Revolutia adusa de imprimanta 3D este abia la inceput, desi au trecut trei decenii de cand americanul Chuck Hull a inventat prima imprimanta 3D functionala, in 1984. De atunci, utilitatea ei si-a gasit loc in industria auto, in medicina.

VIP va spune totul: ce este mașinaria aceasta și, mai ales, care ii este viitorul. A vorbit pentru noi Daniel Eftimie, care printeaza si el tridimensional tocmai pe strada Jiului din București.

Popularizarea imprimantelor 3D a avut in ultima perioada ceva ce tine de tabloid. E mai cunoscut faptul ca niste baieti din Austin, Texas, Statele Unite ale Americii, au printat primul pistol functional asa incat micuta Emma, tot din State, isi poate misca mainile si picioarele gratie unui exoschelet facut cu o imprimanta 3D.

Piesele printate cu aceasta tehnologie sunt practic construite de la zero, strat cu strat, spre deosebire de practica obisnuita, care foloseste taierea, gaurirea sau prelucrarea mecanica.

Dupa aceasta scurta istorie, revista VIP vine cu o premiera: am stat de vorba cu unul dintre putinii romani pasionati de imprimantele 3D. Daniel Eftimie s-a interesat pentru prima oara de aceasta tehnologie in urma cu doi ani.

UN ROMAN PRINTRE PIONIERI
Probabil ca s-a intamplat asa: in timp ce americanii din Austin faceau primele teste cu pistolul din ABS, un plastic, Daniel pierdea inca o noapte in atelierul sau de pe strada Jiului cu proiecte personale - are o firma de advertising - si cu recalibrarea imprimantei sale.

Trecuse inca o asemenea noapte cand ne-am intalnit sa stam de vorba. Pe mese erau diverse obiecte: piese si angrenaje, un desfacator de sticle, jucarioare – toate printate 3D. In timp ce stateam de vorba, sotia lui rasfoia tableta pe un suport turnat din plastic. Toate acestea sunt teste. Daniel si-a construit acum propria imprimanta 3D, dupa modele open source publicate pe Internet de comunitatea internationala a celor care printeaza 3D. Vrea sa o aduca la cel mult 1.000 de euro si sa vanda tehnologia pe bucati, pentru cunoscatori, sau gata asamblata, sub marca „Fabricat in Romania”. Aceasta in conditiile in care imprimantele din China se importa cu 3.000 de euro sau, mai performanta, cu 27.000 de euro. „Scopul nu este sa fac eu pentru toata lumea ceva, sa produc in serie. Scopul este sa-si faca fiecare obiecte pentru acasa, de exemplu o carcasa de telefon. As vrea sa aiba toata lumea asa ceva si sa o foloseasca pentru proiectele personale. Scopul, pana la urma, nu e precis”, spune Daniel.

Axioma e valabila si pentru un hobby, si, la nivel profesional, ne convinge Daniel. Spre exemplu, daca esti arhitect, mai bine folosesti imprimanta 3D pentru modele si machete, decat sa gresesti matritele si sa o iei de la capat.

CUM FUNCTIONEAZA?
Sufletul unui proiect 3D este imaginea digitala. Formatul STL, inventat de acelasi domn Chuck Hull, reda obiectul in trei dimensiuni, fara culori sau textura, asa cum sunt obisnuiti cei care fac design pe calculator, genul CAD.

Cele trei dimensiuni - X, Y si Z - se regasesc si pe imprimanta, in fapt un schelet din suruburi, cu picioare si suport pentru piesa printata. Arduino, un microcontroler opensource, usor de programat, ii spune imprimantei ce sa faca. Componentele se misca stanga-dreapta, inainte-inapoi si pe verticala, dupa modelul digital.

Ca la un razboi de tesut, firele de ABS (un polimer) sau de PLA (acid polilactic, facut din porumb) intra in extruder, cel care scuipa filamentul si construieste piesa. Mai intai, varful de printare se incalzeste, cu o rezistenta, la 180 de grade daca printezi cu PLA si la 230 de grade pentru ABS.  „Imprimanta functioneaza ca un router CNC sau ca orice masinarie cu control numeric. Codul de comanda se cheama G-code. Software-ul din calculator ii da niste coordonate x, y, z si viteza extruderului si el citeste coordonatele si se misca in functie de ce-i da software-ul, care iti ia modelul 3D si il transforma in comanda numerica x, y, z. Imprimanta la care lucrez sa poata fi livrata ca un kit functioneaza pe 12 volti, la o sursa de calculator. E destul de silentioasa. Te poti uita la televizor in timp ce-ti printezi o piesa”, explica Daniel Eftimie.

De regula, o imprimanta 3D folosita ca hobby merge cu fire de ABS si PLA. Firul se numeste filament si se gaseste la 3 mm si la 1,75 mm. Aceste doua materiale se gasesc si la noi, dar sunt foarte scumpe, asa ca Daniel le-a importat din Germania. „Se mai fac teste cu nailon, firul de taiat iarba, se printeaza cu ciocolata, cu diverse produse alimentare, cu branza topita, cu zahar. Se pune o seringa in loc de extruder. Eu am printat cu plastilina. Si sa nu uitam ca in unele laboratoare de cercetare se incearca printarea de organe. S-a ajuns si la nivelul la care se poate printa cu fier”, adauga Daniel.

Recapitulam: imprimanta 3D este conceputa pentru un proiect, o piesa, nu pentru productia in serie. Pentru ca acelea home made dau erori. Mai mult, printarea unei mascote de zece centimetri dureaza si cinci ore. Iar cu cat creste calitatea printului, a rezolutiei, scade inaltimea stratului de plastic, deci creste numarul de linii și creste si durata.

Ce poti printa acum cu o astfel de imprimanta: diverse obiecte de casa care s-au rupt sau spart, componente, rotite sau parghii, abajururi, implanturi medicale, tamburusul de la portiera sau carligul de prindere de la masina de spalat, care, cum bine știu toti casnicii, se rupe frecvent. Modelele digitale se gasesc in comunitatile online dedicate acestei tehnologii. Acolo fiecare contribuie la imbunatatirea proiectelor. Vezi site-urile reprap.org si thingiverse.com, acesta din urma fiind cea mai mare baza de date cu modele gratuite gata de printat.

FILOZOFIILE LUI DANIEL
Scopul: „Imi imaginez cate o imprimanta 3D in fiecare casa si omul sa-si printeze ce doreste”.
Consumerismul: „Sa se duca de rapa! Comertul o sa se transforme in: dai bani si printezi ce vrei. Cumperi doar fisierul de pe Internet, in loc sa mergi la magazin. Ca sa comanzi un suport de tableta din China dureaza sapte zile. Altfel, platesti modelul digital si ti-l faci acasa”.
Cui se adreseaza: „Imprimanta este pentru hobby-isti, pentru cei care au idei. Te ajuta sa faci o piesa pe care ai gandit-o singur pe calculator. Tinta este omul de rand care are idei geniale, dar nu are resurse. Cu imprimanta 3D poate sa-si faca acasa ideile respective si sa le puna pe Internet”.
Pistolul 3D: „E irelevant; nu stiu daca din cauza imprimantei o sa se faca praf toata lumea”.

DAR...
Pentru ca tot am definit-o ca fiind o revolutie, trebuie sa mai spunem ca imprimanta 3D inca nu a bagat fabrici in faliment. Sunt companii care folosesc tehnologia, dar intr-o foarte mica masura: Airbus, Boeing, Ford sau Siemens. La BMW, angajatii isi printeaza chei si alte scule care ii ajuta sa lucreze mai bine. Un avion de lupta F-18 poate contine zeci de componente printate 3D. Alte firme au reusit sa printeze circuitele electrice direct in carcase, ca in cazul smartphone-urilor. Apple a zis nu: linia de productie a Foxxcon, care livreaza produse pentru gigantul IT, ofera ceea ce la acest moment imprimantele 3D nu pot da, adica miliarde de componente identice, la costuri reduse si cu erori putine. Numai ca atunci cand ti s-a stricat o piesa in fabrica - chiar si la Apple se strica lucruri -, mai rapid este sa o inlocuiesti cu ajutorul tehnologiei 3D, decat sa astepti producatorul oficial sa-ti faca alta.

Ca sa aratam ca imprimanta 3D este pe cale sa devina o adevarata industrie, iata cateva superlative: cele mai mari imprimante sunt in China, capabile sa printeze scaune pentru astronauti, iar in 2012 valoarea acestei piete era de 2,2 miliarde de euro.

Cifra: 2,2 miliarde de euro era valoarea pietei de imprimante 3D in anul 2012