca nu a prins-o microbul, ca nu a devenit dependenta. „Cand sunt intr-un mediu in care se fumeaza, mi se face pofta sa fumez si eu. Altfel, am pachetul in geanta, dar nu fumez”, spune tanara de 24 de ani. Totusi, de unde provin diferentele comportamentale atunci cand vine vorba de fumatori? De ce unora le este mai greu, iar altora mai usor sa se lase de tigara? Explicatia tine de faptul ca dependenta se instaleaza psihologic (placere, ritualul), dar si biologic (nicotina). Mai mult, unele persoane au variante genetice care determina un consum accelerat al nicotinei din corp, motiv pentru care apare dorinta de nestapanit de a „lua” o “doza” noua din drogul preferat.
Acum 25 de ani, Daniela Onofrei a fost internata in spital din cauza unei tumori la gat. Medicii i-au zis ca daca mai fumeaza moare. „Ramasesem fara papile gustative, arsa de la cobaltoterapie si tot am fumat. Nu rezistam cand simteam miros de tigara”, afirma Dana. Fumeaza un pachet pe zi, cand e linistita, si uneori doua, atunci cand este stresata. „Nu ma manifest violent, nu tip, dar fumez. Prefer sa nu mananc, decat sa ma las de fumat. Poate ca va veni si o zi cand voi putea spune «Gata», dar ii inteleg pe cei care nu se pot lasa”. Ofera insa oricui tigari, mai putin celor care au reusit sa renunte la acest viciu, iar acum spun ca le este pofta. „Eu consider ca acesti oameni ori au avut o vointa extraordinara, ori nu au fost fumatori adevarati”.
Exista si un ajutor care surclaseaza antrenarea vointei: medicamentele care „pacalesc” organismul ca i s-a dat nicotina...