In vara lui 2004 am petrecut doua saptamini intr-o savuroasa hoinareala prin Muntii Apuseni. La Cheile Galbenei am vazut pentru prima data in viata mea un riu subteran si un izbuc. Acel torent care sapase prin maruntaiele calcaroase ale muntelui influenta nestiut tot ecosistemul din amonte si, chiar daca nu erau constiente de asta, veveritele datorau ghindele pe care le indesau in scorburi, iar bufnitele datorau veveritele pe care le vinau noaptea acestui riu vinjos, care mugea neauzit pe dedesubt. Asta reprezinta si arta plastica pentru orice societate cu pretentii de normalitate. Unor principii ale frumosului inventariate de Antichitate si revalorificate de Renastere datoram felul in care arata paharul din care bem apa sau computerul la care scriu eu acest text sau masina pe care o conducem in fiecare zi ori felul in care arata televizorul in fata caruia pierdem zilnic ore irepetabile. Orice raportare spirituala la spatiul in care traim, orice relationare functionala la spatiul public sau privat este influentata in fibra sa de un set de reguli estetice care abia umplu o carte de 100 de pagini. Acum, dupa ce am comprimat universul uman si l-am inghesuit in citiva biti de informatie, imaginati-va procesul invers si vizualizati explozia orbitoare de arta cu care sintem – constient sau nu - contemporani. Din toamna lui 2007 am inceput sa imi fac carare prin acest desis de culori si forme si am inceput sa bat la usile atelierelor de creatie, sa cutreier salile de expozitie, muzeele bucurestene, casele de licitatie, sa cunosc pictori si sculptori, ceramisti si graficieni si sa imi incropesc o colectie de arta contemporana. Dupa mirarea si placuta surprindere a interlocutorilor mei mi-am dat seama cit de putin e batut acest drum de tineri. Si pentru ei mi-am de­scris pasii intr-un blog, la adresa www.romaniangallery. ­blogspot.com. Exista o falie intre creatorii de arta si potentialii consumatori. Strivita de obsesia supravietuirii, societatea romaneasca ii ignora ca ansamblu pe acei ticniti minunati care au ales sa traiasca prin creatie. Eu mi-am propus - intr-un proiect catalogat de unii ca donquijotesc - sa duc acest demers mai departe si sa-l dezvolt intr-un portal de arta, www.artindex.ro, care va fi lansat in curind. Vreau sa arat, generatiei mele, in primul rind, ca arta este abordabila, adorabila si aducatoare de satisfactii nebanuite. Asa ca multumesc revistei VIP ca are curajul sa publice acest text si sa-si asume sprijinul pentru un astfel de proiect.