Cu prilejul implinirii virstei de 50 de ani, Mihail Gavril, pictorul nascut pe meleagurile bucovinene ale Falticeniului, a avut, la Sala Brancusi a Palatului Parlamen­tului, cea mai ampla expozitie personala din cariera sa de pina acum. Avind peste 300 de lucrari, expozitia deschisa in ajunul Sfintului Nicolae a putut fi vizitata in perioada sarbatorilor de iarna, fiind un „Dar din Har“ oferit publicului la ceas de sarbatoare…
Lumina iubeste picturile lui Mihail Gavril. In fiecare tablou de-al sau, pictorul se straduieste sa prinda un strop de adevar divin, asa ca, invaluite de lumina, tablourile sale vibreaza mirific… Contemplate, picturile lui Mihail Gavril par a spune ceva tainic, misterios si pur, creionind o atmosfera artistica si religioasa in fata careia orice iubitor de arta se sfieste…
Ca infatisare, Gavril seamana cu Brancusi, dar si cu neuitatul Nea Marin, in special la privire, usor hitra, dar calda,
inocenta ca a unui copil si sincera ca a unui om bun. Este o figura pitoreasca, asa cum, de altfel, ii sta bine unui artist... Un om generos, iubitor de viata, un muncitor care nu precupeteste niciun efort pe altarul artei, Mihail Gavril este pasionat de intelegerea in profunzime a lucrurilor, fiind un credincios, in ciuda indoielilor, dar si un indragostit de Bucovina natala… In afara de locurile indepartate, reflectate in picturile sale (Balcicul, Ierusalimul, Muntele Athos, catedralele Occidentului), pictorul Mihail Gavril nu a uitat nici meleagurile natale, bisericile, minastirile si peisajele Bucovinei, carora le insufla un plus de unicitate si dinamism… „Un pictor care s-a nascut in obcinile Bucovinei devine o metafora in sine“, afirma artistul, care obisnuieste sa se recomande, zim­bind: „Si Mihail, si Gavril“.

Cu Bucovina si ingerii in suflet…
Cum este sa purtati acest nume neobisnuit, al celor doi arhangheli?
Pentru ca m-am nascut pe 9 noiembrie, a doua zi dupa sarbatoarea Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, si parintii mi-au zis Mihail. Si cum numele nostru de familie este Gavril, pe mine ma chea­ma si Mihail, si Gavril.

Este un nume care va obliga, care v-a ales… De altfel, prin ceea ce faceti, ca artist, spiritualitatea este cheia care da inteles tuturor lucrarilor dvs…
Este adevarat ca intelegerea profunda a realitatii este ceea ce ma pasioneaza. Criticul de arta Mircea Deac, venerabilul domn de 90 de ani, care mi-a facut cinstea si bucuria sa rosteasca un discurs la vernisajul expozitiei mele aniversare, cu prilejul implinirii a 50 de ani, „Dar din Har“, a spus ca tablourile mele sint precum icoanele, iar orizontul lor este chiar in inima privitorului. M-a cam citit, asa este…

Un subiect predilect al lucrarilor dvs. este Athosul, la fel ca si pictura bisericeasca, spiritua­litatea si transcendenta vibrind la unison in imagini surprinzatoare. Sinteti cu adevarat un pictor-metafora, cu radacini in Bucovina, dar cu crengi si coroana pretutindeni in lume…
Da, Voronetul are ecou in albastrul tablourilor mele si Bucovina este in intelesurile picturilor mele, fie ele de la noi sau de oriunde. Ca si dealurile, marginile de padure, livezile de meri in floare sau marul insusi, motive care apar in tablourile mele.

La fel ca si picturile cu tematica religioasa, natura statica pare ca „renaste“ in tablourile dvs., dind senzatia unei anume „apropieri“ de Divinitate, prin frumusetea ei nu doar picturala, ci chiar muzicala si olfactiva… Bucovina natala este sursa dvs. de inspiratie si in acest caz?
Da. Am la Antilesti o casa in care, cu ajutorul unor sponsori, de doua ori pe an, organizez tabere de creatie pentru artisti plastici, pe o durata de doua saptamini. O data primavara, cind livezile de meri sint in floare, si o data toamna, cind este vremea culesului.

Care au fost cele mai importante realizari care au marcat cea de-a 50-a petala din viata dvs.?
Intr-adevar, am facut lucruri deosebite. Ma refer la faptul ca in Franta, mai precis in Bretania, la Mélamare, am decorat un castel restaurat, am organizat o galerie de arta cu picturile mele, la mansarda castelului, si am pictat o capela care nu mai era folosita de vreo 20 de ani, transformind-o intr-un lacas de cult ortodox… De asemenea, am avut si o expozitie la Paris, la Centrul Cultural Sirian, cu peisaje din Siria, care s-a dovedit un real succes. In plus, am avut placerea ca, pe durata celor citeva luni petrecute in Franta, sa vizitez si Giverny, locul unde Claude Monet a facut un centru artistic unic, unde pictorii, incepind de la Cézanne si Matisse, vin an de an si picteaza. Acolo am pictat si eu in semn de respect fata de marele Claude Monet, aducindu-i omagiul cuvenit. Asa ca de la Giverny am citeva lucrari cu flori, mai ales nuferi…

Faptul ca sinteti absolvent a doua facultati de arta, cea de pictura, la Academia de Arta „Luceafarul“, si cea de arta monumentala, la Universitatea de Arta Bucuresti, a reprezentat un avantaj… Ati mai pictat biserici pina acum?
Nu, dar am pregatire si de restaurator si am mai restaurat biserici…

Care este cel mai important proiect pe care doriti sa-l puneti in practica in anul 2012?
Mi-ar placea sa reusesc sa fac din nou tabara de primavara si cea de toamna de la Antilesti, dar totul depinde de sponsori... Este fabulos de frumos sa lucrezi in livezile de meri in floare sau sub crengile aplecate de roade rumenite, dupa caldura verii. Este o asa frumusete, incit i-as chema pe toti oamenii la Antilesti, ca sa nu mai vorbim de pictori… Aviz amatorilor si... cine are urechi de auzit sper sa auda!