A jucat baschet pe toate continentele, in cele mai mari competitii din tari importante precum Germania, Rusia, Italia - devenind cel mai bogat jucator din Romania. Virgil Stanescu, manager si jucator la Steaua Baschet, are o cariera de invidiat si o familie reusita.

VIP i-a facut o vizita luna trecuta, la locuinta lui, situata in zona Bisericii Silvestru. O casa boiereasca, care l-a cucerit imediat pe sportivul nostru. „Imi plac lucrurile cu personalitate, care spun ceva prin felul in care arata: case cu arhitectura frumoasa, masini vechi etc”. Achizitionarea ei a trecut-o pe lista celor mai importante realizari, asta si pentru ca si-a dorit-o de foarte mult timp. „Casa din colt (n. red.- de langa actuala locuinta), care este acum un restaurant, a fost prima. Ulterior am cumparat-o pe aceasta si ne-am hotarat sa ne mutam  in ea”, marturiseste baschetbalistul. A renovat-o si a apelat la un arhitect, dorind ca rezultatul sa fie unul „profesionist” si de data asta. „Un specialist, chiar daca stie sa puna o floare in gradina, cu siguranta o face mult mai bine, desi gusturile noastre conteaza intr-un final”, spune el. Virgil are o viata sportiva activa, dar nu exagereaza. In familie, trebuie sa dainuie odihna si relaxarea... „Nu am sala de sport in casa. Aici am pat (rade)”.

Finisaje cu aer modest, fotolii si masute joase, completate cu perne ce tin loc de scaune, iata cateva dintre obiectele caracteristice ale caselor japoneze pe care le-am regasit si in livingul extins de la etaj, unde am fost primiti pentru discutia noastra. O camera luminoasa, spatioasa, aerisita, un living mai extins, un open space in care este amplasata o masa, un birou si un loc de joaca pentru copiii sai: Remi si Raina. O simplitate care, de fapt, inseamna rafinament. Fiind lipsita de orice decoratiuni, ea invita la un comportament liber, fiind similara, in arhitectura japoneza, cu incaperea in care se oficiaza ceremonia ceaiului, inspirata din filosofia Zen.

La parter, intr-o parte, sunt  birourile si firma, iar in cealalta, camera copiilor, dormitorul lui si al sotiei sale, Ana, si spalatoria. Observam o curte ingusta la intrarea in casa si inca una, in constructie, unde se afla garajul si se amenajeaza si un alt spatiu de joaca pentru copii.

Virgil Stanescu, devenit milionar din baschet, traieste simplu. Dar asta nu inseamna ca respinge confortul material, ci duce o viata mai lejera, mai profunda si mai luxoasa. Si poate ca acest stil de viata si l-a format in urma numeroaselor calatorii prin culturi si lumi diverse. Dincolo de multimea cupelor si a medaliilor care stralucesc in casa, Virgil Stanescu pastreaza cu placere si amintirile adunate din turnee. Calatoriile din campionate i-au deschis noi orizonturi. ”M-au facut sa pot sa ma adaptez lucrurilor, sa fiu mai comunicativ, mai sociabil. Cu siguranta asta ma va ajuta si in viata ulterioara sportului”, ne spune Virgil.

Povestea de succes a lui nu este una telenovelistica. Provine dintr-o familie de ingineri si nu a dus niciodata lipsa de nimic. Banii din sport, pe atunci, erau unii suplimentari, de buzunar. „Era frumos pentru ca eram o echipa foarte tanara,  lucru care m-a avantajat pe mine sa joc baschet. Cand s-a schimbat generatia, toti de acolo eram tineri si faceam numai tampenii. Dadeam petreceri pana la patru dimineata la sala. Aveam o facultate si trei camine, asa ca aveam prieteni destui. Ne organizam sa mergem la un meci, ne tundeam toti, ca sa fim la fel, sau ne imbracam frumos toti. Asta ne-a unit si am petrecut impreuna in aceeasi formula, ceea ce nu se mai intampla, pentru ca lucrurile se schimba tot timpul. De aceea este bine sa creezi un sistem. Atunci ne-am facut niste legaturi. Am legat prietenii pe viata, care inca mai dureaza”, a adaugat el.

„Nu am castigat loteria. Au fost bani munciti”

Sportul l-a propulsat automat intr-un alt mediu, intr-o alta lume. Avand o tinerete boema, in care nu il interesa nimic, Virgil a intrat incet, incet in cercul celor care fac baschet de performanta, o lume cu un glamour in care iti poti permite orice. Si stilul sau de viata a devenit altul. De la nivelul respectiv, intrand in cercul oamenilor fara probleme financiare. „Depinde cat de calculat esti. Daca iti dai seama ca nu va dura o vesnicie, pentru ca viata unui sportiv este limitata la 10-12 ani; e mai greu cu pensia si celelalte lucruri. Totusi, ai o viata si dupa sport...”.

„Trebuia sa fie mult mai sus”

Cercul milionarilor in care a intrat Virgil inseamna un stil de viata interesant pentru ca ai potenta financiara sa faci ce iti doresti. Insa, dincolo de toate acestea, prietenia ramane cea mai importanta. A fost mereu prieten cu colegii de echipa si au colindat toata lumea impreuna. O contributie insemnata la tot acest echilibru a avut-o sportul... „E usor sa te adaptezi la o astfel de viata. Trebuie sa ai grija, tocmai pentru ca nu conteaza cati bani ai, doar jucariile difera. Daca sunt jucarii mai mari, pentru oameni mai mari, sunt mai scumpe. Nu a fost un transfer atat de brusc. Nu am castigat loteria. Au fost bani munciti, care au venit din ce in ce mai multi, treptat. Si totusi, cred ca am ramas cu picioarele pe pamant si fac ceea ce mi-am dorit sa fac”, declara Virgil.
Ca orice tanar, visa sa castige si bani din baschet. Dar faptul ca a devenit cel mai bogat jucator din Romania, fiind declarat de cinci ori si cel mai bun baschetbalist, nu a constituit apogeul carierei lui, dupa cum el insusi declara. „Trebuia sa fie mult mai sus. La nivel international sunt mult mai multe. Tinzi la ele. Asta a fost situatia. Deciziile pe care le-am luat poate ca au fost cele mai bune, poate ca nu, insa sunt multumit de ele. Nu ma uit cu regret inapoi, pentru ca totusi este o cariera de invidiat pe care putini o au”.

CU SPORTUL PROFESIONIST A MERS DINTR-O TARA IN ALTA
Dupa ce a castigat sute de mii de euro din campionatele din lume, cel mai ravnit baschetbalist din Romania s-a intors in tara, acum patru ani. Si a ajuns la Clubul Steaua, considerand ca trebuie sa-si puna la contributie si mintea, nu numai corpul, pentru a-si salva colegii de breasla. A inceput cu un proiect care promitea, dar, din pacate, nu s-a terminat prea bine, deoarece sponsorul de atunci a dat faliment si a lasat echipa la jumatatea sezonului, cu probleme financiare din cauza crizei economice. „Am vrut sa preiau fraiele, insa treaba facuta pe genunchi asa, foarte repede, nu a mers. Si am incercat sa ma implic in managementul echipei. Am fost sustinut de Clubul Sportiv al Armatei si am continuat sa cautam sponsori...”, rememoreaza Virgil, care a fost placut impresionat de devotamentul ros - albastrilor. „Jucatorii de atunci au fost fantastici. Au stat pana la sfarsit si a terminat sezonul pe locul trei in campionat. Cu jucatori care nu fusesera platiti de patru, cinci, sase luni, si aveau familii acasa”. Virgil marturiseste ca acest lucru l-a ambitionat si s-a hotarat sa se implice in managementul echipei.
Printre pasiunile sale se numara, in continuare, baschetul. „Eu inca mai joc pe teren. Nu am timp sa petrec asa de mult cu familia, cat mi-as dori. Lucrurile acestea, a fi presedinte si a fi jucator, se imbina oarecum si imi ocupa mai mult timp decat mi-as dori. Este extrem de solicitant. Imi doresc sa fiu mai mult cu familia. Simt cateodata ca ii neglijez”.

JURNAL DE VACANTE
Virgil Stanescu se numara printre romanii care prefera tara noastra ca destinatie de vacanta. „Eu sunt bucurestean get-beget. As prefera sa-mi fac vacanta si la Bucuresti, dar ma gandesc la sotie si la copii ca vor sa mai vada si alte locuri”. Virgil si-a amintit cateva peripetii din viata de „campionat”. „Am stat un an in Sankt Petersburg, unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Impresionante au fost Tokyo, Shanghai, dar si Kuweit. Imi doresc sa mai ajung in partea africana, mai la Sud, si in Ocean. La fel, mi-as dori sa ajung in India, dar sa mai creasca si cei mici si sa putem sa mergem cu totii. Sankt Petersburg poate ca e cel mai frumos loc in care am stat. Toata lumea care venea la mine il vizita. Eu nu am reusit intr-un an de zile sa-l vad pe tot. Pe langa partea frumoasa a mai fost si una mai putin placuta. Intr-o noapte au intrat peste noi in casa si ne-au furat niste lucruri. Cu noi dormind acolo. Probabil niste copii, juniori, pentru ca au luat DVD-uri si alte lucruri care nu au cine stie ce valoare. Moscova este la fel de extraordinara. In Tokyo este o alta lume. Oamenii cu o educatie complet diferita. Cu o amabilitate exagerata din punctul meu de vedere, dar la ei necesara. E interesant sa-i vezi. Am ajuns in China, in partea de sud, in Tibet, unde jucam baschet la o altitudine de 300 de metri. Oboseam doar ca intram pe teren. Ei fumau pe banca de rezerve; sportul nu este cine stie ce la ei. Aruncau tigarile intr-o galeata cu apa si intrau pe teren. La fel si mancarea... Cand au adus o farfurie mare plina cu albine caramelizate sa le mancam, nu a fost asa de bine”, a mai spus el.

FAN „MINI”
Renumitul baschetbalist spera ca pe viitor sa nu traiasca numai din banii castigati din sport. Si in continuare sa mai faca lucruri. „Am avut un restaurant de care nu am mai avut timp si l-am inchiriat undeva. Sotia mea, Ana, are un magazin de haine... Ne descurcam si in viitor”.  
La capitolul pasiuni, Virgil Stanescu a incercat toate sporturile extreme. Dar timpul adrenalinei pare ca s-a scurs... ”Acum nu mai am timp de hobby-uri. Am masinile. Un Mini Cooper cu care ma plimb prin oras si care este senzational pentru mine, si un Ford Mustang din 1965”. De ce nu si un Jeep? „Mi se pare foarte practic, foarte sportiv. Nu ma reprezinta ca dimensiune exterioara, dar oricum am spatiu destul. Are si o motorizare foarte buna, este o editie speciala de Monte Carlo, de raliu”, continua acesta. Cand mai are timp, merge la filme cu familia „cinefila”, la meciurile de fotbal, rugby, chiar si la scrima. „Ne sustinem intre noi. Suntem o familie”, explica managerul de la Baschet Steaua.


Virgil ne-a povestit si cum a intalnit-o pe actuala sa sotie: tot prin intermediul  baschetului. Ana este verisoara unui fost coleg de echipa nationala si s-au cunoscut la sala de sport. Ea provine dintr-o familie de sportivi: mama, baschetbalista, iar tatal, poloist. „Ne-am cunoscut acum zece ani. Avem cinci ani de casatorie. Sunt foarte fericit.Am iesit in grup cu verisorii ei, am inceput sa vorbim si nu a  mai fost cale de intors”, ne-a dezvaluit Stanescu, pe scurt, povestea lui de iubire.