Directorul Teatrului Metropolis, actorul George Ivascu, marturiseste ca a avut mari emotii acceptand propunerea regizorului Victor Ioan Frunza de a pune in scena piesa dramaturgului american Tony Kushner, Ingeri in America. De ce si-a asumat riscurile si pe ce a mizat cand a pariat pe succesul acestui spectacol ne-a dezvaluit in cele ce urmeaza.

Care au fost motivele pentru care v-ati decis sa puneti in scena Ingeri in America?
In primul rand, a contat valoarea acestui text dramatic: unul dintre primele zece cele mai bune din lume, din secolul XX, recompensat cu un premiu Pulizer in 1993 si doua premii Tony, in 1993 si 1994. Dupa acest text s-a facut, de altfel, si un film celebru, Angels in America, cu Meryl Streep, Al Pacino, Emma Thompson, ceea ce i-a sporit faima.

Este o adevarata provocare sa pui in scena un text atat de celebru. Nu v-a fost frica de existenta termenului de comparatie?
Curajul mi l-a dat prestigiul regizorului Victor Ioan Frunza, cel care mi-a propus Ingeri in America. Stiam ca un regizor bun vine intotdeauna bine pregatit si i-am acordat toata increderea.

Ati pus in scena textul integral al piesei, ceea ce v-a obligat la o reprezentatie de teatru in doua serii cu o durata de aproximativ doua ore si jumatate. Nu credeti ca poate e prea mult pentru spectatori?
Am avut ambitia realizarii unui adevarat act de cultura, montand, in premiera absoluta, pentru Romania, textul integral. Asta s-a mai facut doar in Polonia, Anglia si Franta, dupa SUA, bineinteles. Am riscat si am castigat si de data aceasta, pentru ca lungimea piesei nu sperie publicul, dimpotriva. Se fac in continuare rezervari la urmatoarele reprezentatii si tot pentru doua seri consecutive, desi ambele parti (Sfarsitul lumii e aproape si cea de a doua, Perestroika) se pot vedea si ca spectacole de sine statatoare. De altfel, acest diptic teatral este tot o premiera absoluta in Romania, Teatrul Metropolis fiind primul care prezinta un spectacol in serial.

Lumea din care Dumnezeu a plecat
Dar piesa vorbeste despre homosexuali, evrei, mormoni, veritabile subiecte tabu in societate, iar romanii au inca multe prejudecati. Sunt aceste subiecte de interes, la noi ?
Problematica piesei mi s-a parut extrem de importanta pentru spectatori si acesta a fost un motiv in plus pentru care am pus in scena Ingeri in America. Traim in mileniul III si nu mai putem ignora subiecte precum extraterestrii, dezvoltarea fara precedent a telecomunicatiilor, alienarea sau zonele tabu ale societatii, ca homosexualitatea etc. Or, aceasta piesa este o radiografie a epocii contemporane, iar mesajul ei este unul cat se poate de clar: fara cunoasterea realitatilor si fara toleranta fata de conditia umana, lupta dintre bine si rau poate deveni un razboi nimicitor.

Lumea personajelor lui Tony Kushner este una exotica si terifianta, in care SIDA bantuie precum ciuma in Evul Mediu. Si totusi, se poate rade in aceasta lume in care, desi Dumnezeu lipseste, exista ingeri... Cum e posibil?
Este posibil! Se rade de ceea ce nu ai fi crezut ca poti rade, pentru ca este o lume a conditiei umane, ajunsa intr-o anumita stare, dar tot conditie umana este. Si de aceea din aceasta lume nu lipseste nici umorul, nici poezia, nici ingerii, nici dragostea, nici prietenia, desi raul o bantuie bine. Subiectul piesei, care se desfasoara la San Francisco, in perioada anilor ’85-’90,  este complex si dens, plin de date istorice, sociale, politice, culturale.

Distributia este una de exceptie, in care alaturi de nume consacrate (Virginia Mirea si George Ivascu), evolueaza tineri actori foarte talentati. Cum au fost alesi acestia ?
Regizorul Victor Ioan Frunza este cel care a facut selectia si cred ca a vizionat timp de o luna, la casting, peste sase sute de tineri actori. Pana la urma i-a ales pe George Costin, Sorin Miron, Alexandru Ion, Adrian Nicolae, Nicoleta Hancu si Cristiana Raduta Bobic.

Cu totul remarcabila este si scenografia, semnata de Adriana Grand. Cum ati lucrat dumneavoastra, actorii, cu echipa regizor-scenograf, Victor Ioan Frunza - Adriana Grand?
Regizorul a stiut foarte bine ce dorea sa obtina de la fiecare dintre noi si cum sa ne ghideze spre rezultatele dorite. A lucrat cu blandete, dar, pas cu pas, totul la detaliu si cu respectarea fidela a textului. S-a lucrat ca intr-o cercetare, in care s-au cautat mijloacele adecvate, fara a se apela la „sertarasele cu retete” si formule prestabilite, „e-uri”, cum le spun eu. A fost o munca de laborator.
Cat despre scenografia Adrianei Grand, ea este realizata in spiritul textului piesei si pe motivul unei sali de asteptare: ea este cand un salon de spital, cand o statie de metrou, sau alte diferite spatii, toate un fel de purgatorii unde sufletele se zbuciuma si pe unde trec adesea ingeri. Asadar, o scenografie sugestiva care ne ofera, noua, actorilor, inspiratie si suficient spatiu de actiune.

Prin autenticitatea interpretarii pe care o realizati in rolul cinicului avocat Roy Cohn (jucat in filmul Angels in America de Al Pacino), ati mai castigat un pariu?
Desigur, dar nu este vorba doar de pariul meu, ci de cel al intregii echipe, in care toti isi interpreteaza partitura astfel incat spectacolul devine unul simfonic. Regizorul Victor Ioan Frunza spune ca Ingeri in America este „un spectacol bine facut”, iar eu spun ca este un spectacol marca Metropolis, adica un spectacol care se joaca cu casa inchisa...