Florin Iaru, il știți, mai apare pe la televizor, unde dezbate, destul de agitat, politica. Inainte de asta a fost poet, probabil cel mai talentat poet optzecist al nostru, și așa, poet, il va reține și posteritatea. E deja in manualele școlare, dar nici macar n-a avut curiozitatea sa vada cu care opera. Așa e Iaru: un boem incurabil, un jemanfișist care a ajuns la aproape 60 de ani.
In interviul care urmeaza, totul va fi nou. Veti afla care este relația poetului cu religia, de ce, ateu fiind, a bagat ingeri prin versuri, cum era sa pice bacalaureatul din cauza matricilor, cum a amenintat-o, mai demult, pe iubita fiului sau cel mare ca o mutileaza, cu ajutorul raketilor din Ucraina sau poate din Moldova, dupa ce, in prealabil, o ademenise cu o vacanta la vila scriitorilor de pe litoralul Marii Negre.

Noroc!Noroc!
Conform literaturii cehe, la bere avem nevoie de un deget și jumatate de guler.Am avut, a fost la inceput, s-a dus.

De unde vii (n. red. - bem berea și facem interviul la restaurantul „Jos Palaria”, in Centrul Vechi din București)?
De acasa. Stau pe langa Sala Palatului. Am gasit un apartament ieftin, aproape 15.000 de dolari, prin 2001, trei camarute. Cand l-am luat arata jalnic, dar nu am avut ce face. Dupa divort, i‑am lasat tot fostei mele sotii, pentru ca eram vinovat. Dar nu am simțul proprietatii si nici nu vreau sa-l am. Așa zice și doamna Elena Udrea pe blog, Omnia mea mecum porto (n. red. - tot ceea ce am duc cu mine). Ea crede ca se poarta cum e portul: tot ce am e al meu, dar doamna Udrea nu are de unde sa știe.

Ai fost vinovat la divort.
Sigur ca am fost. In 2001 am divortat, dar eram separați deja de patru ani.

Ce ai fost inainte sa fii poet?
Am predat limba romana. Cand eram profesor, in primii trei ani de stagiatura, 1979-1981, faceam cursa București‑Galati. In primul an am platit biletul, al doilea am platit jumatate din bilet și la urma am facut blatul negru, n-am mai platit nimic. Cu trenul mergeam. Faceam trei ore. Plecam sambata la pranz din Galati și ma intorceam martea, dimineața. Am stat la inceput cu chirie, apoi a venit maica‑mea cu gura mare și a zis: „Nu se poate ca un tanar al patriei care muncește aici sa nu aiba casa!”. Și a dat municipalitatea doua etaje la ieșirea inspre Braila. Fiecare avea cate o camera. La 24 de ani, singur la Galati, vis!

Ce liceu ai facut?
Liceul „Ion Neculce”, la real. Noi eram la F. Eram clasa de profil real, matematica-fizica, dar am avut norocul ca profesorul de romana era mai bun decat la uman. Asa am reusit sa ințeleg mai bine literatura și viata. Totul a fost bine pana la bacalaureat, cand era sa nu iau examenul, din cauza „curei de real” si a unor matrici grele, pe care, oricum, nu le-am inteles.

In armata cum a fost?
Am facut armata la Plenița, la 60 de kilometri de Craiova. Am picat filologii cu cei de la sport si impreuna am batatorit campii patriei.

Ai un baiat mic, din a doua casatorie (n. red. - Florin Iaru e casatorit cu scriitoarea Cecilia Ștefanescu), de patru ani și jumatate, și unul de peste 30 de ani. De cel mic nu te intreb, cum e cel mare?
E bine. Nu e insurat, dar e cu aceeași fata de zece ani.

Ce l-ai sfatuit?
Nimic. Aici trebuie sa faca strict ceea ce simte. Nu avem aceleași gusturi, aceleași obiceiuri sexuale, aceleași vieți. Nu poti sa sfatuiești pe nimeni nimic.

Dar tu ce ai face daca ai mai avea 30 de ani?
As indrepta ce am greșit. Dar nici baiatul cel mare n-a fost bine mereu... La 15 ani a fugit de acasa, cu o fata, sa se faca barman, sa se intretina. A fugit in lume, acasa la iubita sa.

Și ce ai facut? Te-ai dus peste ei?
Bineinteles, am intrat peste ei, ca nu statea singura, statea cu o bunica. Mi‑am dat seama ca nu am ce sa obtin de la el. Am aplicat atunci celebra metoda a biciului și a zaharelului. „Uite, fata, tu ești cea care ia deciziile. V-ati hotarat sa fie barman și sa fugiti in lume, sa fiti sanatoși. Daca el iși da corigentele și le ia, aveti de la mine o vacanța la vila scriitorilor, de la mare, timp de o saptamana. Daca nu le ia, ii cunosc pe raketii din Ucraina și din Moldova, nu vreau sa te omor, vreau doar sa te mutilez un pic, sa ai nasul despicat și niște taieturi pe fata, sa vedem daca te mai iubește atunci”. S-a speriat, nu s-a speriat, le-a luat și a luat, mai tarziu, cu greu, bacalaureatul, deși nu știa nimic. Minunea s-a intamplat pentru ca a dat bani la profesor. Eram convins ca n-o sa iasa nimic din el. S-a dus la ASE, a intrat, a abandonat, s-a mai dus la o universitate particulara, pe care iarasi a abandonat‑o. S-a dus la a treia, la Universitatea Romano-Americana, la Facultatea de Informatica și Comert. Aici a intrat și și-a terminat studiile.
In timpul facultatii si-a gasit si de munca. La 25 de ani a ajuns la Loft, iar la 27 de ani era șef de lucrari și trimis in America pe probleme de soft. Acum și‑a luat un e-book reader Kindle și citește in fiecare zi. Paradoxal, inainte de a termina liceul n-a citit mai mult de o carte.

I-a venit mintea la cap.
Acum poate ca ii pare rau ca nu i-a venit mai devreme. La 15 ani mintea e ca buretele. Apoi se osifica. Viata mea e un roman, dar nu e romanul meu aici.

Ai ales sa devii poet, pentru ca fetele de pe vremuri erau atrase de poezie?
Fetele cautau o ieșire din existența de zi cu zi, o nișa, o consolare. Spatiul era inchis, așa ca trebuia sa-l amenajeze. E un personaj intr-un roman de-al lui John Steinbeck, Joia dulce, in care o fata care a stat la bordel se indragostește de cineva, pleaca de la bordel și iși amenajeaza o casuta dintr‑un cazan parasit. Și-a aranjat cel mai sordid loc din lume intr-un mod exceptional!

Cu religia ce relatie ai avut?
Foarte proasta dintotdeauna, deși am scris cu ingeri,  ii priveam ca pe niște vietati oarecare. Nu am avut revelatii. Multi dintre oamenii pe care ii vezi in jur sa știi ca n-au nici macar o farama de credinta, joaca teatru. Sunt ateu, dar nu sunt un ateu furibund. Am intalnit oameni care nu pot trai fara credinta, au nevoie, e o nevoie intima. Nevoia de a crede in ceva, intr-o putere suprema, care ii judeca și le determina viata. Exista in lume o oroare de vid.

Hazardul e insuportabil.
Da, dar eu, neavand revelatii, am refuzat sa ma prefac, deși imi era convenabil. Special am inclus ingeri in poeziile mele, ca sa fie un fel de contrapondere la realitatea neplacuta din jur. Dar ingerii de la mine nu au nimic religios.

Dar ce fac ingerii tai?
Ingerii mei calatoresc și se baga in viața oamenilor, sunt un fel de servanti, de ingeri pazitori.

Un fel de Sfanta Vineri?
Exact. Au meserii, au preocupari.

Dar sunt ingeri...
Ca le spunem noi așa. Pe mine ma deranjeaza mai mult institutiile religioase. Religia este un lucru strict personal, o institutie care cauta sa ne aduca pe toti la un numitor comun. E oribil! Nu inseamna ca eu sunt un om fara niciun fel de Dumnezeu. Am niște norme pe care incerc sa le respect: sotia sau prietena prietenului meu e barbat pentru mine.

N-ai ravnit?
Niciodata la femeia altuia.

Ești mai „veterotestamentar”, respecti poruncile pe care i le-a dat Dumnezeu lui Moise?
Sigur, dar am avut și norocul sa nu ma indragostesc de moarte de femeia aproapelui.

Dar invers ai patit?
Da. Și am refuzat cu demnitate intotdeauna. Nu se putea. De vreme ce pentru mine, personal, nu inseamna mare lucru... A merge mai departe e absurd. Daca nu e pasiune, nu merita.

Te marturisești?
O singura data am facut o marturisire unui barbat. Femeilor nu le-am marturisit niciodata nimic.

Dar ele tie?
Sigur ca da, ca sunt un bun ascultator.

Nu le-ai folosit in literatura?
Putin. Un amanunt, un cuvant, o sintagma, ca, slava Domnului, am suficienta imaginatie sa merg mai departe. Nu depind de ceea ce vad. Eu observ, vad, am atentie distributiva, care e foarte buna la scris, dar in general nu le folosesc. Ce pot inventa poate reflecta ce știu mai bine.

Femeile din familia ta —mama, matușile, te-au schimbat?
O singura femeie din familie m-a schimbat: mama mea. O spun cu mare tristețe —parinții mei au divortat pe cand eu aveam doar șapte ani. Pe atunci copilul era folosit de parinti —fiecare il folosea impotriva celuilalt. Asta e o cutie pe care nu mai vreau sa o deschid.

Ai avut un compex oedipian?
Nu, nu am vrut sa il omor pe tata și nici sa ii iau locul. Am avut o mare dragoste fata de tata, care era un om bland și bun. In comentariile care apar pe internet, tata e facut in fel și chip —un betiv notoriu, strungarul Ripa (n. red. —numele din buletin al lui Florin Iaru e Florin Ripa, iar tatal sau a fost profesor de matematica, nu strungar), care il batea pe sarmanul Florinel…

De ce acorzi importanta comentariilor de pe forum?
Pe mine nu ma intereseaza ce se spune despre mine, dar sunt oameni care nu se pot apara, iar unii se folosesc de anumiti indivizi pentru a lovi in cine au interes. Am un sentiment de mare nedreptate.

Ce e dreptatea?
E rezolvarea unui nedreptați in sprijinul și litera legii.

Dar legea de cine e facuta?
Pot sa spun și cand o lege e nedreapta. E un bun-simt; pune-te in pielea celuilalt și ai sa vezi daca e drept sau nu.

Asta e o viziune creștina asupra lumii?
Eu n-am avut revelatia Dumnezeului care e acum in lume. Cata vreme nu cred in viata de apoi, nu am voie sa fac greșeli, pentru ca mie nu mi le poate ierta nimeni, pe cand un religios poate spera ca raul il va compensa vreodata.

Ai ajuns la responsabilitatea libertatii.
Lumea crede ca sunt iresponsabil și irational. Nu au dreptate, nu sunt asa cum se crede.

Ca poet, ești obligat sa fii un pic feminin, mai irațional.
Daca tu crezi ca femeile sunt iraționale… Eu nu cred asta! Femeile nu sunt iraționale, traiesc doar intr-o alta civilizație, ca ugandezii. Daca in civilizația noastra vine un ugandez, nu va ințelege nimic! Va spune mereu ca obiceiurile lui sunt mai bune. Noi spunem ca felul lor de a fi este absurd, dar la fel spune și ugandezul, la fel spun și femeile. Alte civilizații. Și, de fapt, foarte puțini barbați sunt liberi, de capul lor.

E bine sa fii de capul tau?
Depinde cum iți organizezi viața. Don Juan sau Casanova sunt mașini de capsat, de cusut; aceasta e placerea lor —sa faca.

Nu e puțin?
Fiecare pasare pe limba ei piere. Sunt hedoniști care vor sa se bucure de tot, ce sa le faci? Cand ești intr-o relatie, renunti la o mie de relatii și, invers, cand ai o mie de relatii, vrei una singura și nu merge...