A parasit postul public dupa sase ani de colaborare, alegand un canal de stiri fara „exagerari inutile, inflamari acolo unde nu este cazul, sau breaking news atunci cand se descopera o bucata de carne intr-o valiza“.

Castigator al unui premiu APTR, redactor-sef al postului de radio RFI Romania, corespondent al mai multor radiouri si publicatii franceze si realizator al talk-show-ului 24 Intr-o ora de la Digi 24, Luca Niculescu nu adopta principiul jumatatilor de masura in profesia sa. Sintagma „un jurnalist adevarat nu are viata personala“ a devenit pentru el un mod de a fi. Desi in ultimii ani a dezbatut exclusiv actualitatea internationala, noul proiect il ancoreaza in realitatea pur romaneasca de care se loveste, de multe ori chiar brutal...

Ati intervievat multe personalitati din sfera politica, printre care fostii si actulalul presedinte al Romaniei. Ce impresii v-au lasat acestia?
Este o mare diferenta intre ei - unul este in functie, ceilalti au fost. Totusi, este o alta tensiune atunci cand vorbesti cu cineva care are inca o putere executiva atat de mare. De exemplu, cu Ion Iliescu discut mai mult despre ce s-a intamplat in timpul mandatelor lui, tinand cont ca este presedintele de onoare al PSD si un om ale carui pareri sunt un adevarat barometru al evolutiilor din sfera politica. Pe de alta parte, in cazul lui Traian Basescu, orice cuvant conteaza foarte mult, avand in vedere functia pe care o detine.

Anul 2012 este unul electoral, un bun prilej pentru clasa politica sa-si scoata de la naftalina vechile „fete“ si promisiuni, iar pentru cetateni sa isi demonstreze puterea civica. De ce credeti totusi ca romanii refuza de ceva timp sa mai iasa la vot?
Sunt multe lucruri care ii determina pe oameni sa nu mearga la vot si este clar ca vina apartine clasei politice, dar si contextului in care ne aflam. Trecand de aproape patru ani printr-o criza financiara, oamenii au impresia ca puterea nu a facut mare lucru pentru a o combate. Atunci cand esti enervat si ai impresia ca indiferent cine ar veni la conducerea tarii lucrurile nu se pot schimba fundamental, nu mai esti foarte interesat sa mergi la vot. Pe de alta parte, refuzul de a-ti exercita indatorirea cetateneasca a devenit cu timpul un mit. Totusi, la ultimele alegeri, participarea electoratului a fost una destul de mare, avand in vedere ca listele dateaza de cand Romania avea 22 de milioane de locuitori, si constati ca la ultimul recensamant am ramas doar 19 milioane; prin urmare, nu as fi atat de pesimist. Cred ca in acest an va fi o participare destul de mare la vot, pentru ca este mult dinamism in ceea ce se intampla acum in politica, bun sau mai putin bun. In alta ordine de idei, participarea redusa la vot este un fenomen general, intalnit in multe state democratice din lume.

Vi s-a acordat premiul pentru jurnalism francofon 2012 chiar de Ziua Francofoniei. Cum ati perceput atacurile repetate ale presei franceze la adresa romanilor, care nu s-a sfiit sa afirme ca „85% dintre romani invata franceza doar pentru a merge la cersit“?
Cunosc subiectul, iar in cazul de fata nu era neaparat un atac al presei franceze, ci un pasaj dintr-o emisiune umoristica. Nu era un editorial intr-un ziar serios precum Le Monde sau Liberation. Stim si noi ca umorul poate fi de calitate sau de prost gust, iar acesta, evident, nu este cel mai bun umor, dar cred ca discutia este alta: pana unde trebuie sa mergi ca sa reactionezi cand intr-o emisune umoristica se spune ceva care te deranjeaza? Avem tendinta sa ne iritam prea repede la unele afirmatii si poate ca ar trebui sa raspundem tot prin umor, daca stim sa facem unul mai bun... Nu este necesar un protest oficial prin care sa spunem ca ne-a fost lezata demnitatea. E clar insa ca acest gen de umor este provocat de ceea ce se intampla in Franta aflata in plina campanie electorala. Cetatenii romani de etnie roma de acolo au fost folositi si inainte de campania electorala, dar si in timpul ei, reprezentand una dintre temele lor de dezbatere. Cand te duci in Paris observi cersetori romani in fata marilor magazine, dar si in fata turnului Eiffel... Ei nu sunt multi, dar sunt suficient de vizibili pentru a le da ocazia celor care vor sa profite de acest context. Mai apar articole pe aceasta tema si in Marea Britanie sau Finlanda.
Integrarea si saracia sunt probleme la ordinea zilei pentru comunitatile rome, insa trebuie mai intii sa ne intrebam ce facem noi, societatea, pentru a le rezolva. Pana la urma, toti gandim in clisee: germanul - exact, riguros, italianul  vorbeste mult si mananca paste... Problema este cum putem transforma cliseele negative in unele pozitive. In plus, noi le cerem strainilor sa cunoasca despre noi, ca popor, mai multe decat stim noi despre ei si ne comportam intotdeauna de parca Bucurestiul ar fi vecin cu Londra si Paris, cand vecinii nostri sunt, de fapt, Sofia, Budapesta sau Kiev...

„In Romania presa scrisa este aproape inexistenta”
Dragostea pentru limba franceza s-a transmis din generatie in generatie. De ce nu v-ati stabilit la Paris?
Niciodata nu m-am gandit serios la acest lucru, pentru ca mi se pare mult mai interesant sa fii jurnalist in Romania in clipa de fata, decat in Franta. Acolo nici nu se deschid atatea televiziuni ca in Romania. In plus, inainte de 1989 ma gandeam ca voi fi un bun profesor de latina. Daca stau sa ma gandesc, as fi putut sa predau latina si in Franta, dar era foarte greu sa iesi din tara in vechiul regim, deoarece ori nu existau pasapoarte ori ele se eliberau doar pe perioada in care erai plecat si iti mai trebuiau si foarte multe aprobari...

Se spune ca un jurnalist nu are viata personala. Cat de adevarata este afirmatia in cazul dvs.?
100%! De la ora noua dimineata si pana la ora cinci sunt la radio, timp in care imi pregatesc si emisiunea de la televizor, care se termina la noua seara. Ajung acasa, ma mai uit pe documentarea pentru emisiunea de a doua zi. Pe scurt, viata mea personala este cea profesionala: nu casatorie, nu copil. Am avut o pisica, dar a murit si ea, saraca. In timpul liber citesc si, din pacate, calatoresc tot mai putin... Am ajuns mai mult sa citesc despre calatoriile altora, la fel ca Jules Verne: desi era unul dintre cei mai mari scriitori de romane de aventura, nu cred ca a iesit vreodata din orasul sau.

Care dintre oamenii de presa din Romania ar putea reprezenta modele pentru o conduita jurnalistica profesionala?
Evit sa dau exemple din Romania, de teama sa nu omit pe cineva si ma feresc sa ii vorbesc de rau pe cei pe care nu-i pot vorbi de bine. De fapt, cred ca daca presa o duce atat de rau acum in Romania este si pentru ca obisnuim sa ne criticam unii pe altii. Ar fi mai bine ca fiecare sa isi faca meseria asa cum se pricepe. Pentru mine este simplu: daca urmezi ceea ce ai studiat in scoala, nu este complicat sa o practici cu respect pentru informatie si pentru cei despre care scrii. Din fericire, mai sunt si jurnalisti care se ghideaza dupa aceste principii, doar ca ar trebui mai bine promovati.

Ce diferente exista intre presa din Franta si cea din Romania?
Problema in Romania este ca presa scrisa este aproape inexistenta. Tirajele sunt atat de mici, incat aproape nici nu mai conteaza in dezbatere, iar criza din ultimii ani a lovit-o atat de tare, incat nu stiu ce se va mai intampla in anii urmatori. In ce priveste diferentele, ele sunt foarte mari. In Romania sunt foarte multe televiziuni de stiri, pe cand acolo sunt doar doua, pentru o tara cu o populatie de trei ori mai mare. In plus, in Franta exista si o cultura a radioului, care la noi nu exista. Francezii au multe posturi de radio care dau informatie, analize, opinii, dar si mai multe ziare.
La noi situatia e exact invers: mai multe televiziuni decat presa scrisa. Presa scrisa franceza este una in care conteaza foarte mult stilul, este bine scrisa; ai impresia ca citesti eseuri cand citesti editorialele lor! Or, nu prea vezi mult stil in ziarele din Romania, cu exceptia catorva care scriu foarte bine.

Se va muta presa scrisa pe online?
Cred ca da. Mai trebuie doar gasit modul in care s-ar putea sustine si economic de acum inainte, pentru a se castiga bani din online. In tarile in care exista o presa libera de secole declinul presei scrise este mai lent decat la noi, insa chiar si acolo s-au inregistrat scaderi ale tirajelor...