Exista vreun roman care sa nu fi auzit de SMURD? Un accident rutier grav —si micile ecrane sunt pline de imagini cu masinile contorsionate si cu vestele stacojii ale salvatorilor. Stim cu totii ca medicii de pe ambulanta vor face tot posibilul sa duca pacientul in viata la spital. Dar povestea nu se termina aici si putini sunt cei care se intreaba daca spitalul are cum sa trateze bolnavul. Un medic a semnalat aceasta problema si a inceput schimbarea.

Atunci cand se intampla un accident, sirena ambulantei insoteste victimele pana la spital, unde echipa medicala, anuntata in prealabil prin telefon, continua lupta contracronometru. Pacientii primesc tratament si raman internati pana cand starea lor este suficient de buna incat sa poata reveni in familie. Uneori, asta inseamna cateva zile sau saptamani, alteori, cateva luni. Echipa medicala nu poate sti de la inceput cat va tine pacientul in spital si nici daca vor aparea complicatii in evolutie. Iar cazurile grave, cu traumatisme multiple, consuma resurse uriase de materiale si echipamente, pe care spitalul nu si le recupereaza. Astfel se ajunge la situatia in care urmatorul pacient cu nevoi speciale gaseste spitalul in impas. „Atitudinea in urgenta este alta decat la bolnavii cronic. Gestica de a ataca un caz in urgenta este foarte rapida —in aceasta rapiditate trebuie sa ai materialele la mana, nu trebuie sa stai ca n-ai ata de cusut in fiecare zi, ca n-ai pansament, tuburi de dren, cu ce sa sterilizezi, ca nu ai dezinfectante. In urgenta totul este fulgerator, iar acest «totul», nefiind programat, este costisitor. Nu poti sa scoti doar zece seringi, pentru ca doar atatea ai si doar atatia bolnavi poti sa tratezi, trebuie sa ai tot timpul cu ce sa poti face lucrurile necesare“, ne spunea profesorul Mircea Beuran, seful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti (Floreasca).

Profesorul Beuran este si presedintele Societatii Romane de Chirurgie de Urgenta si Traumatologie (SRCUT) si fost Ministru al Sanatatii. Anul trecut, in octombrie, prof. Beuran a semnalat aceasta situatie si, impreuna cu membrii SRCUT, a demarat o serie de intalniri, la care a invitat autoritati din domeniul sanatatii si specialisti ai echipei de politrauma: urgentisti, anestezisti, ortopezi, neurochirugi, chirurgi generalisti si plasticieni. Toate acestea pentru a corecta o problema a sistemului si pentru a oferi bolnavului ingrijirea optima in toate fazele ingrijirii sale: si inainte, si dupa ce ajunge la spital.

UN LANT DE INTERVENTII-CHEIE
In 2007, Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar una dintre conditiile preaderarii a fost punerea la punct a sistemului de asistenta de urgenta. Regula fiind clara si avand si omul potrivit, pe medicul palestinian Raed Arafat, lucrurile s-au miscat. Asa se face ca, in marea nebuloasa care este sistemul de sanatate romanesc, asistenta de urgenta „prespital“ sta, cat de cat, bine: exista o legislatie clara si acceptata, exista fonduri, un program de training, de innoire a parcului de ambulante, exista si o buna comunicare a rezultatelor.

Anul trecut, in octombrie, premierul Victor Ponta era prezent la deschiderea celei mai moderne Unitati de Primire Urgente din Sud-Estul Europei, respectiv la Spitalul Clinic Judetean de Urgente din Targu-Mures, unde declara urmatoarele: „Astazi de dimineata, am avut ocazia sa ma intalnesc si cu dl prof. Beuran si cu alti profesori care sunt dincolo de partea de salvare imediata si de transport a oricarui pacient, sunt chiar in spital, in zona de urgenta. Sunt convins ca, daca vrem sa facem ceva cu adevarat bun, trebuie sa investim in toate segmentele, pentru ca altfel, daca ne oprim doar la un anumit moment, vom pierde vieti omenesti si vom pierde eforturile extraordinare pe care le fac cei din sistemul de urgenta (n. red.-prespital)“.

Semnalul de alarma este cu atat mai important cu cat politrauma, adica afectarea a celor putin doua organe, dintre care unul cu risc vital, este principala cauza de mortalitate in randul persoanelor sub 45 de ani, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii. In plus, „a crescut foarte mult incidenta bolilor traumatice prin accident de motocicleta, scuter, in care pacientul este expus. Are el costum si casca, dar la 100 si ceva la ora, daca il proiecteaza intr-un stalp, poate sa devina unul dintre foarte multii asa-zisi donatori de organe. Este o patologie grea, multiviscerala, multiosoasa, cu leziuni neurologice, medulare, de membre“, explica profesorul Beuran.

UNDE SE DUC BANII?
In Romania, asistenta de urgenta este gratuita, prin lege. Spitalul primeste de la Casa de Asigurari de Sanatate aproximativ 1.600 de lei pentru un caz internat, indiferent de cheltuielile pe care le genereaza acesta. Pentru unele cazuri, tratamentul nu consuma toata suma de bani, fie pentru ca pacientul nu are o problema grava (si de aici apar si criticile fata de internarile inutile), fie pentru ca, dimpotriva, pacientul decedeaza la scurt timp dupa internare.

In urgentele majore nu se poate vorbi de internari inutile. Mai mult, tratamentul unui pacient cu leziuni multiple (rupturi de organe, fracturi, arsuri pe zone extinse) face costurile sa explodeze. Numai oxigenul pentru o zi de ventilare mecanica ajunge la 800 de lei…

CE S-A SCHIMBAT?
In urma acestor intalniri, guvernul si Ministerul Sanatatii au decis infiintarea unui program dedicat terapiei intensive care permite spitalelor sa-si recupereze banii cheltuiti pentru cazurile complexe. „Programul suplimenteaza decontarile pentru cazurile extreme care ajung in sectiile de terapie intensiva, cazuri care consuma foarte multi bani si care distorsioneaza tariful pe caz ponderat folosit pentru plata serviciilor. Programul a fost realizat impreuna cu prof. dr. Dorel Sandesc, presedintele Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva“, a explicat la sfarsitul lunii martie dr. Vasile Cepoi, consilier de stat pe probleme de sanatate in Cancelaria primului-ministru, in cadrul conferintei „Managementul pacientului politraumatizat in spitalele din Romania“, de la Iasi.

O alta masura importanta a constat in elaborarea unor protocoale pentru a creste eficienta rezolvarii acestor cazuri grele —protocoale terapeutice si de colaborare intre unitatile medicale si intre departamentele aceluiasi spital. In urma discutiilor, persoana cu traumatisme multiple va fi transportata de ambulanta la spitalul care chiar poate sa o trateze, pentru ca are specialistii, aparatura si experienta necesare. Astfel, se vor evita pierderile de timp si deteriorarea starii pacientului. Ideea se suprapune peste decizia MS de a organiza spitalele in jurul a sapte centre regionale de urgenta care sa asigure rezolvarea cazurilor complexe. „Conform clasificarii spitalelor, trebuie sa existe unitati de nivel 1A, 1B, 2A, 2B, 3 si 4. (…) In regiunile in care nu exista spitale care sa functioneze singure ca unitati de tip 1A trebuie sa cream unitati functionale de tip 1A, in sensul ca vreo trei spitale trebuie sa lucreze impreuna (de exemplu, in Bucuresti, Floreasca va colabora cu Maternitatea Polizu si cu Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu“). De la fiecare unitate functionala, managerul si directorul medical ai unitatii de baza au responsabilitatea organizarii acestei entitati, impreuna cu sectiile, iar fiecare dintre celelalte spitale din cadrul unitatii vor desemna o persoana, astfel incat sa asigure 24 din 24 de ore functionarea acestei entitati. Stiu ca va fi dificil, dar alta solutie la momentul acesta nu avem, pana la construirea de cladiri noi“, spunea dr. Raed Arafat pe 3 noiembrie 2012, in cadrul conferintei de la Bucuresti.

A FOST CREAT REGISTRUL NATIONAL DE TRAUMA
Cu ocazia conferintei „Managementul pacientului politraumatizat in spitalele din Romania“ s-a lansat si Registrul National de Trauma, aplicatie online (www.traume.ro, www.registrutraume.ro) realizata de Spitalul Floreasca in colaborare cu Universitatea Politehnica Bucuresti. Instrumentul, util in primul rand pentru cercetare, va fi accesat pe baza de username si parola de catre medicii desemnati in acest sens din partea fiecarui spital.

UNDE NE SUNT REZIDENTII?
Anatomia lui Grey si rezidentiatul pe chirurgie sunt doua lucruri diferite. Realitatea este, si ne-o aduce la cunostinta prof. Eugen Tarcoveanu de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa“ Iasi, ca tot mai putini absolventi aleg sa devina chirurgi la nivel mondial. Situatia este si mai ingrijoratoare daca vorbim despre chirurgia de trauma. „50% dintre locurile pe chirurgie raman neocupate. Un chirurg ajunge pe picioarele lui dupa varsta de 40 de ani. Chirurgia de trauma este considerata provocatoare, incitanta si totusi tot mai putini vor sa o practice. Principalul obstacol este pierderea vietii personale, o arata studiile internationale. Apoi, politrauma se intampla mai ales noaptea, iar noaptea oamenii vor sa doarma, nu?“, explica prof. Tarcoveanu.