Pe 26 ianuarie ar fi fost ziua de nastere a lui Nicolae Ceausescu. Redam, in acest numar, continuarea discutiei purtate cu Sorin Minea, proprietarul Angst, despre modul in care viata l-a adus in preajma familiei Cea­u­sescu, despre care ne-a povestit in termeni calzi. Ce a luat Sorin Minea din casa familiei Ceau­ses­cu? Cum era nepotul lui Nicolae Ceausescu la scoala? A gasit Minea arma cautata in casa lui Ceauses­cu? A mai luat ceva din casa acestuia, la Revolutie? A vazut vreun „terorist“? Iata numai citeva dintre intrebarile al caror raspuns il veti afla in rindurile de mai jos.

Unde v-a gasit Revolutia?
Eu lucram la CAPDR Ilfov. Cum­para­sem un porc si asteptam ca persoana care mi-l vinduse sa mi-l curete, sa-l duc acasa gata transat. Cel care transa porcul se uita si la televizor in timp ce muncea si-mi povestea cum il dau jos pe Ceausescu, in timp ce eu asteptam sa-si termine treaba… Auzind acestea, am rugat un tip de acolo sa ma duca acasa…
Am lasat porcul pe masa, unde s-a si stricat. Familia mi-am dus-o in afara Bucurestiului pentru a fi in siguranta. Erau ofiteri care ne sfatuiau sa nu plecam sau sa ne intoarcem dimineata in piata. Nu s-a tras cu munitie… Cel putin, cind s-a tras cu un pistol adevarat, nu s-au folosit gloante reale, pentru ca, altfel, ne curatau pe toti. S-a tras in sus sau cu munitie „alba“. Multa lume ciudata era in seara aceea in multime, multi spunind ca vin de la Timisoara si ca acolo s-au dat arme. Erau niste oameni formidabil de bine antrenati care, de fapt, incercau sa calmeze spiritele. Erau si oameni de vreo 30 de ani care invatau multi­mea sa strige „Fara violenta!“ si le spuneau: „Avem arme la Timisoara, vor veni, dar, deocamdata, fara violenta. Nu alergati! Va asezati jos in clipa in care vin ei si nu va miscati…“. Era o organizare perfecta. Teoretic, daca vine cineva sa traga, nu te asezi, nu stai, ci ai tendinta sa fugi. Dar daca te invata cineva, si vezi ca functioneaza, o faci… Ma indoiesc ca erau studenti. Militia, cind am plecat din piata, m-a intrebat: „Unde mergeti?“. Eu am replicat: „Ma duc acasa sa maninc!“. Militia din nou: „Dar va in­toarceti, da? Va asteptam inapoi“. Pe mine lucrul acesta m-a uimit. N-am vazut nicicind pe cineva tragind. Abia seara, la Televiziune, am vazut… Nu mi-a dat nimeni impresia ca dorea sa ne dea la o parte.
Cu o seara inainte de aceste evenimente fusesem la un bun prieten din Comitetul Central, Dumnezeu sa-l ierte, Cornel, care imi recomandase sa nu ma duc la serviciu a doua zi si sa stau acasa. L-am intrebat de ce… N-a vrut sa-mi spuna, dar mi-a zis: „Stai acasa. Ai sa vezi de ce…“. Tot el mi-a zis ca si-a dat demisia din PCR, desi era in Comitetul Central. Ceva stia el…
Am inteles ulterior ca era unul dintre cei care trebuiau sa organizeze mitingul si a refuzat. In timpul Revolutiei a fost impuscat pe cind era in Comitetul Central. Au fost impuscati, el si inca sase oameni: toti sapte au fost dusi intr-o incapere, iar cineva a batut la usa lor, in CC. A intrat un tip cu o banderola tricolora la mina si a tras cu pistolul automat asupra tuturor - pe prietenul meu l-a lovit in git si glontul a iesit prin mandibula, pe linga jugulara. Era un tip foarte rezistent…

Teroristul exista, asadar? Ati aflat cine era?
Categoric, un terorist este vazut si probat de prietenul meu, care acum nu mai e printre noi. Dupa ani de zile, acelasi om (n. red. - prietenul impuscat) mi-a spus, la un chef, ca l-a revazut pe individ, care ocupa o functie importanta, si ca l-a recunoscut pe cel care trasese, dar ca nu vrea sa vorbeasca, pentru ca are si el familie si ii este frica.

TAB-urile mergeau catre Televiziune sa o apere?
Nu stiu. Eu ii spusesem, la inceput, sa mergem sa luam Televiziunea! De ce? Nu am habar. Banuiesc ca erau altii care strigau timpenia asta si cred ca am preluat-o si eu de la cineva. Noi eram curiosi sa vedem ce se intimpla, pentru ca-l vazusem pe Ceausescu fugind.
Cind am intrat in curtea TVR, in fata era generalul Militaru, care striga niste liste. Puteai intra in TVR daca-ti puneai brasarda tricolora pe brat. Eu si Dragos, amicul meu, am hotarit sa mergem pina la casa lui Ceausescu, eu avind o idee fixa: daca se inrautateste situatia, trebuie sa cautam o arma. Imi ramasese ce se spusese despre cei care veneau de la Timisoara cu arme si mi-am zis: „Vin peste noi sa ne macela­reasca, iar in casa lui Ceausescu am putea gasi niste arme“. Cred ca am fost intre primii zece care au intrat in casa lui Ceausescu.

Fiica dvs. a fost colega de banca cu fiul lui Valentin Ceausescu, nepotul lui Nicolae Ceausescu. Cum era?
Stind pe strada Tolstoi, nu avea unde sa mearga decit la Liceul 24, unde invata si nepotul lui Ceausescu. Surpriza cea mare a fost cind fiica-mea ne-a spus ca este colega de banca cu baiatul lui Valentin. Masina il aducea si il ducea la scoala in fiecare zi. Va dati seama ca a fost un „entuziasm“ general in casa. Nu stiam ce sa-i spunem copilului… Ii ziceam in fiecare dimineata: „Nu cumva sa-ti dai drumul la gura! Nu-i lua pixurile, nu-i lua creioanele, nu spune vreo timpenie despre Ceausescu…“. In tot cursul ciclului primar, baiatul lui Valentin a fost coleg cu fiica mea, aceasta marturisindu-ne ca uneori era obraznic, neastimparat, la fel ca majoritatea copiilor de virsta lui… Cind pleca bunicul lui in strainatate, pleca si baiatul, pentru ca lipsea destul de mult de la scoala. A plecat parca in Elvetia, daca tin bine minte…

A reusit fetita dvs. sa respecte tot ce-i spuneati?
In casa toata lumea discuta… De cine puteai sa vorbesti iarna, cit era ziua de lunga? De „flacara de la aragaz“? … Incercam sa fim ponderati in discutii… Si acum are caseta cu serbarea de la sfirsitul clasei a IV-a: era o sceneta cu greierele si furnica si am impresia ca pustiul era greierele. Cind furnica zicea ca ea a muncit si el a lenevit, toata lumea se dadea intr-o parte, el in cealalta. Ne-am amuzat copios…

Cind s-a ridicat elicopterul cu sotii Ceausescu, Minea a plecat catre casa acestora
De la Televiziune ati mers, in drumul pe care il aveati in minte, spre casa familiei Ceausescu?
Eram pe bulevard si tocmai anun­tasera ca s-a sinucis Milea. M-am urcat pe un TAB si i-am zis celui care il conducea: „L-au impuscat pe Milea. Tu ce faci?“. Subofiterul mi-a spus: „Da-te jos de pe TAB-ul meu!“. Si, deodata, prin statie a primit un ordin. Mi-a facut semn sa tac, a ascultat si apoi mi-a zis: „Am inteles, execut misiunea“, si s-a intors catre mine, spunindu-mi: „Hai cu mine“. „Unde?“, am intrebat eu. „Mergem sa preluam Televiziunea.“ Am crezut ca vrea sa ma duca undeva sa ma impuste, sa-mi faca ceva, si am sarit de pe TAB, dar toate TAB-urile au intors si au luat-o spre Televiziune. Eu m-am dus atunci catre Comitetul Central. In clipa in care am ajuns la Comitetul Central, in fata se ridica elicopterul lui Ceausescu. Asadar, el a primit acel ordin inainte ca Nicolae Ceausescu sa fuga din CC cu elicopterul...

„Se fura ca-n codru din casa Ceausestilor“
Pina la urma, care a fost deznoda­mintul acestor cautari frenetice? Arma de care aveati nevoie pentru a merge in piata ati gasit-o?
Nu, nu am gasit-o. Camera Elenei Cea­usescu era in culori pastel, iar asternuturile erau din matase. In camera lui Ceausescu asternuturile erau din bumbac, avind niste noptiere deschise la culoare, iar pe jos erau niste gloante imprastiate (se zvonea ca Ceausescu si-ar fi incarcat pistolul inainte sa plece). Am luat si eu un cartus ca amintire...

Dupa Revolutie s-a tot vorbit despre aurul din casa familiei Ceausescu. Ati fost la fata locului. Cit e adevar si cit e legenda?
La iesire, am trecut prin sala de mese. Se fura ca in codru. Daca era si auriu la culoare, era ideal. In baia lui era un aparat Gillette, care mi s-a parut ca era din aur. Robinetele erau aurii, dar nu cred ca erau din aur. Ea avea in baie multe produse cosmetice. In bucatarie erau niste registre foarte mari, iar pe frigider era o tava cu piine taiata cubulete si cu carne – parea de curcan. Din frigider, „vizitatorii“ au luat un pepene pe care l-au spart in mijlocul camerei. De ce? Nu stiu! Unul dintre registre era deschis – continea o lista cu mincarea pe care o consumau in fiecare zi (scria ce era pentru el, pentru „domnisoara“ Zoe si pentru „tovarasul“ Valentin).

Sotii Ceausescu mincau mult peste, dar si mamaliga
Nu ati fost tentat sa luati si dvs. ceva?
Ba da. Am „furat“ acel registru alimentar. Era trecuta fiecare zi, cu ce mincau la masa sau, daca aveau un invitat, cu ce-l serveau pe acesta. Amuzant era ca el tinea sarbatorile, dupa cum reiesea din respectivul registru: de Pasti minca miel, de Craciun sarmale si carne de porc. Era pasionat, de asemenea, de mititei, cartofi prajiti si mujdei de usturoi. Zoe cred ca era la regim alimentar, pentru ca in registru era notat: salata de grepfrut. Tot din bucatarie am „furat“ si un borcan cu andive. L-am furat nu pentru ca eram un fan, ci pentru ca pe borcan scria de unde s-au recoltat, cine le-a recoltat, cind le-a recoltat. Cu toate acestea, nu le-am mincat; le-am pus in camara si s-au stricat.

Ce scria in registru in dreptul Elenei Ceausescu?
Elena si Nicolae Ceausescu aveau acelasi fel de mincare. Nu mi s-a parut ca tinea regim. Mincau foarte mult peste (saramura din crap), salata de rosii, brinza telemea si gratar. M-a uimit ca iarna mincau… cartofi noi. Ma intrebam de unde, ca noi nu reuseam sa gasim. Probabil de afara…

Ce ati mai descoperit in casa Ceausestilor, unde inteleg ca ati zabovit suficient de mult pentru a cunoaste toate tabieturile familiei?
Pe una dintre mese erau niste carti in engleza, ale lui Valentin – niste romane politiste –, o cerere de aprobare pentru cumpararea unui ARO pentru o baza sportiva, prin care solicitantul le cerea „Tovarasului“ si „Tovarasei“ o aprobare speciala pentru a cumpara respectiva masina. Chiar m-a distrat cind am vazut cu ce se ocupau tovarasii… In casa mai erau televizoare color (nu vazusem in viata mea vreunul), iar amicul meu se oprise la un televizor sa priveasca… si acolo l-am lasat, pentru ca era fascinat. Intr-o baie era un televizor sport, pe marginea cazii. Nu stiu a cui era baia…
Apoi, linga piscina, mai era un fel de sera ciudata, cu niste pasari impaiate puse intr-un pom… In muzeul cu darurile primite avea un scaun si o diploma de la Disneyland, niste colti de fildes de elefant si un hanger de la un sah al Iranului, o adevarata opera de arta. In sfirsit, mai erau si sticle uriase de bauturi, dar si acestea au disparut rapid…