Interpreta de muzica usoara si profesoara de canto la Scoala Populara de Arta din Bucuresti, Mihaela Runceanu a stiut sa isi traiasca viata ca nimeni alta. Chiar daca destinul nu i-a rezervat o cariera lipsita de suisuri si coborasuri, muzica, publicul si familia i-au fost mereu aproape...

De-ar fi sa vii, Fericirea are chipul tau sau Ce cauti tu in viata mea sunt doar cateva dintre slagarele care au consacrat-o si au ridicat in picioare sali intregi. Fara doar si poate, Mihaela Runceanu a dovedit tuturor ca era un profesionist in tot ceea ce facea, atat la catedra, cat si pe scena, reusind sa imprime, atat melodiilor sale, cat si vietii, o anumita „coloratura” de trairi pe care publicul o recepta de fiecare data cu aceeasi placere. „Mihaela era un om de exceptie si asta s-a vazut inca din primii ani de viata. Era foarte buna si isi punea sufletul pe tava pentru oricine avea nevoie de ea. A fost de-a dreptul fascinanta pentru toti cei care au cunoscut-o, fapt care s-a transmis si prin cantec”, a marturisit verisoara artistei, Andreea Runceanu, membra a cunoscutei formatii Amadeus.
Un model imposibil de „replicat”, castigatoare a sase editii ale Festivalului Mamaia, la diverse sectiuni, interpreta de muzica usoara si-a pus amprenta si asupra verisoarei sale, dovedind ca, oricat de greu ar fi, cu ambitie si vointa, orice ideal poate deveni realitate... „Am avut chiar langa mine un model de succes prin munca si talent, ceea ce s-a dovedit a fi un mare avantaj. Gratie Mihaelei si sfaturilor sale mi-am insusit conceptia potrivit careia daca repet mult la vioara si tratez muzica cu cel mai mare respect si dragoste – asa cum stiam ca a facut ea – atunci sigur o sa-mi implinesc visul. Publicul nu realizeaza niciodata munca din spatele succesului unui artist, care este esentiala din moment ce nu te poti baza doar pe talent”, ne-a spus Andreea.
Oricum ai privi-o, cantareata din Buzau avea un farmec aparte, atat de special, incat toata lumea o adora, ii adora melodiile, majoritatea artistilor admirand-o pentru personalitatea sa deosebita... „Mihaela a fost un artist complet, unul dintre putinii care au reusit cu adevarat sa construiasca un pod direct spre inimile celor care o ascultau. Acest lucru s-a datorat in primul rand talentului sau urias, sinceritatii sale, dar si alegerii atente a repertoriului. Niciodata nu a acceptat sa cante piese mediocre, alegandu-le doar pe cele care aveau un mesaj profund, in care ea credea cu ardoare. Poate si din acest motiv, unii dintre colegi o iubeau foarte mult, altii ii invidiau succesul, pentru ca nu aveau cum sa-l atinga. Cei care avusesera ocazia sa o cunosca indeajuns de bine si, mai cu seama, elevii sai, o adorau, pur si simplu, pentru ca era om cu un suflet foarte bun si curat. De aceea are si acum, la 22 de ani de la disparitia sa, o comunitate de fani foarte puternica. Sunt convinsa ca succesul de dinainte de 1990 de care s-a bucurat Mihaela ar fi fost acelasi chiar si acum. Ea suferea ca artist din cauza restrictiilor impuse de regimul comunist – sa nu cante piese in limba engleza sau din repertoriul occidental, sa aiba grija la vestimentatie sa nu fie prea «sexy» sau sa nu se miste deloc pe scena”.

„Mihaela avea o fire foarte deschisa si era plina de viata”
Cu putin timp inainte de 1 noiembrie 1989, ziua in care aceasta a fost jefuita si ucisa, artista se afla in culmea fericirii: era apreciata de public, concertele si repetitiile devenisera o obisnuinta, iar viata parea ca intrase pe un fagas normal... Si totusi, Mihaela Runceanu nu avea aceeasi perceptie asupra celor din jurul sau... „Am fost la ultimul ei concert de la Sala Radio, cel cu doua-trei zile inainte de nefericitul eveniment (n. red. - spectacolul-maraton «Start Melodii ’89», unde a fost bisata de doua ori). Dupa terminarea concertului – la care a ingenuncheat pe scena si a plans, probabil ca majoritatea oamenilor din sala – mi-a zis sa nu ma las niciodata de vioara si sa nu ma fac cantareata ca ea – pentru ca e o lume rea. Asta m-a marcat, si acum imi pare rau ca nu eram mai mare ca s-o intreb ce a vrut sa zica... De vioara nu m-am lasat si sper sa fie mandra de mine, de acolo de unde sigur ma vede”, a precizat membra formatiei Amadeus. In 1989, Andreea Runceanu avea doar noua ani cand verisoara sa a parasit aceasta lume intr-un mod deosebit de tragic – ucisa de cel care ii aducea casete video pentru cateva obiecte de pret... Socul pierderii fiintei care i-a deschis apetitul pentru muzica si i-a indrumat primii pasi in lumea notelor si acordurilor diafane a fost de nedescris... „Mihaela avea o fire foarte deschisa si era plina de viata, asa ca, de fiecare data cand venea pe la noi, la Buzau, se lasa cu petreceri si casa se zguduia de ras si veselie.

O adoram... Cand am auzit ca a murit nu am crezut, si asta multi ani dupa eveniment. I-am vazut trupul, chiar daca parintii au incercat sa nu ma lase, si pentru ca nu semana deloc cu ea, mi s-a parut evident ca nu este Mihaela acolo... Am fost foarte linistita, credeam ca a plecat undeva in Europa de Vest si ca va afla ca a cazut regimul comunist si ­ca se va intoarce. La mine, socul a venit la cativa ani dupa moartea ei, cand am crescut si am realizat ca nu se va mai intoarce... Abia acum patru ani am reusit sa-i ascult din nou piesele pana la capat fara sa incep sa plang. Si de atunci le ascult mereu...”, a marturisit, cu regret, verisoara sa.