Ma urmaresc, de la o vreme, niste vorbe spuse de un taximetrist din Brasov: „Intr-o zi, am luat in masina un italian care facea poze prin Romania. Ii trebuiau pentru o lucrare despre noi, asa ca voia sa fotografieze romani care zimbesc. A cautat zile intregi oameni bine dispusi pe strada, pina cind si-a dat seama ca singurii care zimbeau la poze, de fiecare data, erau romii“. Pare o gluma, dar e dureros de adevarat. Am luat pina acum mii de interviuri pentru stiri, ca sa ajung, in final, la concluzia ca cel mai greu sa ii faci sa se deschida, sa iti vorbeasca ori sa zimbeasca sint romanii. Oriunde mergi pe strada in strainatate, oamenii parca abia asteapta sa iti ofere parerea lor. Li se pare normal sa raspunda cu zimbetul pe buze, pentru ca e natural sa nu iti fie rusine cu tine insuti in public. Ieri m-am uitat la cei din jur, in cautarea unei fete zimbitoare. Am privit la cei de pe strada, precum si la cei din metrou. Abia dupa zece minute, am vazut un tinar zimbindu-i iubitei. Primul dintr-o suta, poate doua, de trecatori grabiti, soferi stresati sau pensionari cu privirea in pamint. Ne este greu. Noi suferim. Parca sintem dintotdeauna in tranzitie. De la comunismul care statea cu ochii pe tine, ca nu cumva sa fii prea bine dispus, la goana catre capitalismul din filmele americane, deghizat intr-o „fata morgana“, dupa care noi inca alergam... Parintii se sacrifica pentru a le oferi ceva mai bun copiilor, pentru ca acestia sa devina, intr-un final, mai egoisti, mai nemultumiti de ceea ce au decit eram noi, acum 21 de ani. La sfirsit sint toti tristi. Toate s-au dovedit iluzii. Primii dezamagiti sint parintii care si-au spetit zilele, sperind ca vor izbindi in destinul odraslelor pentru care numai „advertising-ul“ si „modeling-ul“ suna bine. Chiar si cind au iPhone si SLK, fetele au impresia ca sint mai interesante si mimeaza inteligenta, tacind profund, ca niste mimoze triste, in asteptarea cavalerului alb, venit sa le salveze – mai ales daca li s-a spus deja ca sint misto... Cineva ii urmareste sa le faca viata naspa. Stau toti patru muti in masina cabrio, pe care soferul a capatat-o doar pentru ca a implinit 18 ani sau pentru ca nu a ramas repetent, din nou, intr-a XI-a... Defileaza la relanti pe bulevard, sperind ca vor fi observati de anturaj sau ca poate vor avea parte de o liniuta intre doua semafoare. Dupa ce trece si adolescenta, totul se transforma intr-o mare frustrare nationala. Dupa atita parada prin fata vecinilor si a colegilor, isi dau seama ca nu au izbutit mai nimic. Ceilalti ii privesc cu invidie, nu cu respect sau prietenie, in timp ce vietile lor sint un rol jucat prost, fara profunzime. Sint mai singuri, mult mai singuri decit erau atunci cind nu aveau bani. Vorbesc mai putin la mobil cu prietenii adevarati, desi au minute mai multe pe cartela. Compenseaza pe Facebook, cu necunoscuti. Am o veste buna pentru baietii haiosi. Ei sint primii care au parte de fete. Iar fetele care zimbesc si pot purta o discutie in afara mondenitatilor zilei vor avea parte de iubiti sinceri, nu doar de amanti de ocazie. Pe bune. E statistica. 74% dintre sotiile chestionate de un grup de studenti la sociologie au raspuns ca sotii lor le-au cucerit la prima intilnire, pentru ca aveau simtul umorului. Nu fac eu acum pe profesorul de sentimente, incerc doar sa te fac sa intelegi ca oamenii sint mai amabili si mai deschisi daca le zimbesti. Primul insa trebuie sa fii tu.