Gala Superlativelor VIP s-a nascut din dorinta de a intari si mai mult ideea de valoare in Romania, iar, in timp, odata ce evenimentul a devenit traditie, a incercat ca, prin campaniile sociale pe care le-a derulat, sa sprijine anumite componente esentiale care, la rindul lor, pot imbunatati in mod radical societatea. Ca de obicei, si anul acesta, premiile oferite de noi nu au legatura cu preferintele lumii mondene, ci cu adevarata performanta a romanilor valorosi si a ideilor puse in practica de acestia. Gala Superlativelor VIP reprezinta unul dintre evenimentele de top de care are nevoie Romania, iar prezenta numeroasa, de-a lungul anilor, a elitelor si a personalitatilor marcante din toate segmentele de activitate a consfintit acest lucru.

Povestea Superlativelor VIP incepe inca dinainte de a exista revista VIP… Ea a existat mereu in perseverenta cu care creatorul publicatiei, regretatul Radu G. Teposu, a impus, inca din primul an al presei libere, sintagma Superlativelor in creatia sa dintii, saptaminalul de atitudine Cuvintul. Cind din coasta acestuia s-a nascut VIP, tentatia de a clasifica personalitatile a devenit irezistibila.
Dupa patru ani in care subiectivitatea alegerilor a fost o constanta a Superlativelor, revolutia editoriala din 1996 a culminat cu prima editie publica a Superlativelor VIP. Festivitatea, moderata de Horia Brenciu, a semanat cu editiile de astazi ale premiilor lunare din ultima vreme: premianti alesi de redactori, festivitate de o jumatate de ora, apoi sueta la bufetul suedez.
1997 a fost prima editie cu nominalizati: redactia a propus trei nume pentru fiecare categorie, iar publicul a ales. Cu toate ca editia a fost un real succes, urmatorii doi ani au fost fara nominalizari… Editia din 1998 a fost innobilata si de alaturarea premiilor VIP cu cele ale lunarului de cultura Cuvintul.
Totusi, marea schimbare avea sa vina in 1999. Intr-o editie mult prea apropiata de fulgeratoarea moarte a lui Radu G. Teposu, VIP a strins rindurile si a dat lovitura: a batut palma cu echipa emisiunii Duminica in familie, iar festivitatea s-a derulat in direct, cu un record, probabil neegalat, de vedete adunate intr-o emisiune tv in direct, la Antena 1… A fost singura si unica emisiune in care suveranii divertismentului de atunci – Andreea Marin, Mihaela Radulescu si Florin Calinescu – au aparut impreuna…

Clipe de emotie, de glorie si de speranta
Anul 2000 a adus o noua schimbare: TVR preia Superlativele, iar spectacolul capata peste noapte accente americane, primite cu bucurie de publicul doritor de show adevarat. La numai un an distanta, Superlativele au atins un nou ideal: montarea profesionista sub bagheta regizorului Grigore Gonta si crearea unui spectacol adevarat, pe scena Teatrului National bucurestean. Gala Superlativelor anului 2000 a fost evenimentul in care Petre Roman si Traian Basescu au trait unul dintre ultimele momente inainte de scindare. 2001 marcheaza prima editie in care Superlativele au beneficiat de o montare profesionista, pe scena Teatrului National bucurestean, si tot prima care a consacrat miscarea fireasca a evenimentului cu ajutorul marilor valori, printre care s-au numarat Proconsul, Aurel Tamas si Horatiu Malaele. Anul 2002 a oferit un alt spectacol, inclinat catre momente artistice valoroase. Lacrimile Omului anului, Leonard Doroftei, au scris o noua secventa de arhiva, deoarece boxerul primea trofeul consacrarii sale definitive.

Intilnire istorica: regele Mihai I si Adrian Nastase
Superlativele VIP ale anului 2003 au fost nici mai mult, nici mai putin decit o bomba pentru peisajul mediatic romanesc, evenimentul fiind marcat de intilnirea istorica dintre regele Mihai I si premierul Adrian Nastase, caruia fostul suveran i-a inminat premiul Omul anului. Socul a creat o extraordinara asteptare pentru editia din 2004.

Radu Beligan – actorul unic pentru care viata inseamna scena
Momentul de maxim impact emotional a fost cel in care Radu Beligan, iesit din spital chiar in aceeasi zi, a jucat, alaturi de Gheorghe Dinica si Marin Moraru, in celebra montare Take, Ianke si Cadir.

O gala mai aproape de oameni
In 2007, am renuntat la gazduirea salii de teatru in favoarea somptu­ozi­tatii Palatului Parlamentului, pentru a fi mai aproape de oameni ca niciodata. Locul a fost ales in mod inspirat, deoarece sala a oferit o acustica deosebita si sunetul a fost la inaltime. Momentele artistice au fost sustinute de Beatrice Rancea, Fuego, Ana Mardare, Aurel Tamas, Ansamblul de copii „Hora“ si trupa Hara. Gala s-a dovedit a fi un spectacol minunat; a fost transmisa la o ora de maxima audienta, la un important post de televiziune, in cadrul emisiunii Duminica in familie. Rumoarea, glumele, voia buna au fost, ca de obicei, cuvintele de ordine ale culiselor Superlativelor VIP.

Editia din 2004: Omul anului, Preafericitul Daniel
Evenimentul a reunit, la Palatul Stirbey, performerii care au intrunit sufragiile „electoratului“ format din cititorii revistei noastre, precum si invitatii speciali ai acestora. Dintre cistigatorii trofeului Superlativele VIP, amintim citiva: la categoria Omul anului – Preafericitul Daniel, Patriarhul Romaniei, Moda – Catalin Botezatu, Film – Restul e tacere (regizorului Nae Caranfil), Muzica – Stefan Banica, Evenimentul anului – Summitul NATO.
Astfel, Galele Superlativelor VIP au devenit incet, dar sigur, unul dintre cele mai apreciate si asteptate evenimente ale anului, imbinind armonios spectacolul cu excelenta, valoarea cu gratia si profesionalismul cu povestile de viata…
In 2004, Traian Basescu vorbea in exclusivitate pentru revista VIP despre atmosfera familiala din vremea copilariei si adolescentei, motivindu-si astfel comportamentul transant. „(…) Am crescut intr-o casa de militari din prima promotie, cea din 1951. Deci am fost educat intr-o atmosfera destul de cazona, a unui stil de viata mai coordonat si, in acelasi timp, acest lucru a generat, probabil, si inclinatia mea catre o cariera diferita de una militara, dar cu un puternic iz de ordine, disciplina si obiective precise. Cea de ofiter de marina comerciala“. In aceleasi imprejurari, presedintele Romaniei ne marturisea si despre accidentele care l-au marcat de-a lungul carierei sale, determinindu-l sa priveasca viata cu alti ochi: „Am fost marcat in mod deosebit de un incendiu urias, in Franta, in care a fost cuprinsa nava pe care o comandam. A mai fost si un bombardament iranian asupra terminalului la care ma aflam la incarcare in Irak, dar si o raminere fara motor in Strimtoarea Bosfor, cu o nava de 150.000 de tone, incarcata cu titei“. La Gala Superlativelor VIP 2005, acesta urca pe scena in calitate de premiant. Editia desfasurata la Teatrul National din Bucuresti a stat sub motto-ul „Romania cucereste Europa“. Au fost rasplatite mai ales performantele din 2005, care au reusit sa depaseasca granitele tarii. Evenimentul anului a fost desemnat Festivalul International „George Enescu“. Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman, a fost cel care i-a inminat premiul lui Adrian Iorgulescu, ministrul culturii si cultelor, mentionind ca acesta „a facut din muzica clasica o muzica populara“. „Cred ca prin Festivalul «George Enescu» am demonstrat ca sintem gata pentru integrare“, a comentat Iorgulescu. Alaturi de Festivalul „George Enescu“, la aceasta categorie au fost nominalizate expozitia „Umbre si lumini“ si Seara campionilor (meciul Romania - Brazilia).
Premiul pentru Teatru/Film a fost acordat regizorului Cristi Puiu pentru filmul Moartea domnului Lazarescu, cistigator al sectiunii Un certain regard de la Cannes. Trofeul a fost inminat de Radu Beligan. „Un film
este o opera colectiva. As vrea sa le multumesc colaboratorilor mei si sa dedic acest premiu «superlativelor mele»: Anca, Ileana si Smaranda (sotia si fiicele - n. red.)“, a spus Puiu. La aceasta categorie, el a concurat alaturi de Liviu Ciulei si Tudor Chirila.
Sectiunea Folclor a avut-o ca premianta pe Sofia Vicoveanca, aceasta mentionind, la primirea trofeului, ca premiul i s-ar fi cuvenit Lucretiei Ciobanu, si ea nominalizata la aceasta categorie.
O alta personalitate marcanta a peisajului romanesc, Ion Iliescu, si-a pus si el sufletul pe tava, dezvaluind cititorilor revistei VIP cele mai interesante aspecte din viata sa, dar si pasiunea sa mai putin cunoscuta: cintatul la chitara. Astfel, am aflat ca fostul presedinte al Romaniei a fost inca din tinerete un idealist pentru care conditiile de trai erau mereu pe planul doi, fapt care nu l-a impiedicat sa obtina si o bursa studenteasca sau sa-l cunoasca pe fostul premier al Chinei, Li Peng. In ciuda unui caracter activ, Ion Iliescu s-a vazut nevoit sa accepte somajul pentru „citeva luni“, la putin timp dupa ce acesta a iesit din gratiile lui Nicolae Ceausescu.

Marius Tuca, Robert Turcescu si Radu Moraru, pe scena Superlativelor…
Celebrul moderator de talk-show-uri, Marius Tuca, si-a facut timp pentru „intilnirea“ cu cititorii fideli ai revistei VIP, povestind in exclusivitate pentru revista noastra despre relansarea cotidianului Jurnalul National. In prima faza, totul a pornit de la o idee pe cit de simpla in momentul enuntarii, pe atit de complicat de pus in practica: „Ziarul acesta va fi cel mai bun“… De aici si pina la primele sedinte de redactie din diminetile friguroase de iarna nu a mai fost decit un pas. „In a doua sedinta de sumar le-am luat covrigi calzi cu sare si mac, asteptindu-i (n. red. - pe colegi) in sala de sedinta. Era atit de frig si ma gindeam ce mi-a trebuit nebunia asta… sa ma apuc de Jurnalul National. Din fericire, redactia a ramas in proportie de 99% aceeasi si nu mi-am pierdut nici obiceiul de a-i intimpina cu aceiasi covrigi calzi“, declara acesta in 2004. Plecind de la laitmotivul „Jurnalul de miine este cel mai important din acest an“, Tuca a reusit sa transforme un cotidian de 20 de pagini si un tiraj de 20.000 de exemplare intr-una dintre cele mai respectate publicatii, cu un tiraj colosal: 400.000 de exemplare (in 2004). „Este o poveste care foarte greu poate fi scrisa. Daca ar fi filmat cineva toata nebunia care a existat pe parcursul acestui an, probabil ca ar fi iesit cel mai frumos film din gazetarie“, a spus Marius Tuca.
Un alt „titan“ al talk-show-ului, Robert Turcescu, si-a marturisit una dintre „placerile“ vietii de student: rockul… Pasiunea pentru rock s-a nascut inca din vremea liceului, cind, impreuna cu trei prieteni pletosi si visatori, fonda o trupa metalica si agresiva: Kapela. Dupa ce a ajuns student al Scolii Superioare de Jurnalistica, Robert a devenit un colaborator al revistei de specialitate Pop, Rock & Show, condusa de Andrei Partos, dar si legatura trupei cu lumea importanta a sferei rock si, implicit, seful trupei. In 1995, la doar doi ani de la prima inregistrare, trupa lui Robert Turcescu a editat primul si singurul album, Rock My Way, la casa Electrecord. „Momentul nostru de glorie a fost atunci cind Cristi Minculescu, pe care il divinizam, a venit, mi-a ciufulit pletele si a zis, asa cum numai el stie: <Baiete, esti bun, ma!>. Apoi, am stat toata noaptea cu el, ascultindu-i povestile despre rock si bind o cantitate enorma de vodca“, a declarat Turcescu. Cu toate ca Adrian Ordean, sef al studioului „Migas“, nu le-a predestinat un viitor prea roz („Baieti, o sa muriti de foame in meseria asta!“), moderatorul fostei emisiuni 100% nu regreta cariera rock, care l-a ajutat enorm.
„Nasul“ Radu Moraru nu a lipsit nici el de pe lista celor mai active VIP-uri care au pasit pragul Galelor Superlativelor VIP, furnizind, in premiera pentru cititorii VIP, prima fotografie cu Catinca, fetita sa, pentru care este in stare sa faca orice, alaturi de povestea „taticului Moraru“. „Dincolo de micul ecran, omul de televiziune Radu Moraru dispare: nu sint nici Nasul, nici seful, sint un sot iubitor si cel mai bun tatic din lume“, ne preciza moderatorul tv. Primul suris, la fel ca si primii pasi ai Catincutei, asa cum o alinta „Nasul“, au insemnat pentru acesta izvorul de energie de care avea nevoie pentru a invinge, atasamentul dintre cei doi fiind indestructibil: „Am fost uimit sa aflu ca, in lipsa mea, Catinca ia una dintre fotografiile cu mine, o priveste si o saruta. Nu a invatat-o nimeni, pur si simplu acesta este succesul pe care il am la fiica mea“.

Tudor Chirila si Holograf - istoria muzicii se scrie pe scena VIP…
Seria vedetelor care au pasit pragul Superlativelor VIP este continuata de Andreea Marin-Banica, despre care ne-a vorbit, in 2004, chiar sora sa, Cristina Marin. De la ea am aflat un detaliu interesant al vietii private a Andreei Marin-Banica: duminica este singura zi in care vedeta tv refuza sa fie deranjata de oricine, mai putin de familie, alegind sa isi petreaca timpul liber la munte, la casuta dintre brazi, impreuna cu oameni pe care ii iubeste. Convinsa ca cel mai bun motto pentru sora sa se regasea in versurile „Sint asemenea nisipului clepsidrei/ care poate fi timp/ numai in cadere“, Cristina Marin spunea: „Nu e un om perfect, nici nu pretinde asta, dar e un om bun, cu vointa de a schimba lucrurile constructiv, cu indrazneala, fara sa se intimideze in fata barierelor si mai ales fara sa-si piarda bunul-simt dobindit in cei sapte ani de acasa. Asta e sora mea, un nebun frumos al zilelor noastre“.
Tudor Chirila, solistul trupei Vama, a socat intreaga opinie publica prin declaratia sa data in exclusivitate pentru revista VIP: „Moartea tatalui meu a bulversat profund familia mea. Abia acum un an ne-am revenit. Imi doream deseori sa pot vorbi macar trei minute cu el, sa-mi dea un sfat… Nu cred in ce se spune, ca disparutul te vede de undeva de sus. Dar, daca ar fi asa, cred ca ar fi mindru de felul in care am lucrat cu mama, acum, pentru Chirita of Birzoieni“. De altfel, Tudor a rememorat pentru VIP si momente importante din viata sa in care tatal Chirila i-a inspirat siguranta: „Era in 1977, aveam trei ani. La cutremur, tata m-a luat in brate si m-a dus la usa. Am simtit atunci linistea. Si asa a fost mereu“. Tot tatalui sau i-a datorat si faptul ca a fost admis la Teatru, dupa ce acesta i-a spus ca are incredere in el, dar, daca nu este admis, il va obliga sa se angajeze…
Nici Holografii nu au fost uitati de revista VIP, cititorii putind afla din paginile revistei despre ideea cooptarii lui Marcel Iures pentru piesa Fara ea, pe care membrii trupei au adoptat-o la Baia Mare, dar si despre succesul nesperat al albumului Pur si simplu. Cele trei ore petrecute in compania actorului Marcel Iures s-au dovedit a fi adevarate lectii de viata pentru Dan Bittman&co, inainte de a se apuca de treaba, acesta preferind sa inteleaga pina in cel mai mic detaliu tot ce are de facut pentru un material discografic profesional.
Pe scena Galelor Superlativelor VIP a urcat si cintaretul Mihai Traistariu, care a fost de o modestie iesita din comun cind s-a aflat pe scena: „Cind ma vad in sala cu atitea personalitati, sint onorat!“. La fel si Bogdan Enoiu, care a declarat ca nu se simte un om de afaceri, dar ca a avut un an plin de recunoastere publica, sau Benone Sinulescu, care s-a alintat: „Am mai cistigat acest trofeu si incepe sa-mi placa!“.

Medicina si teatrul, doua domenii care merita premiate…
Medicina ridicata la rang de arta nu a putut trece neobservata in cadrul evenimentelor prilejuite de Superlativele VIP. Medicul Ioan Lascar este unul dintre reprezentantii de seama ai breslei chirurgilor care fac minuni la fiecare 60 de minute, dar care nu renunta nici la… vinatoare. Putini sint cei care stiu ca ochiul profesorului Lascar, format pentru a-i depista pe cei care vor deveni chirurgi de elita, este la fel de ager si in timpul partidelor de vinatoare. Cu un palmares impresionant – cu trofee pentru vinat mare sau pasari – Ioan Lascar adora vinatul mare, cu atit mai mult cu cit tara noastra este cel mai bine reprezentata in Europa din punct de vedere al fondului cinegetic.
Fotbalistul Gheorghe Popescu a fost si el prezent pe scena Superlativelor VIP, relatind pentru revista VIP despre cel mai emotionant moment petrecut pe terenul de fotbal: „Un moment de suflet pentru mine este derby-ul Craiova-FC Arges Pitesti, din anul 1989: in clipa in care am marcat golul de detasare, zeci de suporteri au rupt efectiv gardul pentru a veni sa ma imbratiseze, iar dupa meci, s-au asezat pe burta in fata masinii mele, strigind: <Nu ne miscam de aici pina nu vii la noi!>“. Un alt moment la fel de important in viata sa a fost si acela in care si-a cunoscut viitoarea sotie: „Mi-am cunoscut aleasa inimii la Barcelona, iar dupa doi ani in care am fost prieteni, ne-am hotarit sa ne casatorim. Atunci am avut si cea mai buna perioada fotbalistica. Iubirea dintre mine si Luminita mi-a adus stabilitate si echilibru in viata. Din punctul meu de vedere, o importanta majora in cariera unui sportiv o are familia. De aceea, timpul liber mi-l petrec alaturi de sotie si de cei doi copii. Vreau sa am o relatie speciala cu cei mici si sa particip activ la cresterea si educarea lor“, a spus Popescu.
„Momentele de aur“ ale Superlativelor au fost marcate de prezenta regizorului Alexandru Tocilescu, care a dat o lectie de viata atunci cind a urcat pe scena: „Am trait s-o vad si pe asta! Eu nu sint VIP, in lumea lor mica de <vipi>!“, in vreme ce Tudor Giurgiu a fost sincer: „TVR 50 mi-a prilejuit revederea unor secvente cu mari valori din trecut si vad ca asa ceva nu se mai face. TVR se va schimba mai mult“. Pe de alta parte, Emil Hurezeanu a fost iscusit la vorba, precizind ca premiul de eleganta vine cind in meserie ai ajuns de la mesaj la maniera, pe cind Ovidiu Ioanitoaia a fost emotionat: „Cind am ajuns la teatru, am sperat sa cistig. Cind m-am vazut in primul rind, alaturi de maestrul Tocilescu, am simtit ca o sa cistig!“.
Un moment inedit a fost si prezentarea calda de catre Gheorghe Dinica a actritei Tamara Buciuceanu, cind aceasta a fost ovationata minute in sir de public, iar maestrul Dinica a rostit celebra replica plina de umor: „Eu venisem sa dau un premiu, dar vedeti cum e, iar m-am descurcat, ca acum am luat!“…

Anul 2010: „Impreuna, pentru o Romanie mai buna!“
Atit in trecut, cit si in prezent, elitele au influentat societatea, au oferit repere comportamentale, au dat sens actiunii sociale, au adaugat un plus de valoare comunitatilor si au stimulat responsabilitatea. In anul 2010, traditionala Gala de decernare a premiilor a avut si o importanta latura caritabila. Am incercat, prin intermediul campaniei „Impreuna, pentru o Romanie mai buna!“, sa contribuim la sustinerea mediului educational romanesc, pentru ca nu e suficient ca o societate sa dea valori, ci trebuie sa le si sustina. La baza campaniei derulate de revista VIP a stat situatia actuala a invatamintului romanesc, ce necesita eforturi considerabile pentru a atinge un nivel superior de calitate, in conditiile reducerilor de fonduri alocate pentru scoli, dar si pentru salariile cadrelor didactice. Rezultatul? Scoala Jijila din judetul Tulcea va fi dotata cu materiale didactice si mijloace educationale care vor crea un mediu performant pentru elevii acesteia. Procesul de selectie a scolii s-a derulat in paralel cu acela al Superlativelor VIP: la indemnul revistei VIP, elevi, parinti, profesori, directori si reprezentanti ai autori­tatilor locale au trimis prezentari ale unor unitati de invatamint ce au demonstrat, de-a lungul timpului, ca pot obtine rezultate scolare notabile si ca merita sa fie sustinute pentru a le asigura elevilor un viitor mai bun. Povestea continua si in 2011.