„Capacitatea persoanei de a dezvolta sentimente si de a fi creativa este legata de sanatatea mintala, capacitatea de a munci creste stima de sine si face persoana capabila de a se adapta“. (A. Adler)
Definirea psihologiei ca stiinta pare a fi destul de simpla, dar simplicitatea aceasta este aparenta, deoarece este greu de lamurit ce se intelege prin fenomen psihic si, mai ales, ce este un fenomen psihic. Dezvoltarea psihica isi are unele inceputuri inca inainte de nastere, sub forma unor anumite reactii rezultate din simbioza organica cu mama.
In viata de toate zilele, oamenii, de la aparitia constiintei lor rationale, au observat manifestari si insusiri psihice ale caror denumiri abunda in toate limbile. La inceputul secolului, Pavlov si-a publicat rezultatele privind reflexele conditionate, care au avut un profund si indelung ecou. In legatura cu problema esentei vietii psihice se afla problema raportului dintre suflet si creier, avind trei perspective:
-spiritual ar fi o substanta cu proprietati net diferite de cele ale creierului, ale materiei, acea substanta care comanda creierului aflindu-se in interactiune permanenta cu acesta. Desi se afla in subordine, creierul poate actiona asupra psihicului. O dovada o constituie betia: alcoolul influenteaza activitatea creierului, conducind la tot felul de tulburari ale constiintei;
-a doua conceptie afirma, de asemenea, deosebirea dintre spirit si materie, realitati complet diferite, dar care nu interactioneaza. De aceea se vorbeste de paralelism;
-a treia conceptie consta in postularea teoriei identitatii: nu exista decit creierul, activitatea sa explicind fenomenele psihice.
Concret, ceea ce studiaza psihologul este modul de comportare a persoanei, in speta toate reactiile psihice: ce spune, actiunile sale, expresiile. Dar psihologul are nevoie si de informatiile privind trairile interne, exteriorizate prin marturii verbale sau prin descrieri. Asadar, psihologia studiaza conduita umana, actiunile si cauzele care se traduc direct sau indirect in comportare (fie imediat, fie tardiv).
Psihologia poate interveni si in numeroase domenii de activitate in care factorul uman are un rol decisiv, putindu-se vorbi astfel nu doar de importanta ei teoretica, ci si de importanta practica.
In cele ce urmeaza vom incerca sa descriem citeva dintre metodele utilizate in psihologie:    
Una dintre cele mai cunoscute metode este cea a observatiei. Cind ne referim la observatie, ne gindim la urmarirea atenta si sistematica a unor reactii, cu scopul de a sesiza aspectele lor esentiale. Introspectia este tocmai aceasta observare atenta a propriilor trairi insesizabile din exterior, ce are la baza o calitate unica si caracteristica omului: dedublarea (acea insusire de a trai o stare si, in acelasi timp, de a fi constient de ea). Cind urmarim manifestarile exterioare ale unei persoane, vorbim de extrospectie, fiind atenti la fapte, replici si expresii. Un foarte bun exemplu poate fi urmatorul: sa ceri mai multor persoane sa urmareasca simultan un film, cerindu-le apoi o serie de aprecieri privind conduita si trairile psihice ale unui personaj. Simpla perceptie se dovedeste a fi selectiva, fiecare observind in mod diferit trairile, emotiile, curajul de a construi un personaj… Trebuie sa ne asiguram, de asemenea, si de posibilitatea unor numeroase observatii pentru a putea discerne ceea ce este esential, in acest sens nefiind important numarul de fapte, ci varietatea lor, varietatea conditiilor in care observam. In alta ordine de idei, putem aprecia ca prezenta unei persoane care observa poate schimba fundamental conduita celorlalti. Aproape nimeni nu se poarta la fel cind se stie singur, ca atunci cind este urmarit de ceilalti.
O metoda la fel de populara este si metoda convorbirii. Se poate organiza o convorbire libera in care intrebarile nu sint dinainte formulate, alteori concepem convorbiri standardizate, cind intrebarile sint in intregime formulate anterior. Convorbirea cu o persoana este cea mai directa cale pentru a afla detalii referitoare la motive, aspiratii, trairi afective sau interese. Odata cu schimbul de impresii si replici, vom observa atitudinile si expresiile persoanei, ele permitindu-ne sa ne dam seama de sensul exact al afirmatiilor sale, de sinceritatea si mobilizarea sa reala.
In Clinica Munposan ’94, rolul psihologului este acela de analiza si consiliere, de incurajare si incredere, actiuni care duc la destinderea, relaxarea si deconectarea pacientului sau tratarea unor dezechilibre ale fortelor psihologice ale acestuia.